Din ultimul număr:
Contemporanul » Articole scrise de Nicolae Breban

Articole scrise de Nicolae Breban

Nicolae Breban, romancier, eseist, poet, dramaturg, publicist (n. 1 februarie 1934, Baia Mare), unul dintre cei mai importanţi romancieri români. Familia Breban se refugiază la Lugoj, unde tatăl scriitorului va funcţiona în cadrul Episcopiei Unite (1940-1941). Nicolae Breban îşi începe, în acest oraş bănăţean, studiile gimnaziale şi liceale. Este exmatriculat, [...]

Nicolae Breban: Clopotul de sticlă

Suferinţa, în sine, ca fantomă aproape vizibilă şi ubicuă a societăţii, a lumii, dar şi ca avertisment sever, nu m-⁠a intimidat prea mult, tinerel şi nepăsător prin vârstă, fire şi prin temperament, un vitalist care îşi găsea – şi o va face cu succes şi mai târziu în momente aspre, dramatice ale vieţii! – resurse nu numai pentru ceea ce ...

citește »

Nicolae Breban: Rolul spiritual al romanului românesc

Eveniment ■ În preajma sărbătoririi Centenarului Marii Uniri Palatul Patriarhiei ■ Ziua Unirii Principatelor Sper că Europa în viitor va avea un alt punct de atenţie, de gravitaţie decât punctul economic şi financiar, sper că va fi o Europă a naţiunilor, cum o visa Friedrich Nietzsche: Das eine Europa – Europa Unită într-⁠o comunitate care să nu-⁠şi piardă particularitatea, istoria, ...

citește »

Nicolae Breban: Aura Christi – o biografie destinală

Îţi urăm să-ţi păstrezi aproape fiinţele familiale, iubite, şi pe cei câţiva prieteni, lipsiţi de crisparea momentului şi liberi de a-şi arăta preferinţele şi principiile, sănătate deplină, râsul cald, dăruit, încrederea nu numai în viitor, ci şi în prezent – un semn al celor predestinaţi. Şi, mai ales, îţi urăm norocul celor aleşi, norocul de a te recunoaşte până la ...

citește »

Nicolae Breban: Lumea mea

Mai târziu, trăind decenii la Bucureşti şi în câteva mari capitale europene, aceleaşi tipuri fundamentale mi-⁠⁠au apărut neclare, topite în haosul şi presiunea marilor aglomeraţii, denaturate de contagierea cu străini veniţi de-⁠⁠aiurea sau cu mode tiranice care nu rareori împietau asupra bunului-⁠⁠simţ elementar… Lumea mea de atunci era, spus direct, firească, oarecare, în sensul bun al cuvântului. Nu de puţine ...

citește »

Nicolae Breban: Infinita tinereţe

Timpul era al unui război întins pe mai multe continente, război despre care şi azi, la mai bine de o jumătate de secol de la terminarea lui, părerile nu numai că sunt extrem discordante, dar despre capii, potentaţii politici şi militari ai acelei lumi se trasează portrete nu rareori caricaturale. Copilăria mea, pubertatea şi apoi adolescenţa nu au înregistrat, ca ...

citește »

Nicolae Breban: Un spectacol al răsturnării ordinii

Cine ar sta să enumere şi să descrie mai în amănunt întreg acest spectacol al răsturnării ordinii, al valorilor şi marilor figuri ale istoriei româneşti sau universale, ar crea, fără voia sa, în mintea unor generaţii născute după Decembrie 1989 un fel de carnaval tragi-⁠comic, episoade şi răsturnări de situaţii sau atacuri brutale la bunul simţ atât de directe, încât ...

citește »

Nicolae Breban: Amprenta naţională

Dacă e să vorbim mai ales de literaturile tinere, cum e cea românească, o cultură cu universităţi târzii, cu o târzie închegare naţională, cu o târzie conştientizare în straturile largi ale populaţiei ale originii şi valorilor naţionale, noi, azi încă, avem nevoie şi trebuie să punem bază pe spiritele mature creative, în arte şi ştiinţă, care să împlinească deficitul nostru ...

citește »

Nicolae Breban: Divinii presocratici şi copilăria mea

Specia, rasa în eforturile ei de a se mişca, supravieţui şi de a ameliora capacitatea ei de luptă, de rezistenţă în faţa naturii teribile şi a forţelor vii din jur, neîndurătoare, a căzut, a pornit de foarte de jos şi a urcat, apoi, cu secolele, cu mileniile, pe treptele pe care le ştim Adeseori nu m-⁠am putut împiedica să-⁠mi compar ...

citește »

Nicolae Breban: Era vremea războiului…

Nu, cu siguraţă nu, în faţa unei asemenea viziuni şi mai ales într-⁠un asemenea moment de maximă sinceritate – şi aici, acest substantiv abstract îşi găseşte în fine locul! – orice afară de simpla şi susţinuta, curajoasa contemplare, este nelalocul ei, o simplă şi ruşinoasă pierzanie …Da, era vremea războiului! L-⁠am simţit mai bine în Kudritz, satul german, unde i-⁠am ...

citește »

Nicolae Breban: Când trebuie să ne simţim români

– Tată, când trebuie să fim şi să ne simţim Români? – Foarte simplu, a sosit răspunsul, când ţara noastră, România, e contestată; sau când se află în pericol! Aveam şase ani, aproape şapte, când am fugit cu Mama, cu Ana-⁠neni, o şvăboaică din satul Kudritz, de lângă Vârşeţ (de lângă Beograd), satul în care Mama Mamei mele, Omama, Olga ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest