Revista Contemporanul nr. 01/ Ianuarie 2014:

    Revista Contemporanul nr. 01/ Ianuarie 2014: Cuprins: Polemice Nicolae Breban • Răbdarea iluminată/ 3 (Con)texte Maria-Ana Tupan • Judeţul lui Faust cu Mefistofel/ 4 Eseu Ştefan Borbély • Pathos/ 5 Polemice ■ O carte-eveniment Marian Victor Buciu • Pe faţă, impusă ori expusă, despre revizuiriri şi revizionisme/ 6 Polemice ■ O carte-eveniment Nicoleta Sălcudeanu, Revizuire şi revizionism în ...

citește »

Răbdarea iluminată

Suntem, iată, posesori ai unui teritoriu bogat şi vechi nu printr-o întâmplare a ruşinii istoriei, cum a vrut, după revoluţie, să ne convingă interesantul eseist ce semnează H.R. Patapievici în volumul extrem discutabil Politice, ale cărui teze nu ne amintim să le fi reconsiderat autorul. Suntem apţi de creaţie şi de gând nu prin hazard şi ne-ruinaţi de avatarurile timpului, ...

citește »

Județul lui Faust cu Mefistotel

În cultură nu se intră de pe teren viran. Şi nu intră fiecare prin strunga proprie. Individualismul, societatea segmentată în conştiinţe izolate (Niklas Luhmann) nu sunt factori de civilizaţie. E probabil mai mult în stereotipul ardeleanului decât obişnuinţa lucrului făcut temeinic. E poate o filosofie de genul: Est modus in rebus. Lucrul de valoare îşi are calea lui, „numai moartea/ ...

citește »

Pathos

Dacă nu ne proiectăm viaţa pe un ecran ceresc, se cheamă că am trăit mărunt sau degeaba. Tragicul visător (Ed. Ideea Europeană, Bucureşti, 2013) reprezintă o selecţie foarte exigentă din toată producţia poetică de până acum a Aurei Christi, de la De partea cealaltă a umbrei (1993) la Sfera frigului (2011), ceea ce face ca volumul să fie definitoriu atât ...

citește »

Pe față, impusă ori expusă, despre revizuiri și revizionisme

O carte-eveniment Nicoleta Sălcudeanu, Revizuire şi revizionism în literatura postcomunistă, Editura Muzeului Naţional al Literaturii Române, 2013   În România s-a creat şi continuă un anticomunism postcomunist, dincolo de fereastra căruia vederea rămâne slabă. Inerţia şi retardarea istorice ale elitei româneşti îi apar autoarei inexplicabile. Resemnarea populară şi teroarea clasei politice nu-i par explicaţii de luat în seamă. Mă situez, ...

citește »

Revizionismul ca impostură culturală (IV)

Adevăraţii câştigători ai schimbării de regim din 1989 n-⁠au fost „parizienii” (mulţumiţi cu est-⁠etica din cultură), ci vechi militanţi moscoviţi. Faptul a fost târziu înţeles chiar de Monica Lovinescu, atunci când a aflat, oripilată, că adevăratul mentor al Grupului pentru Dialog Social este Silviu Brucan, cel care crease gruparea şi-⁠i încredinţase lui Gabriel Liiceanu cea mai dotată şi mai bogată ...

citește »

Ce este soarele?

Apariţia vorbirii la copii era, în vechime, asociată prezenţei cosmice a principiului creator de lumi pe care, mai apoi, l-am găsit tradus în cuvântul Logos. La Anaxagora, acest principiu spiritual creator de lumi era numit nous. La Platon, este numit idee. Moştenim forme de cunoaştere atavică, instinctivă. Nu le putem aduce în forma abstracţiunilor intelectuale. Când le conştientizăm, impresia pe ...

citește »

Mircea Martin sau obsesia adecvării

S-⁠a spus deseori că Mircea Martin nu riscă; el nu impune, ci consolidează. Asta, evident, n-⁠ar fi deloc puţin (dacă ar fi doar atât). „Dezerţiunea” din armata foiletoniştilor era tot o soluţie temperamentală. Spirit dialogic, plin de politeţe şi sobrietate, Mircea Martin îşi păstrează dreptul de a formula obiecţii; nu crede în zeii nepătaţi, nu acceptă iubirile ne-⁠critice şi „încremenirea ...

citește »

Comparați și cumparați!

Deontologie? Responsabilitate? Haida-de, astea-s poveşti de adormit Miţura când era mică şi Curtea Constituţională când a ajuns mai mare decât ea însăşi şi decât o încape roba… Nici șpaga nu mai e ce-a fost odată… Ţară mică, dar veselă, binecuvântată de destin cu atâta noroc încât se poate dispensa de politicieni (apud P. Carp), România 2007 a intrat de-⁠a berbeleacul ...

citește »

Lucian Blaga și „jariștea cosmică”

Situaţia se repetă, am impresia, şi în literatura română. Marii poeţi (Eminescu, Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu, Pillat) se opun, ideologic vorbind, invaziei formelor şi, ca Ion Barbu, jură pe arhetipurile vechii Grecii sau, ca Blaga, pe miturile păgâne. Arghezi face apologia străbunilor şi sugerează într- un poem programatic tradiţionalist că brazda plugarului se termină în cer. Cum îi vom judeca ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest