Contemporanul » Cronică plastică

Cronică plastică

Luiza Barcan: Interior / exterior

Cu ceva timp în urmă artistul a deprins şi un meşteşug mai aparte, cel de fabricare a hârtiei manuale, pe care de atunci o foloseşte reuşind astfel să-⁠şi transmită cât mai limpede, şi la nivel vizual, fascinaţia exercitată de cartea-⁠obiect asupra lui Vieţii artistice bucureştene, aflată în ultimii ani într-⁠o evidentă derută şi într-⁠o tot mai accentuată atomizare, i se ...

citește »

Luiza Barcan: Tabăra internaţională de la Măciuca

Sunt artişti cu experienţa taberelor şi a lucrului în piatră, care au primit provocarea de a ciopli în marmură şi calcar de Podeni compoziţii de for public, pe teme libere, şi de a colabora şi comunica eficient în vederea reuşitei generale a proiectului Fundaţia „Dumitru Drăghicescu”, în parteneriat cu Atelierele Enache din Paris, a organizat în perioada 2-⁠21 octombrie 2017 ...

citește »

Luiza Barcan: Oameni şi locuri în viziunea Luciei Juncu

Portretele propriu-⁠zise ale Luciei Juncu, îndeosebi de femei şi de copii, se remarcă şi se impun privirii printr-⁠o simplitate şi o puritate a abordării de-⁠a dreptul cuceritoare Prezentă în viaţa artistică bucureşteană de mai bine de un deceniu, pictoriţa Lucia Juncu este încă un exemplu de înzestrare nativă pentru artele frumoase, de care dau dovadă moldovenii de aici şi de ...

citește »

Luiza Barcan: Esenţializarea imaginii

După taberele de creaţie din zona de sud şi sud-vest a ţării (Brezoi – Vâlcea, Călimăneşti – Vâlcea, Caracal – Olt), cea de la Piteşti a contribuit în vara anului 2017 la refacerea solidarităţii de breaslă, cea atât de necesară nu doar supravieţuirii, ci mai ales păstrării prestigiului artiştilor vizuali contemporani. Tabăra naţională de creaţie plastică „Ion Gheorghe Vrăneanţu”, Piteşti, ...

citește »

Luiza Barcan: A cincea oară „Acasă la George Apostu”

Iniţiativa unui astfel de gest cultural cu bătaie lungă, adică purtător de efecte şi de roade artistice şi culturale destinate viitorului, îi aparţine lui Dinu Apostu, nepotul sculptorului Iniţiativele culturale recuperatorii în România zilelor noastre sunt tot mai rare, dar, în compensaţie pentru puţinătatea lor, cât se poate de serioase şi de asumate. În urmă cu doi ani, la sfârşit ...

citește »

Luiza Barcan: Mircia Dumitrescu – la aniversară

Unul dintre cei mai înzestraţi, prolifici şi îndrăgiţi plasticieni contemporani, graficianul şi profesorul Mircia Dumitrescu, membru corespondent al Academiei Române, şi-⁠⁠a aniversat cei 75 de ani de viaţă, aşa cum se cuvine unui mare artist, printr-⁠⁠o expoziţie-⁠⁠eveniment. Gazda acesteia a fost, în perioada 25 octombrie – 30 noiembrie 2016, sala „Theodor Pallady” a Bibliotecii Academiei Române unde publicul iubitor de ...

citește »

Luiza Barcan: Personaje cereşti

După o perioadă destul de lungă de aşteptare, ca un exerciţiu de răbdare, virtute mult iubită de Dumnezeu, o parte din vasta creaţie a Doinei Mihălescu şi-⁠a aflat locul de expunere cel mai adecvat. Subiectele sale consună cu spaţiul brâncovenesc amprentat de sacrificiul Sfinţilor Brâncoveni Cuhnia palatului brâncovenesc de la Mogoşoaia, spaţiul cel mai apropiat de forma originară pe care ...

citește »

Luiza Barcan: Giuvaere vizuale

Dacă în pictura pe care o profesează, artista se manifestă ca o „clasică”, grafica ei, în schimb, nu-⁠şi îngăduie nici un fel de „restricţii” academice şi se lasă condusă de o viziune neconstrânsă asupra motivelor şi a subiectelor abordate Prezenţă constantă şi dinamică în viaţa culturală contemporană, Victoria Cornelia Dedu, pictoriţă formată cu maeştrii Corneliu Baba, Călin Alupi, Alexandru Cumpăta ...

citește »

Luiza Barcan: O celebrare

În plinătatea Sa, Dumnezeu nu poate fi nici localizat şi nici intuit în nici un spaţiu, cu atât mai puţin cuprins, El fiind obârşia şi limita tuturor lucrurilor O expoziţie Alexandru Nancu la Palatul Brâncovenesc de la Mogoşoia are toate datele unui vis împlinit, chiar dacă evenimentul are loc postum. Iubea locul şi sunt sigură că şi-⁠a dorit să-⁠l amprenteze ...

citește »

Luiza Barcan: Ieudul fără intrare

Îmi dau seama că n-⁠avem la noi nici o lumânare şi propun să mergem să căutăm undeva. Poate la biserică, dar biserica e închisă, poate la mănăstirea nouă, ridicată la vreun kilometru distanţă. Ne întoarcem Drum cu asfalt de la un capăt la altul al localităţii. Oameni puţini pe stradă, dar destule maşini de lux. O luăm întâi pe drumul ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest