Contemporanul » Articole scrise de Eugen Simion

Articole scrise de Eugen Simion

Eugen Simion este autorul a 30 de cărţi originale dintre care semnalăm: Proza lui Eminescu (1964); Eugen Lovinescu, scepticul mântuit (1971); Scriitori români de azi, I-IV (1974-1989), Timpul trăirii, timpul mărturisirii. Jurnal parizian (1977, ediţia a V-a – text integral – 2006); Dimineaţa poeţilor (1980, ediţia a IV-a 2008); Întoarcerea [...]

Eugen Simion: O hermeneutică a sfinţeniei. Lacrimi şi sfinţi

Nu îndrăznesc să spun că filosoful are clipe de pietate creştină, dar, realmente, meditaţia lui coboară din când în când tonul şi încetineşte ritmurile în aşa fel încât în discursul cioranian se aude şoapta unei rugăciuni. Este, în fond, ritmul psalmilor arghezieni. Apropierea se opreşte aici. „Tragedia mea provine din faptul că sunt un om nereligios, ca şi tine” (dintr-⁠o ...

citește »

Eugen Simion: Jurnal public

O etopee postmodernă sau despre „un pluton de execuţie” inventat şi o fabulă şugubeaţă despre un adulter care n-⁠a avut loc. În fine, nu-⁠⁠i o exageraţiune, îmi vine să-⁠⁠l întreb pe Horia-⁠⁠Roman Patapievici, nu-⁠⁠i o mare şi regretabilă necuviinţă în aceste propoziţii nesăbuite, provocatoare de la un capăt la altul? Şi, apoi, cum să judec credinţa Dvs. că „limba română ...

citește »

Ochiul magic minte de îngheaţă apele

România literară (nr. 1-2, a.c.), revistă condusă de acad. N. Manolescu, ambasadorul nostru la U.N.E.S.C.O., îmi dedică, la rubrica Ochiul magic, un articol foarte iritat sau, mai corect spus, un pamflet în care sunt denunţat ca om de rea-credinţă, arogant faţă de colegii mei (scriitori), incorectitudine faţă de statul român care, nu-i aşa?, sprijină cultura română în timp ce eu ...

citește »

„Şansa pe care o dau culturii noastre naţionale? Enormă!” (II)

Eugen Simion în dialog cu Nicolae Breban „Moartea face parte din existenţa noastră” Eugen Simion: Apropó de Dumnezeu: eşti credincios (credincios-⁠credincios)? N-⁠am uitat că eşti fiu de preot din Maramureş, dar mai ştiu că nu totdeauna credincioşenia se moşteneşte. Vorbeşte-⁠mi, te rog, de această relaţie ce mi se pare esenţială pentru un creator. Le-⁠am pus aceeaşi întrebare şi lui Augustin ...

citește »

Sub semnul mitului

Un peisaj din Francis Jammes desenat de un intelectual cu simţurile la pândă şi cu spiritul obsedat de fantasmele firii şi de mesajele universului. Florile de mac îi par mari stropi de sânge căzuţi în grădina Ghetsemani de pe fruntea lui Iisus. Din cer cad leneşi fulgi moi care troienesc pacea de scrum a lumii. Bucolismul spiritualizat găseşte o ex­pre­sie ...

citește »

Lucian Blaga. Miturile personale ale poetului

Blaga nu-⁠i un poet evolutiv decât într-⁠o mică măsură şi nu-⁠şi abandonează temele pe măsură ce le scrie. Lovinescu a explicat bine mecanica poeziei sale bazate pe procedeul comparaţiei unei reflecţii intelectuale cu un termen luat din lumea realului. Procedeul este folosit şi în construcţia metaforei, de multe ori prin asocieri brutal oximoronice, de tipul: „urzicile soarelui”. Extazul dionisiac, sentimentul ...

citește »

Lucian Blaga și „jariștea cosmică”

Situaţia se repetă, am impresia, şi în literatura română. Marii poeţi (Eminescu, Bacovia, Arghezi, Blaga, Barbu, Pillat) se opun, ideologic vorbind, invaziei formelor şi, ca Ion Barbu, jură pe arhetipurile vechii Grecii sau, ca Blaga, pe miturile păgâne. Arghezi face apologia străbunilor şi sugerează într- un poem programatic tradiţionalist că brazda plugarului se termină în cer. Cum îi vom judeca ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest