Personajul descoperă nevoia de divinitate de la care omul „a dobândit conştiinţa existenţei” şi imperiul singurătăţii, unde îşi trăieşte tragediile şi bucuriile. Încercarea prin care trece îl determină „a-⁠şi privi sufletul faţă-⁠n faţă”. În 1926, aproximativ la mijlocul intervalului de timp dintre capodoperele „Pădurea spânzuraţilor” (1922) şi „Răscoala” (1932), din fondul de surpriză, de atitudine şi de capacitate înnoitoare în ...

citește »