Din ultimul număr:
Contemporanul » Poemul lunii (pagina 2)

Poemul lunii

Poemul lunii

Poem când vine dimineaţa de Cassian Maria Spiridon. Fragment din volumul Dintr-o haltă părăsită

când vine dimineaţa cu o nepăsare bună de păcălit popoare triste însoţită de muzici pe măsură cobori pe scări întortocheate din întuneric în adâncuri pe chip cu o cruce a zâmbetului care înţelege zi şi noapte neobosit durerea şi totul spre a cinsti o veche vamă între iubiri prezente pe un contur nedesluşit de prinţesă şi copilă cu multe alte ...

citește »

Fragment din romanul în versuri Ostrovul Învierii de Aura Christi

Abis, agonie, extaz Abis, agonie, extaz, golite de conţinut, trăite până la capăt, până la ultimul icnet, surâs, oftat. Înveţi, iubeşti în forul tău, în grădină. Plăteşti cu sânge, sânge. Nu-i nimic. Mestecenii s-au golit de tot; morţi sunt, aproape, zici, şi ei te îngână abia din moartea lor ultimă şi din dorul de a fi iubiţi, alintaţi şi, ca ...

citește »

Cricul zilei – poem. Dintr-o haltă părăsită de Cassian Maria Spiridon

cricul zilei intrăm umăr lângă umăr prin fânul de coasă proaspăt retezat printre jivine rămase fără adăpost şopârle şerpi mărunţi brotaci… supuşi căldurii unei veri toride sub privirea nemiloasă a razelor ce le sloboade Helios din cricul zilei supuşi iubirii ce exultă din ierburile delicate secerate de fierul ascuţit trăim atât cât cărăbuşul mişcă elitrele în primul anotimp

citește »

Ostrovul Învierii de Aura Christi – roman în versuri în curs de apariție

Între lumi „Ridică-ţi ochii şi vezi”: claritatea e răsfrântă peste lucruri, iarbă, fiinţe, garduri, năluci şi amiezi, şi urcă spre coamele-ncete ale zilelor de noiembrie, prin privirea ta blândă. E o linişte ce despoaie în taină heruvimi şi demoni de straie, amanţii – de spaima de suferinţă, de patina neascultării originare şi tristeţile, brusc, vindecate. E o pace care întoarce ...

citește »

Poeme din volumul Ostrovul Învierii de Aura Christi

Pastel cu albatroşi Albatroşi subţiri, suverani peste timp, de milioane de ani, regi înţelepţi şi prea vii, cu stea în frunte – soli ai cerului de nea şi ploi, simbol al libertăţii, carcasă a enigmei de un alb impur, casă a visului de a fi liberi, peste toate plutind în obosita cetate fără ca nimic să-i atingă: astru, risc, furtună, ...

citește »

Sonete de Ignatie Grecu

Închinăciune de seară A ostenit şi mierla. Frunza poate În voie să suspine, dreaptă, clară. Pe fluturii cu aripi înstelate, Să doarmă-n flori, păianjenii-i lăsară. Să fie poate, în curând, şi seară. Din mări adânci, din singurătate, O lună ca o arcă solitară Pluti-va-ncet peste păduri şi sate. Tălăngile la stână or s-apună Cu stelele clipind în cer deodată. Şi ...

citește »

Dragilor, cuvintele… – fragment din volumul Ostrovul Învierii de Aura Christi

Dragilor, cuvintele… O, nu vă grăbiţi să spuneţi cuvinte; ele creează realitate cât ai clipi. Nu vă grăbiţi. Iubiţi-le cu inima mai întâi, legănaţi-le uşor, ca pe nişte îngeri, pe care învăţaţi-i să iubească, să viseze, să cânte, să spună alb, silabisind, poezii, apoi faceţi din ei oameni mari, aduceţi-le păduri, izvoare, ciute, răcori, licori, iubiţii părăsiţi la căpătâi şi-abia ...

citește »

Dintr-⁠⁠o haltă părăsită de Cassian Maria Spiridon – Fragment

secera nopţii o lumină verde intermitentă ca un semnal morse întru salvaţi iubirea noastră încă şi încă în seara ce se întinde peste Oceanul lucitor ca o împreunare între albăstrimi doar lumina intermitentă cu sclipire de smarald străpunge uitarea un semnal morse de pe nava amiral a două inimi ce le veghează secera nopţii Articolele din numărul curent le găsiți ...

citește »

Ostrovul Învierii de Aura Christi – fragment

Vârf intangibil Vârf intangibil, ah, stejarule, ce linişte în umbra ta îmi ţine loc de sânge, înghiţindu-mă în respirarea nu se ştie cui? Vine ceva, în tihna-ţi sfântă se abate şi mă cuprinde-n vraja-i toată, strânsă din iarna pe jumătate vie, pe jumătate moartă. Ce linişte aduci în duhu-mi blând, unde sfârşitul se simte ca la el acasă şi-i îmboldit ...

citește »

Poeme de Andrei Novac

poem rupt, făcut praf, gata, aproape toţi m-au trădat, sunt singur şi această singurătate e contemporană cu fiecare anotimp în parte, viaţa are ceva inabordabil, ceva care adună cu ambele mâini toată mişcarea acestor zile se face grămezi, grămezi, afară e din ce în ce mai cald limitele au fost rupte de foarte multă vreme, s-au spart, brusc toate oglinzile, ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now