Contemporanul » Modele

Modele

Horia Vicenţiu Pătraşcu: Cavalerul orizontului stilistic

Pentru Breban scrisul nu este doar o ocupaţie – este felul său de a da seamă de viaţa sa, de lumea în care trăieşte, de bucata de istorie pe care a trebuit (a vrut?) să o parcurgă. De aceea întâlnim în această carte scrisul său amestecat în toate dimensiunile vieţii sale: afectivă (nu se simte capabil să fie un soţ ...

citește »

Marian Victor Buciu: Poetica lui Dumitru Ţepeneag

De la o limită, ignoratul devine prezenţă centrală, alienarea îl transformă, îl prăbuşeşte. Funcţionarul nu mai e atent la calcule, apoi nici nu mai vine la slujbă. Naratorul îl găseşte bolnav şi singur După aplauze, scrisă „în jurul anului 1960”, la persoana întâi, genul, evident, masculin… Locutorul acesta, aflat într-⁠un lift, este un angajat într-⁠o lucrare, unul – recunoaştem categoria ...

citește »

Dan Berindei: Academia Română (1866-2016)

Odată cu formarea statului naţional, problema creării unei societăţi academice s-⁠a impus cu acuitate opiniei publice din Principate. Înfiinţarea – era evident – nu mai putea întârzia. De data aceasta nu mai avem de-⁠a face, ca în deceniile precedente, cu propuneri disparate ale unor personalităţi clarvăzătoare, ci acum se asistă la o adevărată avalanşă de propuneri. Academia Română se confundă ...

citește »

Geo Vasile: Eminescu: visul poetic şi esenţa formei

Poeziile sale de dragoste, a căror geneză se poate regăsi uneori în prea puţin fericite experienţe personale, capătă accentele adoraţiei nemărginite, suprafireşti, ca de pildă îndrăgostiţii cu un picior în realitatea tangibilă, cu celălalt în decolarea onirică, în magia cosmică, în vârsta de aur Poezia şi proza tânărului Eminescu constituie tot atâtea proiecţii, măşti, avataruri lirico-⁠dramatice şi filosofice ale autorului ...

citește »

Poeme de Mihai Eminescu

Antologiile Contemporanul Odă (în metru antic) Nu credeam să-⁠nvăţ a muri vreodată; Pururi tânăr, înfăşurat în manta-⁠mi, Ochii mei ‘nălţam visători la steaua Singurătăţii. Când deodată tu răsărişi în cale-⁠mi, Suferinţă tu, dureros de dulce, Până-⁠n fund băui voluptatea morţii Ne-⁠ndurătoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus, Ori ca hercul înveninat de haina-⁠i; Focul meu a-⁠l stinge nu pot ...

citește »

Ioan-Aurel Pop: Ionel Haiduc, la ceas aniversar

A revenit statornic la poalele Feleacului, pătruns de farmecul vieţii citadine de aici, de oameni şi parcuri, de Cetăţuie, de turnurile gotice şi de cupolele bizantine, de lumea aceasta ardeleană inimitabilă şi atât de dragă. A rămas o efigie pentru UBB, pe care o reprezintă azi în sfatul înţelepţilor, în Clubul Foştilor Rectori. Evoc şi invoc mereu, cu plăcere, munca ...

citește »

Ionel Necula. Omul providenţial al culturii româneşti

Puţini, dintre cei care admit teza dublei sacrificări a lui Eminescu recunosc, concomitent, şi nevinovăţia lui Maiorescu, recunosc că magistrul a avut o atitudine aproape părintească faţă de poet şi-⁠a arătat faţă de el o generozitate cum nu prea se poartă în cultura noastră, în care suntem mai mult porniţi spre tăgadă decât spre recunoaşterea valorii acolo unde se irizează ...

citește »

Victor Voicu: Victor Babeş – un reper de anvergură

Generaţia paşoptistă, formată cultural şi ştiinţific în Occident precum şi cea care i-⁠a urmat, au fondat Academia Română – o instituţie simbol a românilor, dând în 1866 semnalul unităţii spirituale a acestui popor Victor Babeş este unanim recunoscut ca unul dintre cei mai străluciţi reprezentanţi ai medicinii româneşti. În 1926, la trecerea în nefiinţă a lui Victor Babeş un alt ...

citește »

Marian Victor Buciu: Mircea Martin şi nuanţele radicalismului

Inversând istoria literaturii române, deci contextele, în Hasdeu, poetul, îl străvede pe Bacovia, la fel procedează cu alţii, iar Goga îi apare, surprinzător, sincron cu poeţii crepusculari italieni. Pe alţi scriitori „vechi” îi reabilitează artistic: Heliade, Kogălniceanu, Hasdeu-⁠poetul, Alecsandri-⁠prozatorul, Slavici-nuvelistul. Un tip de memorialistică profund critică citeşte M. Martin, „cu nesaţ”, în Tema alegerii (Matei Călinescu – Ion Vianu) (1994). ...

citește »

Andrei Marga: Revenirea lui Adrian Marino

Adrian Marino a vrut să aparţină comunităţii literaţilor, apoi a urcat la teorie şi la ideologie, dar teoretician dincolo de studiile literare nu s-⁠a pretins. Iar termenul de ideolog avea, la el, conotaţie clasică, de exponent al ideilor Poate că Adrian Marino şi-a imaginat nu numai ultimii ani de viaţă, ci şi ceva din posteritatea sa când a scris: „Am ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest