Doar „Doi critici”. Inclusă, ultraselectiv, la proză, critica literară e, se constată principial, în acţiune, la Mihai Zamfir (Scurtă istorie. Panorama alternativă a literaturii române, II, Polirom, 2017). Avem o critică estetică, de familie occidentală, dar sinteza abia pomeneşte de cei care „oferă mostre inegalate de interpretare estetică” (deci, propriu‑zis, critică, la modul lui G. Călinescu): Şerban Cioculescu, Vladimir Streinu, ...

citește »