În mănunchiul de tineri literaţi, „frumoşi şi tandri şi nebuni”, cum aveam să‑i zugrăvesc poetic câţiva ani mai târziu, destul de nebuni, încât să imagineze Echinoxul şi să dea viaţă acelei „fantasmagorii”, vivacitatea, spiritul neliniştit, neastâmpărul şi propensiunea de a croi mereu planuri, „din cuţite şi pahare”, se împărţeau cu osebire între Marian Papahagi şi Eugen Uricaru. Amândoi bântuiţi de ...

citește »