Contemporanul » Editorial

Editorial

Nicolae Breban: Viaţa ca posesie

O, nu, nu vreau să spun totul, aşa-⁠ceva nu există, nu e un instrument pe care putem să-⁠l apucăm noi, oamenii, chiar şi cei mai îndrăzneţi, cei mai nechibzuiţi în a ne gospodări scurtul, firavul (sau nu?!…) fragment de existenţă. Absolutul! Ca şi în primul volum, comentez încă odată această denominaţie, această ultra-⁠uzuală expresie, încărcată de o uzură greu perceptibilă ...

citește »

Nicolae Breban: În ciuda cuminţeniei

Da, comic sau bizar de-⁠a dreptul, într-⁠o singură noapte, în doar câteva zile care mie mi-⁠au apărut ca ivite dintr-⁠un teritoriu de basm, am devenit „unul din cei mai promiţători tineri romancieri etc., etc.,”, şi de-⁠a dreptul amuzante erau figurile nu puţinor cunoscuţi sau necunoscuţi, colegi de generaţie, redactori de reviste, activişti, dar şi oameni de pe stradă, care mă ...

citește »

Nicolae Breban: Episodul numit Mioara

Nu puţini, neştiind cum să primească sau ce să facă cu un asemenea dar al destinului, îl resping, îl uită cu insistenţă sau îl calomniază. Eu, în ce mă priveşte, l-⁠am purtat în spate, în desaga grea uneori a trecutului meu, acolo, unde el, ca o piatră înfierbântată, parcă scoasă abia din jar, ardea încă şi mă rănea După acel ...

citește »

Nicolae Breban: Bătălie după bătălie

Nu e o figură de stil şi nu e măcar o fanfaronadă – am trăit şi emis nu puţine fanfaronade pe diverse tonuri în cariera mea, dar în cazul debutului meu editorial, am mai spus-⁠o, s-⁠a întâmplat nu numai o schimbare de poziţie socială categorică, dar sinele meu, întreaga mea conformaţie şi reflexele mele gestuale sau psihologice au trăit o ...

citește »

Taifunul viselor

Da, într-⁠⁠adevăr, azi, în amurgul existenţei cum se spune şi scuturând vraful de amintiri al unei perioade de peste o jumătate de secol, pot să afirm chiar şi în faţa incredulităţii propriei mele memorii, cea care se ocupă de faptele şi evenimentele aleatorii, psihice sau sentimentale, cum vreţi, că da, într-⁠⁠adevăr, în toamna acelui an, ’72, şi apoi în cel ...

citește »

Nicolae Breban: „Cred, Doamne, şi mărturisesc”

„Cred, Doamne şi mărturisesc – spune preotul ieşind în Uşa altarului cu sfintele Daruri – că tu eşti Christos, fiul lui Dumnezeu celui viu, carele ai venit în lume ca să-⁠i mântuieşti pe cei păcătoşi dintre care cel dintâi sunt eu!” Da, e drept, sunt bătrân, dar furia şi memoria mea sunt încă tinere şi prin aceasta dovedesc că sunt ...

citește »

Nicolae Breban: Adolescenţa mea

Dacă aşa cum cred eu, ceea ce numim tinereţe sau adolescenţă este şi va rămâne unul din episoadele cele mai dramatice, poate mai fertile, dar cu siguranţă, cele mai vii ale existenţei, atunci, aşa cum se întâmplă cu marile evenimente ale unei vieţi umane, ea, adolescenţa, sau cum vreţi s-⁠o numiţi, nu va putea fi niciodată înţeleasă până la capăt ...

citește »

Nicolae Breban: Izgonirea din paradis

Adolescenţa mea, ceea ce în mod general numim astfel, mie mi-⁠ar fi greu să o periodizez, deoarece habar nu am când a început, adică nu pot certifica cu certitudine limita a ceea ce numim pubertate şi începuturile adolescenţei Cum am mai amintit, la vârsta de 17 ani am fost izgonit din acest paradis – al aerului şi spiritului de colegialitate ...

citește »

Nicolae Breban: Trecerea prin infern

Ar trebui, ca atâţia alţii, indivizi respectabili pe care îi cunosc sau i-am citit, să-mi admir adolescenţa şi împreună cu atâţia cântăreţi ai lumii să împing şi să depozitez acolo aşa-zisul noroc ce ni se cuvine Privind azi în urmă, peste balustrada atâtor decenii, sunt încă o dată aproape amuzat şi cumva nedumerit: cum e posibil ca un tinerel de ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest