Pornind de la explicarea termenului de confesiune în general şi confesiune poetică în special, autoarea realizează un eseu comparatistic între lirica Sylviei Plath şi cea a Marianei Marin, încercând să surprindă atât notele definitorii ce le apropie pe cele două poete, cât şi diferenţele specifice ale universului lor. Bazat pe o amplă bibliografie a temei investigate, eseul este conceput într-un stil deopotrivă sobru şi alert, cu substanţiale analize ale poemelor definitorii din volumele a două voci majore în poezia secolului XX, ce-şi dovedesc, „peste timp şi mode”, o fecundă, estetic, înrudire.