Cronică plastică

Tradiţia – inepuizabilă sursă de inspiraţie. Expoziţia „Pomul Vieţii” a sculptorului Dinu Câmpeanu

Temă recurentă în sculptura lui Dinu Câmpeanu, Pomul Vieţii, străvechi motiv tradiţional, prezent şi încărcat cu semnificaţii în spiritualitatea creştin‑răsăriteană, a dat titlul unei noi expoziţii personale de sculptură şi grafică, alcătuită din lucrări de atelier din mai multe perioade de creaţie.

Cvasi‑retrospectiva Dinu Câmpeanu a fost deschisă la Galeria Naţională Forma din Deva, judeţul Hunedoara, într‑un spaţiu generos, elegant, amenajat cu cele mai moderne dotări necesare unei galerii de artă. Şi pentru că modernizarea galeriei de artă de aici se datorează Uniunii Artiştilor Plastici şi nu filialei locale a acesteia, nu vreau să pierd ocazia şi să subliniez că şi capitala României are nevoie urgentă de un astfel de spaţiu reprezentativ pentru creaţia vizuală contemporană.

Revenind la recenta expoziţie personală semnată de unul dintre cei mai reprezentativi sculptori români, cu o impresionantă activitate artistică, am apreciat că este o cvasi‑retrospectivă pentru că sculptorul a expus lucrări mai vechi şi mai noi, dar şi fotografii ce reproduc unele dintre lucrările sale monumentale, realizate în numeroasele tabere de creaţie, din ţară şi de peste graniţe, la care a participat de‑a lungul timpului. Doar la Măgura, unde s‑a desfăşurat prima, cea mai amplă şi mai importantă, tabără de sculptură de pe teritoriul României, în deceniile şapte şi opt ale secolului trecut, Dinu Câmpeanu a lăsat trei dintre lucrările sale. În acelaşi timp, expoziţia intitulată „Pomul Vieţii”, deschisă la Deva, a oferit publicului o imagine convingătoare asupra celor mai recente preocupări de atelier ale sculptorului.

Dinu Câmpeanu aparţine unei generaţii strălucite de sculptori, cea îndeobşte numită postbrâncuşiană, ai cărei reprezentanţi au în comun, preluate de la ilustrul lor înaintaş, recursul la tradiţie şi refacerea legăturii ancestrale cu lemnul. Desigur, fiecare dintre sculptorii postbrâncuşieni este unic în felul său, dar redescoperirea lemnului şi a unui fond de imagini şi simboluri străvechi, interpretate în acord cu propria viziune şi sensibilitate, caracterizează această generaţie, de la George Apostu şi Gheorghe Iliescu‑Călineşti până la artişti precum Alexandru Grosu, Vlad Ciobanu, Alexandru Ciutureanu, Vasile Ivan, Nicolae Şaptefraţi s.a.

În recenta sa expoziţie personală, Dinu Câmpeanu pune în dialog sculptura şi grafica, realizată în tehnică mixtă şi cu o dublă funcţie: pe de o parte, ea serveşte drept schiţă pentru formele tridimensionale, pe de alta, lucrările de grafică, executate cu atenţie pentru detaliu şi cu o sugestivă intervenţie cromatică, au o existenţă de sine stătătoare.

În sculptura sa de atelier, dar şi în cea monumentală, există o formă‑matrice, inspirată dintr‑un fond ancestral, venită din străvechea civilizaţie ţărănească a lemnului. Forma arhaică a stupului, denumită ştiubei, este lesne de recunoscut în majoritatea sculpturilor în lemn ale lui Dinu Câmpeanu. Dar ea trimite cu gândul şi la fagure, şi la ciorchinele de strugure, pentru că este o formă complexă, capabilă să transporte până în contemporaneitate o multitudine de semnificaţii.

Cu toate că lucrează cu aceeaşi măiestrie şi abilitate în toate materialele destinate sculpturii, piatră, bronz, metal, lemn, Dinu Câmpeanu păstrează o relaţie specială cu acesta din urmă. Uneori, artistul pune în dialog lemnul, metalul şi piatra, în lucrările de atelier, pentru a exalta posibilităţile expresive ale fiecăruia.

Indiferent cât de prelucrat ar fi prin demersul artistic ce presupune, pe lângă cioplire, intervenţie cromatică, patinare sau şefuire, lemnul îşi păstrează în arta lui Dinu Câmpeanu aspectul genuin şi semnificaţia originară, aceea de materie înzestrată cu viaţă şi generatoare de viaţă.

Lemnul a dat Crucea răstignirii şi a răscumpărării, legătura dintre această materie fiinţială şi cruce rămânând pentru totdeauna organică şi indestructibilă, iar sculptorul, intuind acest Adevăr, îi dă un chip nou în arta sa, fie că e vorba despre lucrări de atelier, fie că este vorba despre cele monumentale, realizate în piatră ori marmură, în cadrul taberelor de sculptură. O impresionantă cruce antropomorfizată, prezentă în expoziţia de la Deva, are braţele orizontale uşor curbate către privitor, sugerând o îmbrăţişare ce cuprinde în ea toată iubirea Celui care s‑a lăsat răstignit pentru a mântui neamul omenesc.

Forme şi motive desprinse din universul rural, transfigurate şi resemnificate în sculptura lui Dinu Câmpeanu, continuă să mărturisească despre legătura veşnică între cer şi pământ pe care lumea tradiţională o simţea în cel mai direct mod cu putinţă.

Sculptura ce poartă amprenta personalităţii unice şi inconfundabile a lui Dinu Câmpeanu este o artă de sinteză, în care ochiul descoperă obiecte de tehnică populară, obiecte din lumea tradiţională, de la cele realizate din lemn şi până la ţesături. Seria „Ştergarelor” este, de altfel, bine pusă în valoare în expoziţie. Sunt lucrări ample, din lemn policrom, desfăşurate pe orizontală, dar există şi un „Ştergar” – pomelnic, vertical, ce poartă încrustate pe faţă şi pe dos numele celor vii şi numele moşilor şi strămoşilor trecuţi din această viaţă. Lucrarea evocă, în acelaşi timp, pomelnicele trecute pe zidul de miazănoapte al altarelor din vechile noastre biserici.

Sculptura lui Dinu Câmpeanu excelează prin simplitatea formelor, printr‑o plasticitate accentuată, dar şi printr‑o permanentă aspiraţie către esenţa lucrurilor, pe care artistul o caută cu multă dăruire. Inepuizabila sursă de inspiraţie care este lumea tradiţională a generat în sculptura lui Dinu Câmpeanu lucrări de o modernitate accentuată şi de o originalitate percutantă.

În luna octombrie a acestui an, expoziţia „Pomul Vieţii” va fi prezentată publicului şi la Muzeul „Alexandru Ştefulescu” din Târgu Jiu.

■ Scriitor, istoric al artelor, publicist

Luiza Barcan

Total 1 Votes
0

Luiza Barcan

Luiza Barcan, critic și istoric de artă, doctor în arte vizuale, expert al Ministerului Culturii în domeniul: Bunuri cu semnificație culturală – artă medievală, secolele XVIII-XIX, jurnalist, expert al Casei de Licitații Vikart. Membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România – Filiala Vâlcea, membru fondator și director al Fundației HAR („Habitat și Artă în România”). S-a născut la București în data de 8 octombrie 1964. Absolventă a Liceului de matematică-fizică nr. 4 din București, a Facultății de Limba și Literatura Română de la Universitatea București (1987) și a Facultății de Istoria și Teoria Artei a Universității Naționale de Artă din București. Profesor de limba și literatura-română (1990-1995), redactor, realizator de emisiuni la Televiziunea Română (1995-2013), redactor la Radio România Internațional (2000-2006), colaborator la Radio Trinitas al Patriarhiei Române, din 2014 și până în prezent (realizator al documentarului radiofonic „Zidiri în chipul crucii”). Din 1996 publică cronică plastică, interviuri, reportaje, eseuri, studii de istoria artei, monografii de monumente în paginile Contemporanul, Literatorul, Azi Literar, artPanorama, Museion, Adevărul literar şi artistic, Ianus, Virtualia, Tribuna, Tabor, Povestea vorbei, Buridava, Ramuri, Observator cultural, artMargins a Universităţii „Santa Barbara” din California.

Co-organizator, împreună cu Alexandru Nancu, al programelor Fundaţiei HAR: „Habitat şi Arta in Romania” ,„Arta in drum spre muzeu” (1999 – Râmnicu Vâlcea), „Tradiţie şi Postmodernitate” (2000 – 2005, Muzeul Satului Vâlcean de la Bujoreni, judeţul Vâlcea) „Stuf 2004” (2004, Murighiol, judeţul Tulcea), „ReSitus – Metode şi tehnici avansate de conservare şi reconstrucţie digitală pentru patrimoniul cultural-istoric imobil (2007, Câmpulung Muscel), Lut/ Adobe 2007, 2008, 2009 (Capul Doloşman/ Cetatea Argamum, judeţul Tulcea).

Din anul 2000 şi până în prezent, curator al programului „Restituiri” care a cuprins expoziţiile: „Seniori ai picturii romaneşti contemporane”, „Invitaţii lui Iosif Sava în 40 de desene ale Rodicăi Ciocârdel Teodorescu”, „Rromani art”, expoziţiile personale de la Constanţa, Tulcea, Râmnicu Vâlcea şi Bucureşti ale pictoriţei centenare Medi Wechsler Dinu, expoziţia retrospectivă Maria Constantin, expoziţiile retrospective Alexandru Nancu („Teasc pentru memorie” și „Spațiul imaginării”), Bucureşti 2013, expozițiile retrospective Lidia Nancuischi). Curator a peste 30 de expoziţii personale sau de grup, deschise în Bucureşti şi în alte oraşe mari ale ţării. Face parte din colectivul de autori ai dicţionarului on line Un secol de sculptură românească (2013, 2014) și din colectivul de autori ai cărții Centenarul femeilor din arta românească (2018).

Debut literar în revista artPanorama, cu proza Jucătorii de șah (1997). Debut editorial cu volumul Nichita Stănescu. O viziune poetică a timpului (2000, ediţie bibliofilă, coordonata de Mircia Dumitrescu).

Cărți de memorialistică: Artişti plastici la Serata lui Iosif Sava (2003), în format electronic (2005); Spre Răsărit, cu Alexandru (2017).

Cărți de specialitate (cronică plastică, istoria artei): Angoase ale privirii (2004); Monografiile bisericilor de lemn – monument istoric de la Grămeşti, Malaia, Racoviţa- Copăceni, Ciungetu, Brezoi, Mariţa (2000, 2001), împreună cu Alexandru Nancu; Albumul monografic Medi Wechsler Dinu (2010); Albumul monografic „Maria Constantin” (2013); Albumul monografic „Constantin Calafateanu” (2014); Albumul monografic „Lidia Nancuischi” (2018)

Premii și distincții: Premiul pentru critică, acordat de Consiliul Director al Uniunii Artiștilor Plastici din Roâmânia (2017); Diplomă de excelență pentru întreaga activitate, acordată de Filiala Buzău a Uniunii Artiștilor Plastici din România, cu ocazia Bienalei „Ion Andreescu” (2018); Premiul III la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2012”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Grecii de Brăila” („Greek and Romanian”); Premiul pentru film religios la Festivalul de film documentar scurt „Yperia 2011”, de pe insula Amorgos – Grecia, pentru filmul „Skopelos, insula celor 365 de altare”; 2011 – Medalia Muzeul Brăilei – 130 de ani şi Medalia „Nicolae Iorga – 140 de ani de la naştere”, decernate de Muzeul Brăilei pentru documentarele „Biserici de la Dunăre” (2011).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Citește și
Close
Back to top button