Îl reîntâlnim însă pe D.D. Roşca într-⁠un punct important. Aşa cum se poate uşor observa examinând regulile de „etică a spiritului critic” pe care le-⁠a delimitat, acestea au un statut dual. Ele exprimă, condensat, învăţături dintr-⁠o lungă practică a succeselor şi eşecurilor argumentării, dar sunt norme fără de care argumentarea nu are cum să izbutească. Ediţia în trei volume a ...