Ca în poezia medievală, poeta urcă scara sensului literal-⁠alegoric-⁠moral-⁠anagogic, ipostaziindu-⁠se ca mediu de revelare a divinului (Schimbarea la faţă), ca instrument redemptiv al divinităţii (de care e nevoie când totul e putred în lume, cum spune Hamlet), ca personaj al unui univers magic cu coincidenţe şi cifre simbolice Pierdut la orizont în Munţii Vrancei, aureolat de apropierea unor ţinuturi edenice ...