Contemporanul » Poemul lunii

Poemul lunii

Poemul lunii

Dintr-⁠⁠o haltă părăsită

Ziua ploii azi e ziua ploii ne mişcăm umăr lîngă umăr ne strecurăm printre picături a rămas mărul din care muşcăm când tu/ când eu suntem între ziduri înalte din cărămidă roşie în cetatea mult încercată unde porumbelul-⁠cioară calcă pe caldarâmul istoriei cu pas de columbă ziua ploii rămâne cu un gust de măr

citește »

Ostrovul Învierii

Era o jarişte de pomină Mi-e dor de coasta primului bărbat, din care m-ai cioplit pe mine iute, strângând în tot ce-avea să fiu răcoarea apelor neîncepute, miresmele trezite primăvara din moartea lor prea coaptă, ca să fie tot ce-ai promis, surpat la timp în şoaptă. În duhul meu tu ai păstrat sângele tot din coasta-i sfântă şi-acel învârtejit oftat, ...

citește »

Un poem de Ignatie Grecu

Îngerul venise Încălţările grele de mers prin văzduh Au rămas sub pomii-nfloriţi la intrare. Îngerul venise în grabă s-aducă Fecioarei Vestea cea bună şi mare. De atât de departe venise-n zbor Printre norii de fum şi de zgură, Pe aripi purtând o solie cerească Şi cuvânt de lumină în gură. Nimeni n-a crezut că-i un sol Trimis tocmai din cer, ...

citește »

Un poem de Crişu Dascălu

De-a românii Doar noi suntem noi. Ei nu sunt decât ei. Ei vorbesc ca noi, dar nu spun ce spunem noi. Ei privesc ca noi, dar nu văd ce vedem noi. Ei ascultă ca noi, dar nu aud ce auzim noi. Ei plâng ca noi, dar nu suferă ca noi. Ei râd ca noi, dar nu se bucură ca noi. ...

citește »

Aura Christi: Ostrovul Învierii. Întoarce-te spre inimă

Întoarce-te spre inimă Întoarce-te spre inima-mi sucită. Când plânsul meu, tăcerea, bocetul sapă în lut şi sânge, o, Doamne, eu aici sunt, în rugăciune cad, mă surp, cobor, m-aprind, înviu şi, iarăşi, în albia ei mor, în bezna ei cuprind tot ce-n lumină-mi scapă, când din uitare, icnet, vers, mireasmă, tânguire, vârf, surâs ori scâncet din mers eu mă adun, ...

citește »

Poem de Cassian Maria Spiridon

Dintr-⁠o haltă părăsită Cassian Maria Spiridon * * * roţile înghit la nesfârşit asfaltul în lumina amiezii o călătorie străjuită de mesteceni îmbrăcaţi în verdele strălucitor braţ lângă braţ cu umerii lipiţi înaintăm la flacăra mistuitoare a unui foc care nu arde ne petrecem pe lângă edificii păzite de înalte coşuri pe lângă vile pierdute între ierburi urmăm între singurătăţi ...

citește »

Poem de Aura Christi: Cenuşa

Ostrovul Învierii Cenuşa O, Doamne, Doamne, Doamne, semnul cui sunt eu, de când mă tot ridic din arbori şi miresme, albine zăpăcite, tremurând în florile care-au înnebunit caisul? Tu taci, mă strângi în mine. Cânt. Mă smulgi din mine cu tot cu rădăcini. Pierdut şi blând, mă regăsesc, adânc şi viu, ca-n moarte ori lumină, iarăşi şi iar, tot mai ...

citește »

Mihai Eminescu: Rugăciunea unui dac

Rugăciunea unui dac Pe când nu era moarte, nimic nemuritor, Nici sâmburul luminii de viaţă dătător, Nu era azi, nici mâne, nici ieri, nici totdeauna, Căci unul erau toate şi totul era una; Pe când pământul, cerul, văzduhul, lumea toată Erau din rândul celor ce n-au fost niciodată, Pe-atunci erai Tu singur, încât mă-ntreb în sine-mi Au cine-i zeul cărui ...

citește »

Dintr-⁠o haltă părăsită de Cassian Maria Spiridon

Dintr-⁠o haltă părăsită primeşti ciocane de fier peste tâmple târât prin ciulini rostogolit prin bolgii îţi este trupul călcat cu picioare de elefant de suliţe străpuns/ răsucit în pulbere ochiul tău se deschide încercat prin răbdare trecut prin malaxorul zilei sufletul se izbăveşte şi inima cu o suflare mai mult se avântă printre angrenajele reci către năpăstuita fiinţă a unui ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest