Contemporanul » Modele

Modele

Rezistenţa verticalităţii. Eugen Simion văzut de un neurolog

Jean Askenasy O verticalitate apărută din fragedă tinereţe, când înţelepciunea vârstei nu a dat încă roade, presupune elemente genetice. Nu am date biografice şi medicale despre mama sa, Sultana (născută Moise), sau despre tatăl său, Dragomir Simion (ambii, moşneni de origine ardeleană), pentru a trage concluzii despre aportul lor genetic (separat şi împreună). Dar, dat fiind că ştiinţa geneticii demonstrează ...

citește »

Posteritatea critică a lui E. Lovinescu

Mihai Cimpoi În spiritul moraliştilor joviali sau sceptici de felul lui Creangă şi Cioran, despre care a scris cărţi remarcabile, exegetul lovinescian deduce câteva lucruri care se desprind în mod logic din demonstraţia pe care o face. Sunt două feluri de revizuiri, conchide el: 1) în sens lovinescian (revizuirea în timp, autorevizuirea critică, situarea în perspectiva istoriei literaturii etc. şi ...

citește »

Pe strălucita cărare a Zeiţei literaturii. Eugen Simion şi imaginarul critic

Gisèle Vanhese Pe urmele lui Maiorescu, Lovinescu şi Călinescu, hermeneutica lui Eugen Simion conjugă arta marilor sinteze, întotdeauna fundamentate pe o intimă cunoaştere a documentelor, cu arta detaliului care condensează, pentru a clarifica într-⁠un mod remarcabil, tot ceea ce o viaţă şi o operă conferă singularitate Drumul de la Roma spre Calabria trece printr-⁠o localitate – situată în apropiere de ...

citește »

„Cazul” Cioran sau despre seducţia scriiturii „nedesăvârşite”

Acum, la început de secol XXI, cartea academicianului Eugen Simion despre Emil Cioran capătă valoare de recuperare şi restituire a adevărului despre un scriitor şi gânditor român genial. Dacă Franţa i-⁠a apreciat contribuţia culturală, iertându-⁠i excesele retorice ale tinereţii, nu ar fi înţelept din partea noastră, a compatrioţilor, să-⁠i acordăm locul binemeritat în cadrul culturii române? Cioran: o mitologie a ...

citește »

Voinţa de construcţie

La orice reacţie reticentă faţă de personalitatea sa (şi nu sunt puţine!), se poate răspunde foarte simplu, punând cărţile una lângă alta, una peste alta: cele peste 220 de volume de „Opere fundamentale”, alături de cele opt volume ale DGLR-⁠ului, alături de cele 34 de tomuri care restituie manuscrisele eminesciene, alături de seria excelentă a Cronologiei vieţii literare româneşti şi ...

citește »

Iulian Boldea: Recursul la concept

Interesantă este relaţia eu creator/ operă, pe care criticul o pune în ecuaţie cu rigoare, identificare empatică şi subtilitate Studiile şi articolele criticului, istoricului literar şi universitarului Mircea Braga se disting prin rigoare, supleţea interpretărilor, atenţie la detaliile textului şi vocaţia revelării unor resurse adesea ignorate ale documentului literar. Cărţi precum Recursul la tradiţie. O propunere hermeneutică, Istoria literară ca ...

citește »

Boris Marian: Cine îl cunoaşte pe Ludovic Bruckstein?

Ludovic Bruckstein (Arie Joseph-⁠Leib) (27.VII.1920 Lucăceni, Satu Mare – 4.VIII.1988 Tel Aviv) – publicist şi scriitor; în anii ’50 în Sighetu-⁠Marmaţiei, profesor de liceu, în anii ’60 secretar literar în cadrul secţiei de dramaturgie „de pe lângă Ministerul Cul-turii”, semnatar de articole la Viaţa Românească. Şi-⁠a trăit viaţa învăţând, mai întâi, să supravieţuiască. În adolescenţă le-⁠a văzut pe toate: războaie, ...

citește »

Liliana Danciu: Ultimul roman al lui Mircea Eliade

Cu cât sensurile sunt mai profunde, cu atât demersul hermeneutic se adânceşte mai puternic, decantând esenţa din aparenţă, acea „metafizică” latentă a Nopţii de Sânziene, despre care vorbeşte Eliade însuşi în jurnalul său Personalitatea şi opera lui Mircea Eliade au constituit o adevărată provocare pentru cercetători şi eseişti, motiv pentru care s-⁠a scris mult atât în ţară, cât şi în ...

citește »

Constantin Coroiu: Caragiale în scrisori

La Berlin ori în călătoriile pe care le face în diferite regiuni şi oraşe ale Germaniei sau în alte locuri din Europa, Caragiale, cu o curiozitate irepresibilă, aşteaptă mereu veşti şi poveşti din ţară, dar şi scrie, la rândul său telegrame sau lungi epistole. „În ţara asta, dac-⁠ai scris o piesă de teatru, nu poţi să bei o bere liniştit”, ...

citește »

Bogdan Creţu: Incursiuni în memorialistica românească (II)

Modelul memorialisticii lui Iorga pare a se fi fixat în aceea a lui Goethe, autorul însuşi considerându-⁠se o personalitate providenţială a epocii sale. Cum a şi fost, fără doar şi poate. În orice caz, memoriile reprezintă de departe opera literară cea mai reuşită a lui Iorga, autor nu lipsit de hărnicie şi ambiţii şi în acest domeniu. Începutul secolului al ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now