Contemporanul » Ecouri – Sondaje – Opinii

Ecouri – Sondaje – Opinii

contemporanul-sigla-buna-300x69

 
 

„Un popor nu se caracterizeaza atat prin oamenii mari
pe care ii are, ci, mai ales, prin felul in care ii
recunoaste si ii stimeaza pe acestia”
Friedrich Nietzsche

■ Ecouri ■ Sondaje ■ Opinii

Valorile României – valori europene

Nicolae Breban: Galeriaartistilor.ro, bibliotecaeuropeană.ro, librariapentrutoti.ro, Contemporanul, Ideea Europeană, suplimentele revistei Contemporanul. Ideea Europeană – toate aceste proiecte culturale sunt instrumente de conservare și propagare a identității națiunii române prin valorile de vârf ale acesteia. Depășind micile, curentele probleme ale vieții sociale, juridice, ecnomice și politice, vrem să actualizăm cu mai multă intensitate această temă, care deja dă loc unor ample discuții în țările apusene. În plus, reacția noastră, reacția românească ar trebui să fie mai rapidă, mai promptă, în urma degradării mari, pe care a suferit-o și o suferă imaginea României în străinătate. Această imagine profund calomnioasă dăunează, în primul rand, sutelor și sutelor de mii de români, care lucrează Andrei-Marga-Aura-Christi-Delia-Marga-Eugen-Simion-Nicolae-Breban-Mircia-Dumitrescu-Maya-Simionescuîn ultimii zece-cincisprezece ani în Italia, Spania, Franța și Germania. În al doilea rând, această imagine deplorabilă dăunează uneia din gravele slăbiciuni ale economiei noastre, interesarea investitorilor străini și absorbția de capital.

Problema identității este una cu atât mai problematică cu cât în cele vreo două decenii câte s-au scurs de la revoluție, masele largi de cetățeni și tinerii, în primul rand, au fost ținuți deoparte de temele esențiale ale istoriei, culturii, bisericii naționale. Iar discuția în jurul perioadei comuniste se făcea în termeni lipsiți de nuanțe, excesiv justițiari, cei care se ocupau de toate acestea se arătau preocupați, mai ales, de probleme sub aspect moral și vindicativ, în loc să se descifreze, să se studieze cu calm și cu reală competență istoria unei jumătăți de secol a poGabriel-Dimisianu-Eugen-Negrici-N-Breban-Aura-Christiporului român. Degradarea și, mai ales, politizarea, actualizarea grosolană a manualelor școlare, atacurile contra miturilor istorice și culturale naționale, contra literaturii, culturii și artei moderne românești, indiferent de faptul că acestea s-au produs sub comunism sau după, au dus la ocultarea și, uneori, chiar la calomnierea problemelor ce țineau de istoria și structura statului modern român, de istoria creării României Mari, ca și de aceea a statului multinațional român și problemei identității. E cam târziu acum să remediem toate aceste lacune, făcute cu buna sau reaua credință de cei care au animat teatrul mass-media, al școlii și al culturii post-revoluționare. Noi, însă, la Contemporanul. Ideea Europeană nu coborâm brațele și încercăm să facem ceea ce am mai făcut și altădată, punându-ne umărul la păstrarea conștiinței și a flăcării identității neamului nostru, fiind convinși că numai în acest fel, păstrându-ne specificul nostru național și demnitatea de creatori al unor valori comparabile cu cele ale unor țări cu o istorie și o civilizație mai veche decât a noastră, vom putea să ne afirmăm cu o voce distinctă în concertul european.

Aura Christi: Valorile României – valori europene. Ce urmărim prin campania națională desfășurată prin proiectele noastre, inclusiv prin galeriaartistilor.ro sau Biblioteca Europeană, librariapentrutoti.ro sau Festivalul Aura-Christi-Teodor-Parapiru-Zanfir-IlieBucurești, mon amour, precum și prin nu puține alte proiecte, între care se numără cele editoriale – „instrumente de conservare și propagare a identității națiunii române prin valorile de vârf ale acesteia”, cum susține romancierul Nicolae Breban? Să ne punem umărul la creșterea vizibilității valorilor de referință ale națiunii române, readucând în centrul atenției o temă vitală – identitatea națiunii române – a cărei importanță ține, în mod cert, de siguranța statului român. Să aducem valorile consacrate în prim-planul societății românești și, în timp, a celei europene, în care romancierii, prozatorii, poeţii, criticii şi istoricii literari, oamenii de ştiinţă, pictorii, sculptorii, graficienii, actorii şi regizorii români alcătuiesc un capital de imagine greu de neglijat. Sperăm că statul român și, respectiv, instituțiile sale culturale vor înțelege un adevăr evident în contextul satului global, al satului cosmic în care trăim: personalitățile de vârf ale culturii vii constituie un capital de imagine uriaș pentru țara noastră, România, capital de imagine rău – ca să nu spunem catastrofic – explorat în perioada post-comunistă.

Campania de promovare a valorilor – Valorile României – valori europene – e susținută, după cum se știe, de Fundația Culturală Ideea Europeană, revista Contemporanul, în colaborare cu Editurile Contemporanul, Ideea Europeană, EuroPress Group, partenerii din țară și din străinătate, prietenii și colaboratorii noștri, în frunte cu membrii tribTheodor-Codreanu-Dumitru-Balan-N-Breban-Aura-Christiului Conte: romancierii Nicolae Breban, Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura, profesorul, criticul și istoricul literar Eugen Simion (membri ai Academiei Române), prozatorii Eugen Uricaru, Doina Ruști, profesorii, criticii și istoricii literari, scriitorii Virgil Nemoianu (Washington), Marian Victor Buciu (Craiova), Ștefan Borbély, Andrei Marga, Constantina Raveca Buleu, Radu Mareș (Cluj), Bogdan Crețu, Magda Ursache, Constantin Coroiu (Iași), Theodor Codreanu (Huși), Rodica Grigore (Sibiu), Olimpia Iacob (Satu-Mare), Ion Simuț (Oradea), Basarab Nicolescu, Virgil Tănase, Sanda Văran, Claudiu Soare (Paris), Monica Săvulescu-Voudouri, Victor Ivanovici (Atena), G. Mosari, Dragoș Nelerșa, Teșu Solomovici (Israel), Crișu Dascălu, Doina Dascălu, Bogdan Dascălu, Adrian Dinu Rachieru (Timișoara), Maria-Ana Tupan, Dana Duma, Călin Căliman, Jeana Morărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Octavian Soviany, Gelu Negrea, Alex Ștefănescu, Liviu Franga, Mircia Dumitrescu, Ștefania Mincu (București), Ionel Necula (Tecuci), Ileana Cudalb (Galați), Marin Radu Mocanu (Alexandria), Mihai Cimpoi (Republica Moldova), Emil Rațiu (Roma), Nicoleta Sălcudeanu (Târgu-Mureș) ș.a.

Fiecare scriitor, artist, pictor, sculptor român este un ambasador al culturii române.

E limpede că o națiune există și va exista și prin valorile care îi definesc identitatea. Numai rămânând noi înșine, vom fi europeni.

Ion Simuţ: Programul editorial şi publicistic al revistei Contemporanul. Ideea europeană și ale instituțiilor-partenere, promovat prin iniţiativele, proiectele şi colecţiile sale conexe, dezvoltă şi concretizează o perspectivă europeană asupra valorilor naţionale. E preluată sugestia maioresciană despre naţionalitate în marginile adevărului, realizând o deschidere stimulatoare a orizontului cultural şi a spiritului critic. E un program cultural situat deasupra unei politici de grup, deasupra intereselor efemere, deasupra actualităţii perisabile şi a orgoliilor mărunte, cu atât mai efficient, cu cât va fi mai bine cumpănit şi mai bine ţintit spre o ierarhie durabilă de valori.

Marian Victor Buciu: Valori, existenţă, cunoaştere, printr-un filtru critic constant, iată graficul şi grafica unui cerc larg deschis spre universal şi naţional, din programul Contemporanului. Ideea Europeană.

Maria-Ana Tupan: Pentru mine, Contemporanul este un cuvânt care desemnează trei miracole: 1. Spaţiu mediatic deschis şi transparent în ceea ce se cheamă „societăţile moderne de sclavi”. 2. Reacţie la agresiunea mediocrităţii asupra valorilor şi solidaritate între personalităţi într-o societate încă afectată de politica anti-elitistă și diversionistă a comunismului postbelic. 3. Apreciere a geniului naţional într-o ţară mioritică („Doboară-l, pentru că e mai bun!”) şi manolesciană („Să piară Manole, că prea a meşterit bine!”).

Adrian Preda: În ultimul timp, se pune un accent evident pe librăriile de carte digitală, pe așa-zisele ebook – cărțile în format electronic. Deși nu cred că palierul de carte digitală e superior cărții în format clasic, totuși, să recunoaștem că volumele digi sunt practice, comode din mai multe puncte de vedere. Biblioteca europeană este, în această ordine de idei, o performanță greu de tăgăduit. E un noroc să fie propagată de Conte!

Florin Afloarei: Unul dintre proiectele propuse de Contemporanul în premieră națională absolută se referă la Ideea-europeanacrearea și dezvoltarea primei biblioteci digitale bibliotecaeuropeana.ro din România cu un fond constituit din albume de artă plastică, albume de artă fotografică, cărți și reviste de cultură în format electronic. Cărţile, revistele, albumele de artă electronice sunt protejate prin Adobe Digital Rights Management (Adobe DRM’ed e-books). Nu țin să dau prea multe detalii tehnice, cu excepția câtorva aspecte. Această platformă digitală conține o Sală de lectură, în care cititorul poate citi reviste, cărți, albume de artă, fotografii, informații privind viața culturală din România și din Europa. Bibliotecaeuropeana.ro digitală are un un portofoliu de cărți, reviste, albume de artă etc., care pot fi împrumutate pe baza unui abonament sau care pot fi citite timp de două luni sau cumpărate în format digital sau clasic/ tiparit prin intermediul partenerilor noștri.

Galeriaartistilor.ro – un alt program de anvergură națională și europeană, inițiat de aceeași instituție – are menirea de a face cunoscute publicului larg valorile reale ale culturii române.

Liviu Ioan Stoiciu: Contemporanul. Ideea Europeană, azi: o revistă de echilibru, o publicație deschisă, cam Ileana-Malancioiu-N-Breban-Liviu-Ioan-Stoiciuincomodă, polemică, fără prejudecăți, de atitudine, „care are drumul ei aparte” (cel mai adesea merge în paralel cu drumurile bătătorite de către prea multe dintre revistele USR – motiv să fie ignorată sau primită cu iritare, nu?), lunară, cu o regularitate de invidiat și cu colaboratori de primă mână (eu nu intru în competiție cu „personalitățile de vază ale literaturii române”), cu „dosare” cu subiecte grele (nu o dată provocând scântei) și cu suplimente-cărți, proiecte cu o cotă înaltă, cum nici o altă revistă de cultură nu publică. Natural, de vină că arată așa Contemporanul. Ideea Europeană e echipa de conducere: Nicolae Breban și Aura Christi. Personal, am o singură sugestie să-i dau (dacă tot am fost întrebat ce sugestie sau ce critică să-i fac): să difuzeze revista mai eficient, dacă nu în format de hârtie, măcar în format pdf, pe Internet (cu acces gratuit și la români din străinătate) – fiindcă e păcat de munca depusă să apară

Monica Săvulescu Voudouri (Atena, președinte al Societății Culturale Balkania Contemporană): Fiind plecată de aproape 30 de ani din România, Contemporanul a fost pentru mine poarta care mi s-a deschis spre ţară fără s-o forţez. Nu mi s-a cerut nici o participare la campanii politice sau literare, la care bunul simţ nu mi-ar fi permis să iau parte. Faptul de a-şi păstra colaboratorii pe temeiul strict al capacităţii și valorii lor literare mi se pare un lucru de mare laudă. Personal le sunt recunoscătoare membrilor tribului Conte şi mă bucur să fiu alături de realizatorii revistei în fiecare număr.

Zanfir Ilie: Revista Contemporanul. Ideea europeană, suplimentele, precum şi cărțile editate de acest grup literar reprezintă cărţi de vizită culturale ale României atât la nivel naţional, cât şi internaţional, datorită dimensiunii majore a problemelor abordate şi a analizelor şi cronicilor de mare însemnătate întâlnite în paginile lor. Meritul este, fără îndoială, al coordonatorilor publicaţiei, între care se remarcă inimoasa şi valoroasa poetă Aura Christi, redactor-şef, şi romancierul de talie internaţională Nicolae Breban, directorul revistei, dar şi al întregului colectiv de redacţie şi, nu în ultimul rand, al colaboratorilor care trudesc în acest sensibil domeniu de activitate – cel al culturii scrise – pentru a împărtăşi publicului larg opiniile lor avizate în domeniul literar, ştiinţific sau politic.

Realizând o campanie susţinută de susținere a oamenilor de cultură şi a ideilor lor, revista și inGala-Premiilor-Conte-2013-Aura-Christi-N-Brebanstituțiile care o sprijină îşi atinge menirea propusă de la înfiinţare, aceea „de a face cunoscut publicului român cum priveşte ştiinta contemporană lumea”. Întreaga activitate editorială este canalizată spre îndeplinirea idealului de bază al poporului nostru: afirmarea identităţii naţionale, precum şi integrarea valorilor reale ale culturii române în circuitul european şi universal, prin difuzarea noutăţilor ştiinţifice şi culturale ale societăţii din spaţiul carpato-danubian.

Noi, bibliotecarii, slujitori devotaţi ai cărţii, care lucrăm direct cu produsele scriitorilor, respectiv creaţiile lor, apreciem în mod deosebit modul în care atât Contemporanul. Ideea europeană, cât şi suplimentele, programele ei, între care platforma Biblioteca europeană și galeriaartistilor.ro, realizează promovarea culturii naţionale, a personalităţilor de prestigiu ale literaturii române, dar şi universale în țară și peste hotare.

Pentru deschiderea, valoarea şi echilibrul revistei adresăm cele mai calde felicitări acestei prestigioase publicaţii şi îi dorim ani mulţi şi rodnici, încununaţi de noi şi importante împliniri culturale.

Radu Mareș: Ceea ce face în ultimul timp revista Contemporanul, publicând dosare cu Breban, Buzura și Goma, suplimente consistente și cărți de o reală valoare, este unic în literatura română. Felicitări echipei Conte!

Sanda Văran (Paris):  Contemporanul. Ideea europeană e mult mai mult decât o revistă literară, cu proiecte naționale și europene, cu suplimente și cu editura proprie. Este o construcție în mișcare, un vast proiect cultural, extrem de ambițios, de îndrăzneț, care își propunea încă din 1990, pe de o parte, să recupereze tradiția presei literare de dinainte de instaurarea comunismului și, pe de alta, în egală intensitate, să se sincronizeze cu programele marilor reviste culturale apusene. Un program clar și generos care ar fi trebuit să devină nici mai mult, nici mai puțin decât țelul principal al întregii noastre politici culturale. Sigur că în spațiul cultural românesc, unde de peste douăzeci de ani domnesc doar discordia și deriziunea, este foarte dificil, dacă nu imposibil, să construiești.

Multor „contemporani” proiectul le poate părea cel mult un fel de in aqua scribere. Din fericire, mai există și oameni absolut atipici vremurilor prezente, care au mers și merg până la capăt cu loialitatea față de această idee românească și europeană. Acestora, pe bună dreptate, nu li s-ar putea reproșa decât entuziasmul, energia inepuizabilă, naivitatea programatic asumată și, mai presus de toate, credința într-un ideal. Dar este cineva în stare să le reproșeze așa ceva?!

Diana Cozma: Conte drag, datorita ție, Conte, nu mi-am pierdut speranța că, poate, într-o zi, nimeni nu va mai dori să-și caute un alt popor, să viseze într-o altă limbă. Mulțumesc. Cu drag, Diana.

Adrian Dinu Rachieru: Deşi, de regulă, războaiele (inclusiv cele culturale) sunt purtate de bărbaţi, iată că pe baricadele Contemporanului, apărând – cu cerbicie şi apetit polemic – valorile culturii române vii, veghează o femeie: mignonă, fragilă, entuziastă, bătăioasă, generoasă, plină de iniţiative, reuşind a coagula, în viesparul scriitoricesc, o direcţie. Numele ei? Aşa cum bănuieşte și recunoaşte toată lumea – AURA CHRISTI (pseudonim dăruit de Cezar Ivănescu) – a devenit, sub blazon brebanian, o instituţie.

Gelu Negrea: Primul lucru remarcabil ce defineşte „fenomenul Conte”, privit în pluralitatea şi diversitatea dimensiunilor sale întemeietoare, îl reprezintă asumarea de către echipa redacţional-editorială a unui program amplu, coChipuri-fragmente-sculpturi...erent, deschis şi responsabil de promovare a valorilor reale ale spiritualităţii româneşti de ieri, de azi şi, mai ales, de mâine, componenta prospectivă a demersurilor tuturor celor implicaţi în acest proiect major fiind evidentă. Este un veritabil program-alternativă, menit să surmonteze cu impetuoasă dăruire indigenţa de idei şi de soluţii care fagocitează zona debilă, confuză şi sclerozată a pretinsului establishment cultural naţional. Dar, mai presus de orice, este  expresia speranţei că încă nu-i totul pierdut!

În contrast cu suava devălmăşie ce se destrăbălează obscen pe filele agendei la zi a realităţii autohtone, Contemporanul. Ideea europeană îşi propune (şi reuşeşte) să fie un reper moral şi un model intelectual de cultivare a excelenţei în toate spaţiile de manifestare publică:  ştiinţă, cultură, politică, media…

Nicoleta Sălcudeanu: Revista Contemporanul este un loc de întâlnire atât de primitor, încât e pus în situația paradoxală de a-și tria mai degrabă prietenii decât ne-prietenii, atâția are!

Boris Marian: Cred că revista Contemporanul. Ideea Europeană, ca și editurile, instituțiile care o însoțesc, programele inițiate de aceste instituții și instituțiile-partenere sunt la ora actuală cele mai apropiate de ceea ce înseamnă europenism cultural, printr-o largă deschidere  multiculturală, prin valorile pe care le etalează cu competență, prin prezența scriitorului Nicolae Breban și efortul uriaș al neobositei Aura Christi, poet, prozator, eseist, editor.Cassian-Maria-Spiridon

Cassian Maria Spiridon: Actuala serie a revistei Contemporanul continuă valoric seria George Ivaşcu, se înţelege, în context radical schimbat, dar cu acelaşi program de a înscrie, număr de număr, între colaboratori nume de cuprinzătoare acoperire literară şi culturală.

Marele merit este al făuritorilor revistei diriguiţi de Nicolae Breban, dar, cu osebire, al redactorului şef Aura Christi, care, graţie tenacităţii de care ne-a convins a reuşit edificarea unei publicaţii ce-şi merită numele de Contemporanul. Ideea Europeană.

Theodor Codreanu: Cel puţin aparent, din pricina aşa-zisului „naţional-comunism” pe care l-a cultivat Nicolae Ceauşescu, intelighenţia românească, după 1989, s-a lepădat aproape în masă de orice sentiment naţional, în numele altei ideologii, cea a „corectitudinii politice”, care s-a dovedit a fi o variantă a marxismului cultural, apărută încă din anii ’50 ai secolului trecut sub oblăduirea lui Georg Lukacs. Pe acest fond, s-a ivit ofensiva celei de a doua generaţii kominterniste, cu dispreţul ei suveran faţă de spiritualitatea naţională, născând moda „demitizărilor” atât în spaţiul istoriei, cât şi al culturii. Cei câţiva care au văzut primejdia au fost marginalizaţi, etichetaţi în fel şi chip etc. Despre invazia primului val kominternist în cultura românească atrăsese atenţia Mircea Eliade, în 1953, în cunoscutul său eseu Destinul culturii româneşti. Eliade profetiza însă că nu se putea să nu se producă reacţia împotriva primejdiei de moarte de a fi transformaţi într-o naţie de hibrizi culturali. Faptul s-a produs cu generaţia ’60. După al doilea val de ofensivă neokominternistă, iată că răspunsul e pe măsură. Şi, probabil, nu este lipsit de semnificaţie că reacţia la „corectitudinea politică” recentă vine tot dinspre corifeii supravieţuitori ai strălucitei generaţii a lui Nichita Stănescu, Nicolae Breban, D.R. Popescu, Eugen Simion, Augustin Buzura ş.a., la care s-au raliat scriitori din generaţiile mai noi. Aceasta este semnificaţia puternicului curent naţional renăscut în jurul revistei Contemporanul. Ideea europeană.

Ştefan Borbély: Exceptând Echinoxul anilor mei de formare, dintre toate revistele la care am publicat până acum, Contemporanul a făcut, uman şi sufleteşte, cel mai mult pentru mine. Am colaborat aproape două decenii la o revistă care a sabotat sistematic şi discret ecoul critic al cărţilor mele, fără ca eu să admit – ca insider – că aşa ceva se poate întâmpla. În cele din urmă, un clujean avizat mi-a deschis forţat ochii, făcându-mă să înţeleg din nou ceea ce uitasem de când am fost separat de Cluj, după absolvire: că viaţa noastră literară înseamnă, pe lângă ingenuitate, mult aleatoriu sau nepotism, şi o bună doză de calculaţionism comunitar perfid şi tactică, Aura-Christi-Ioan-Muresan-si-Stefan-Borbelydistribuţia „gloriei” făcându-se în ultimă instanţă nu după valoarea intrinsecă a celui care aspiră la ea, ci după regulile foarte precise ale unui joc de şah subtil, condus preponderent cu negrele.

Am venit, aşadar, la Conte cu suspiciunea antrenată la purtător, pentru a constata că primul lucru pe care l-a făcut redacţia a fost să-mi deconstruiască aprehensiunile. E prea puţin să spui că la Contemporanul te simţi liber şi bine, fiind respectat ca om, înainte de a fi acceptat ca scriitor. Există aici – la Aura Christi, la Nicolae Breban – o valoare străveche, pe care degeaba o cauţi în altă parte: entuziasmul de a face cultură, bucuria aproape copilărească de a scrie cărţi şi articole. Nu pot să îmi imaginez ceva mai stenic decât fervoarea cu care Aura îţi cere lunar textele, îşi migăleşte proiectele sau utopiile, construieşte un edificiu durabil şi prietenesc, ca imperativ al „viului”. Respect această formă de autenticitate umană şi mă simt privilegiat că pot participa la ea.

Liviu Franga: Sunt mândru și, vă rog să mă credeți, fericit că sunt contemporan cu Contemporanul de azi. Mă regăsesc ori de câte ori îl citesc, și nu poate fi o bucurie mai mare, pentru oricare cititor, decât acest fapt: să se regăsească în ceea ce citește. Să se regăsească, în parte sau (o, ce gând!…) în totul. Altfel, e perfect îndreptățit să nu mai ia a doua oară revista în mână. Ori o carte, purtând, ca în cazul nostru, sigle născute din inițiativele editoriale ale grupului contemporan, s-o redeschidă, dacă din rafturile librăriei ori din cele ale propriei biblioteci îl atrage vreun nume, vreun titlu din cele sute, poate deja mii, publicate până acum sub acele sigle. Și dăruite nouă tuturor. M-am apropiat destul de târziu de acest grup al culturii românești de azi, probabil și din speranța că, amânând întâlnirea, mă voi putea înfățișa mai bun, mai înțelept, mai merituos pretendent la a i se alătura. A citi mai întâi, a scrie apoi, după ce ți-ai verificat propria înțelegere. Aceasta a fost și rămâne, pentru mine, lecția intelectuală, de irezistibilă forță, pe care, zi de zi, de la un număr de revistă, de la o carte, de la un proiect digital sau de la o campanie la alta, ne-o dăruiește Contemporanul culturii române. El luptă, efectiv luptă, la propriu luptă, dar prin puterea literei, prin tăria de neînchipuit a cuvântului – și cine o mai face, astăzi, la noi, cu aceeași ardoare, cu aceeași irepresibilă speranță, până la capăt și dincolo de el? –, pentru a păstra vie ideea europeană din care s-a născut ființa însăși a culturii române. Tot așa cum limba ei și poporul care o vorbește până astăzi s-au născut, la un ceas astral al Istoriei, prin intrarea autohtoniei (riscând să se piardă, rostogolindu-se secolele, în permanența propriei identități stagnante) într-o autentică durată: aceea integratoare, precum romanitatea antică, de particular și specific în construcția primei civilizații, iată încă de pe atunci globale, a europenității.

Contemporanului culturii române de azi îi mărturisim aici recunoștința și bucuria noastră, dar și deplina încredere în roadele, oricât de târzii, ale acestei bătălii. Una în primul rând cu noi înșine. Însă, sub specia Istoriei, în fond doar pentru noi înșine. Spre a ne vedea, ca și spre a fi văzuți așa cum suntem, așa cum trebuie să fim văzuți, așa cum o cere Adevărul.

Virgil Nemoianu (Washington): Nu chiar primul, dar al doilea job al meu, de-abia absolvit și de-abia trecut de douăzeci de ani a fost la Contemporanul. Era totuși un loc al deschiderii spre global, mă rog, pe cât se putea atunci, la începutul anilor șaizeci. Mi-a părut bine că revista a supraviețuit, într-o formă, firește, mult schimbată. Mie mi se pare că detectez un anume non-conformism, în fond salubru și binevenit, în paginile acestei reviste. Îi urez să se mențină și să evolueze pe această linie. E totuși nevoie de oarecare diversitate în presa Capitalei, nu?

Dragoș Nelerșa: Echipa Contemporanul, sunteți un izvor de cultură, faceți presă de bună calitate. Savurez de mirel-zanfirescu-florin-sicoiefiecare dată aparițiile voastre. Felicitari Aura Christi, Nicolae Breban și întregii echipe CONTE.

Cătălin Ghiță: Contemporanul este o publicație de bună ținută estetică, atentă la dezbaterile culturale și care-și asumă cu deosebit curaj poziții dintre cele mai riscante în spațiul public. Grație unor colaboratori de primă mărime, precum Irina Petraș, Ștefan Borbély sau Ion Simuț, revista își are asigurat un public constant și entuziast.  Doresc succes în continuare întregii echipe.

Bedros Horasangian: Contemporanul este prima revistă pe care am citit-o în anii ’60, apoi ea a trecut prin multe faze redacționale, nu toate fericite. Acum e echipa Breban – Aura Christi. Ce poate să spună unul ca mine care are o pagină în Conte și poate scrie despre orice? Încerc să scriu ce simt și ce-mi vine pe moment. Revista vrea să fie polemică pe diverse teme, subiecte, dar nu are cu cine să polemizeze. Fiecare grupare în ghettoul său e mulțumită cu propriile opțiuni, ierarhii etc. Nu as zice că aș fi de acord cu toate opțiunile lui Nicolae Breban, îmi exprim puncte de vedere cu iz politic/ ideologic în alte publicații, faptul că am această liubertate de exprimare este un lucru rar în revuistica noastră. Editura publică cărți notabile, insuficient prezente pe piață, în librării. În zona literaturii ruso-germane au apărut titluri remarcabile. În rest, totul e fără rest. Trăim.

Constantin Coroiu: Campania revistei Contemporanul. Ideea Europeană privind cinstirea şi promovarea valorilor româneşti mi se pare salutară în această epocă de confuzie, când spiritul critic şi patriotismul luminat, fecund, sunt în mare suferinţă. Ea îmi dă speranţa că ideea pe care am exprimat-o, în mai multe rânduri, prin sintagma „imposibila demolare” în ceea ce priveşte valorile culturii noastre are toate şansele să nu rămână o iluzie. Rezistenţa prin cultură, de care s-a tot discutat, de cele mai multe ori neîngăduit de superficial şi iresponsabil în ultimii 23 de ani, nu e o vorbă în vânt. Este chiar condiţia supravieţuirii noastre ca naţie. Căci atât ne-a mai rămas; în rest, totul s-a vândut şi s-a furat ca în codru. Ba chiar şi codrul…

Dana Duma: Sunt nu numai un publicist al revistei, ci şi un cititor al ei. Adevărul este că mă simt bine când deschid paginile unui număr nou. Conte pune în circulaţie idei interesante şi nume care merită urmărite. Singurul cusur al publicaţiei este că apare prea rar.

Constantina Raveca Buleu: Excepţionala valoare intelectuală a spiritelor care guvernează astăzi Contemporanul, Aura Christi şi Nicolae Breban, care continuă creativ tradiţia intelectuală de excelenţă a revistei, impune din capul locului o reverenţă. Experienţa culturală a Contemporanului de azi, dublată de căldura umană magnetizantă a corifeilor ei, reprezintă certitudinea unui spaţiu în care libertatea de expresie şi exigenţa valorii funcţionează impecabil. N-aş putea trece, însă, peste admiraţia generată de un idealism intrinsec iradiant, aproape neverosimil pentru vremurile noastre urâte şi pragmatice, peste efervescenţa unor proiecte culturale de anvergură şi – mai ales – peste voinţa de a propune o altă linie decât aceea trasată de majoritatea instituţiilor noastre de cultură.

Un poem de Traian T. Coșovei:

Faptele zilei

Revistei Contemporanul

Faptele zilei de azi sunt scrijelite cu briceagulpenita-de-scris

de către oamenii care aşteaptă ziua de mâine

ca pe un vas de lut

înfipt în gardul vecinului.

Faptele zilei de ieri sunt doar nişte ţipete aruncate

de pe terasa cu bidoane de plastic şi electrozi de sudură.

E o fiinţă în oameni care îi cheamă spre nicăieri:

poate oceanul, poate mlaştina din canalul colector…

e o lipsă de mişcare în gesturile lor accelerate,

o teamă şi o beznă atletică, alergătoare.

Faptele zilei de azi

sunt o teamă de întuneric

şi de mizeria de a te privi în oglinda zilei de ieri:

un tomberon de sincerităţi necesare.

Din tomberonul acesta se hrănesc câinii

şi se schimbă stăpânii unui anotimp secetos,

care nu-şi duce gramatica ploii până la capăt.

Călin Căliman: Pentru mine, revista Contemporanul reprezintă cel mai frumos trifoi cu patru foi al valex-stefanescu--foto-1ieții mele. Nu numai pentru că în vara lui 2013 s-au împlinit 56 de ani de când scriu în ea (ani la rând săptămânal, de la o vreme mensual). Dar inițiativele culturale și civice ale revistei au fost mereu și continuă să fie substanțiale și pasionante. Cum este și aceea privitoare la susținerea adevăratelor valori românești. Citesc cu dragoste și încredere fiecare număr al revistei, din doască în doască. O echipă de publiciști exemplari, din toate generațiile, asigură continuitatea și vigoarea revistei Contemporanul. Ideea europeană”, cu gazetari pricepuți, inteligenți, harnici și dăruiți unei cauze nobile la timonă. N-ar fi deloc rău ca revista să redevină săptămânală, ca odinioară, când zeci de mii de profesori, studenți și intelectuali de felurite categorii așteptau cu sufletul la gură vinerea, pentru a citi cronica optimistului mizantrop. Mulțumesc din suflet celor care îmi spun, cu căldură și amiciție „Mister Contemporanul”!

Carmen Duvalma: Contemporanul. Ideea europeană este o revistă originală, care are un program de promovare a valorilor naţionale şi universale. Personal, simt o libertate, o deschidere cum nu am mai găsit în altă parte, un loc în care mă simt apreciată, unde nu contează ,,găştile” inventate de lumea contemporană a scriitorilor noştri. Evident că această atmosferă, acest cer senin, nu ar putea exista fără Nicolae Breban şi Aura Christi, o echipă invincibilă şi unită în acelaşi ideal.

Olimpia Iacob: Contemporanul. Ideea Europeană? O râvnită şi nemărturisită dorinţă a poeţilor de pretutindeni de a-şi vedea creaţiile traduse şi publicate aici. Pentru mine, o candelă arzând pentru neamul meu,  mereu încercat…

Liviu Antonesei: Cred că revista Contemporanul și editurile, instituțiile asociate sunt laolaltă unul din cele ai eficace instrumente de punere în valoare a culturii naționale. Mă refer atât la dimensiunea patrimonială, cât și la ceea ce am putea numi «cultura vie», cea care se zămislește sub ochii noștri. De altfel, am motive să fiu recunoscător pentru modul în care membrii echipei Conte mi-au tratat încercările literare, atât ca editori, cât și prin comentariile apărute despre cărțile mele. Le doresc succes în continuare.tesu-solomovici

Teșu Solomovici (Israel): Contemporanul. Ideea Europeană a devenit o bornă culturală în drumul nostru către frumos și adevăr. La mii de km depărtare de București urmăresc cu reală curiozitate și satisafacție truda voastră, și aștept fiecare apariție a revistei, precum și vești despre proiectele voastre. Să aibe sănătate Nicolae Breban și Aura Christi, și toți eminenții colaboratori ai motorului spiritual care se numește Contemporanul. Avem nevoie de voi și vă suntem recunoscători.

Livia Cotorcea: Cultura, istoria, religia, psihologia noastră naţională, gândirea, mentalităţile  sunt realităţi care, privite în specificitatea lor, analizate, corelate cu domenii similare universale, pot da seama de identitatea noastră şi de cota valorică la care ne situăm acum, la începutul veacului al XXI-lea. A-ţi înscrie în program tocmai examinarea acestor probleme înseamnă nu doar curaj şi punerea la lucru a unei voinţe de cultură şi împlinire de o remarcabilă vitalitate, dar şi desprinderea salutară de un climat care pare mai curând a înăbuşi decât a încuraja afirmarea valorilor şi exigenţa maximă în valorificarea unei moşteniri identitare deloc de neglijat. Revista Contemporanul şi-a asumat aceste gesturi de semnificaţie nu doar estetică şi culturală, dar şi profund morală, chemând constant, prin toate apariţiile ei, ca şi prin instituţiile care o secundează, la păstrarea unei ţinute şi a unui ton de dorită adecvare la relevarea semnificaţiei şi specificităţii culturii noastre, a modului nostru de a trăi istoria, vecinătăţile geografice, culturale şi umane. Un efort depus de redacţia revistei cu un entuziasm, bună credinţă şi o eficienţă greu de egalat în contextul culturii noastre actuale, un efort pe care instituţiile statului ar trebui să-l sprijine printr-o rapidă şi bine programată acţiune de traducere, editare şi distribuire în străinătate de opere complete din scriitorii noştri clasici şi contemporani. Suntem complet datori la acest capitol care, realizat, n-ar face decât să ofere dovezile pentru judecăţile de valoare şi exerciţiul comparastistic propuse de colaboratorii Contemporanului.

Irina Ciobotaru: Depindem, intelectual și sufletește, de cultură. Ne construim și ne definim identitar prin cultură. Prin cultura națională, să recunoaștem, lipită de miezul ființei noastre adânci asemeni unei pia mater. Prin cultura Picture-100europeană, în spiritul căreia s-a născut şi s-a definit cultura românească. Nimic nou în ceea ce afirm, aici. E totul axiomatic. Şi totuşi… Câtă crispare, adesea, atunci când se pomeneşte despre cultură naţională, despre valori naţionale, despre repere intelectuale naţionale, despre elita culturală naţională! Nu deranjează, în primul rând, valorile ori reperele ori elitele, ci adjectivul acesta, „naţional”… Apoi, da, supără existenţa reperelor, a elitelor, supără orice apel pentru recunoaşterea lor. În nici o altă ţară europeană nu este nevoie să se militeze pentru recunoaşterea propriilor valori, căci recunoaşterea este un proces firesc, susținut de stat, de programe culturale și educaționale ample și coerente. Tinerii sunt educaţi în spiritul respectului pentru valoare şi, la rândul lor, îşi vor educa pruncii sub corola identitară a reperelor înalte. Elevii mei cresc cu un rictus cinic bine prins de suflete, ca o cicatrice. Nu le sunt oferite repere adevărate şi nu ştiu că există repere adevărate. (Programa şcolară, da, respectă şi exploatează un canon cultural bine limpezit, dar ce ne facem cu mediul extraşcolar, cu lumea largă, din care cultura vie, valoroasă, este exclusă?) Tinerilor pe care eu zilnic îi văd le sunt aruncate în ochi, cu un cinism înfiorător, non-valori cu titlu de exemplu. Ei riscă să crească, în descendența unor generații șubrezite identitar de experienţa comunistă, într-o deplină derută identitară, amnezici fără viitor şi fără libertate. Copiii aceştia nu sunt subiect de statistică (promovabilitate, încadrare în câmpul muncii, emigrare)… Viaţa aceasta este tot ceea ce au. Şi cât de cenuşie, cât de tristă este, Doamne, o viaţă din care este înlocuită, programatic, cultura cu divertismentul…

Un adevăr care îi îngrijorează pe mulţi. Contemporanul şi-a asumat rostirea acestui anume adevăr, dureros, enervant, iritant. A devenit o revistă incomodă. A preluat sarcina epuizantă a militării pentru valori înalte. Prin tot ceea ce face, militează pentru stabilirea şi recunoaşterea firească a unei elite intelectuale şi culturale româneşti reale. Militează pentru identitate naţională, în context european, pentru identitate colectivă şi individuală, construită pe temelia colosalelor modele culturale pe care ni le-a hărăzit Dumnezeu. O face pentru lumea culturală, dar o face, indirect, şi pentru elevii mei. Pentru fiecare dintre noi. Eu îi sunt recunoscătoare.

Magda Ursache: Cu un instinct al primejdiei ieşit din drag firesc de etnie, scrie Petru Ursache în ultimul său interviu, acordat lui Mircea Dinutz pentru revista Saeculum: „Asistăm la schimbarea de paradigmă culturală/ neculturală”, la „lupta contra etniilor sub lozinca integrării şi a dispariţiei trăsăturilor identitare. Însă valorile autentice nu sunt chestiuni incidentale şi de suprafaţă, ci se constituie pe verticală, în interioritatea adâncă şi eternă a colectivităţilor creatoare şi distincte”. „Soluţia? Valorificarea ştiinţifică a trecutului, care ne onorează în multe privinţe şi încă ne poate oferi modele de conduită morală”. Anomia, lipsa de reacţie la alt export de ideologie, erodând grav fiinţa naţională, o ura Petru, cum o urăsc şi eu. Iată de ce salutăm împreună campania Conte. Eurosoarta culturii române e în mâinile noastre. Încă.

Nicolae Bârna: Fără îndoială că, distanţată de orice extremisme şi partizanate motivate de interese meschine, dedicată cu determinare exemplară ilustrării, promovării şi susţinerii  neobosite a valorilor artistice şi culturale de reală calitate şi însemnătate efectivă, revista Contemporanul. Ideea europeană (împreună cu, evident, asociaţia, fundaţia culturală şi editura care-i întregesc şi întăresc, prin activitatea lor culturală şi editorială, acţiunea pur publicistică), deţine în ultima vreme, cu onoare, în peisajul cultural naţional al nostru, un loc unic.

Constantin Severin: E o mare bucurie să particip, în calitate de cititor şi scriitor, la o uimitoare saga a renaşterii culturii naţionale şi la repoziţionarea valorilor ei actuale într-o paletă axiologică autentică şi credibilă, în mod cert cu impact pe termen mediu şi lung în cultura europeană şi universală. Entuziasmul şi efervescenţa acestei atât de aşteptate şi benefice etape a culturii noastre nu ar fi fost posibile fără echipa revistei Contemporanul, condusă de doi mari scriitori, Nicolae Breban şi Aura Christi.

Șefii de cabinet:

Kolly...-stiam-eu...    Conte-cel-inimitabil  Seful-de-cabinet-al-Aurei

Pentru sugestii, propuneri si observatii, va rugam sa ne contactati: office@contemporanul.ro

Recomandați articolul în rețelele sociale:
Anticariat online

Pin It on Pinterest