Contemporanul » Antologiile Conte » Imperceptibilul

Imperceptibilul

După ce revista Contemporanul. Ideea europeană a găzduit un dosar dedicat scriitorului Thanasis Valtinos, revenim, de astă dată, cu alte traduceri din creaţiile unuia dintre cei mai importanţi scriitori greci. Thanasis Valtinos s-a născut în 1932 într-un sat din provincia Arcadia din Peloponez. Absolvent al facultăţii de ştiinţe politice din cadrul Universităţii Panteio (Atena) şi al Şcolii de film (Atena), ofiţer în rezervă, a exercitat diverse profesii în portul Pireu şi în Atena. Pe plan naţional, recunoaşterea ca scriitor a obţinut-o odată cu publicarea primelor lucrări de ficţiune la sfârşitul anilor cincizeci şi începutul anilor şaizeci, mai ales a celor mai citite nuvele ale sale, Catabasis-ul celor Nouă şi Sinaxarul lui Andréas Kordopátis. Recunoaşterea internaţională a urmat în 1970 cu acordarea bursei Fundaţiei Ford, însoţită de invitaţii la Deutscher Akademischer Austauschdienst (Berlin, 1974-1975, 1987) şi la Programul Internaţional de Creaţie (Univ. Of Iowa, Iowa City, 1976). A scris şi scenarii şi traduceri pentru teatru – colaborator al Teatrului de Artă Karolos Koun – şi pentru cinematografie. A deţinut funcţia de Director General al Televiziunii de Stat Elene ΕRΤ (1989-1990) şi Director General al Centrului Cinematografic Elen.

Este membru al Uniunii Dramaturgilor Greci. Traducerile sale din Eschil şi Euripide sunt puse în scenă la festivalurile anuale de la Epidaurus şi cele de la celelalte teatre antice din întreaga Grecie.

Romanele sale, piesele de teatru şi scenariile de film, inclusiv scenariul premiat pentru filmul Călătorie la Kythira (Cannes Film Festival, 1984, în colaborare cu distinsul regizor grec Theodoros Angelopoulos), l-au făcut cunoscut ca pe unul dintre cei mai talentaţi oameni de litere din Grecia. Opera sa a fost tradusă în multe limbi europene (engleză, franceză, suedeză, germană, olandeză, italiană, spaniolă, catalană, bulgară, turcă) şi reputaţia sa este în continuă creştere. Romanul lui Date din anii şaizeci a câştigat Premiul de Stat (1990). Creaţia de romancier a lui Valtinos i-a adus preşedinţia Uniunii Scriitorilor Eleni. Recent a fost distins cu Premiul Cavafy (2001), Premiul Petros Haris, conferit de Academia Elenă pentru întreaga activitate artistică (2002), şi Crucea de Aur de Onoare a Preşedintelui Democraţiei Elene (2003). În 2012 i s-a acordat Marele Premiu de Stat al Greciei pentru integrala creaţiei sale literare şi artistice.

În iunie 2008 a fost ales membru al prestigioasei Academii Elene şi în decembrie 2014, Vicepreşedinte al Academiei Ateniene. Este, de asemenea, membru al Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte (Academia Scientiarum et Artium Europae, Salzburg) şi al Institutului Internaţional de Teatru. În perioada 2016-2017 a fost Preşedintele Academiei Ateniene.

Crezul personal: „O activitate culturală, chiar şi de moment, este un lucru foarte important. Nu trebuie să ne scufundăm în nefericire şi disperare. Avem nevoie de consolare. Literatura ne-o poate da, dar poate să formeze şi caractere, să ne lărgească universul, să creeze oameni care se pot confrunta cu o criză cu mai mult calm şi înţelepciune… Situaţia poate fi îmbunătăţită dacă oamenii obişnuiţi sunt iniţiaţi în lumea cărţilor şi în artă în general…”.
Angela Bratsou

***

 

IMPERCEPTIBILUL şi Neapropiatul,
ca experienţă a luminii necreate.
O experienţă estetică.
Despre aceasta există referinţe corelate: Maxim Mărturisitorul,
Sfântul Simeon Noul Teolog, Grigoris Palamás.
Deschiderea are un interval de 8 secole.
Mistuirea inimii” ce durează o singură secundă,
opusă „funambulismului necurmat” al aceloraşi Mistici.
O experienţă cu caracter ne-vizionar, ieşirea
din care este descrisă ca moartea însăşi.
Fracţiunea unei clipe care se dilată până aproape de înfrângere.
Un vid al timpului şi leziunea istoriei,
Ca un furuncul al pielii, conform lui Marx.
Conform şi lui Beckett, de asemeni.
La finalul jocului există un azil.
Singurul punct în care se rupe cursul realităţii,
reluarea ei în spirală.
Toate converg şi toate înfloresc acolo, în timp ce noi ne străduim să uităm.
Să punem capăt suprapunerii traumelor.
Ele creează memoria cuvintelor.

 

***

 

Fernand Léger, pictorul francez cubist, a turnat pe la 1920 un filmuleţ mut. Subiectul lui era simplu: o femeie vârstnică urcă scările unui drum. Până să păşească pe ultima treaptă, pictorul o coboară iar la prima treaptă, şi iar de la capăt. Un efort de Sisif. În ceea ce priveşte treptele, câteva amănunte dovedesc clar că este vorba de scările străzii Didótou în Atena. Evident pictorul a ales locul în urma indicaţiilor Institutului Francez din apropiere. Treptele, în epoca turnării, erau foarte mari pe lăţime. Circa doisprezece metri. Au fost îngustate un pic mai târziu, în 1925, la opt metri şi douăzeci de centimetri, servind interese particulare. Scamatoria s-a făcut pe baza unei răstălmăciri voite a ordonanţei guvernului de dictatură al lui Theódoros Pángalos, privind lungimea tivurilor rochiilor femeieşti.

Filmul lui Léger, alb-negru desigur, este turnat într-o cadenţă de 18 imagini pe secundă, la fel ca toate din epoca lui. Proiectat astăzi, obligatoriu într-o cadenţă de 24 de careuri, impuse de cinematograful sonor, are ca rezultat cunoscuta convulsivitate a mişcării. Acest lucru stresează ex post facto şi mai mult încercarea deja obositoare a bătrânei.

Rolul întâmplării în artă este astăzi, în general, acceptat. Totuşi ideea genială a acestui urcuş repetat şi inutil este desfiinţată de faptul că, pentru a-şi îndeplini rolul până la consecinţele lui extreme, ar trebui proiectat la nesfârşit, lucru practic imposibil.

 

***

 

ÎN CEA DE-A PATRA dimensiune totul curge.
Este ca râul lui Heraclit.
Totul se lichefiază acolo – chiar şi timpul
pentru ca ulterior să se solidifice – în spaţiu.
Din acest motiv, trecerea este dificilă.
Sfântul Antonie a fost întrebat
cum ar putea cineva să se strecoare
printre nenumăratele capcane pământene.
Târându-te”, a răspuns.
Tot ce ispiteşte, este materie.
Esenţa omului este spirituală.
Opusul tinde spre centrul pământului.
Reprezintă gravitaţie.
Nu este vorba despre Fizică.
Masa este materie care se transformă în energie.
Se degradează astfel,
dar cu viteza luminii.
În cea de-a cincea dimensiune totul
se află într-o armonie perfectă.
Mori dacă treci prin ea.

Traducere de Angela Bratsou şi Stavros Deligiorgis
■ Scriitor, romancier, dramaturg, scenarist, traducător, militar

Thanasis Valtinos

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1881, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest