Articole din

Revista Contemporanul nr. 07 / Iulie 2015

Revista Contemporanul nr. 07 / Iulie 2015 Din sumar: ■ Nicolae Breban. Apel către lichele ■ Roman. Jocul şi fuga ■ Marian Victor Buciu · Lecturi ■ Ion Simuţ · Psalmii în literatura română, modernă şi postmodernă ■ Theodor Codreanu · Eminescu şi canonul occidental ■ Andrei Marga · Europa actuală și războiul mondial ■ Debut. Andreea Popescu · Ruşinea ...

citește »

Nicolae Breban: Apel către lichele*

Editorial: Nicolae Breban Apel către lichele* Să mă amuz puțintel cu spectacolul de o crudă și colorată diversitate a naturii umane. Să mă îmbăt ușor, dacă se poate, cu tristul cântec al colegialității noastre, al atâtor jurăminte, dedicații și ochi umezi de admirație… Ce veste senzațională, de proporții: după mai bine de două decenii, iată, a apărut un al doilea ...

citește »

Bogdan Creţu: C. Stere – în actualitate (I)

Urgenţa politică era unirea cea mare, iar literatura îşi asumase din nou sarcina pre-⁠junimistă de a cultiva valorile specifice, naţionaliste. După ce a lipsit câteva decenii din literatura română, C. Stere revine în ultimii ani, prin atenţia acordată de câţiva editori şi istorici litetari profesionişti; mă gândesc în primul rând la Z. Ornea şi, mai ales, la Vbictor Durnea, care ...

citește »

Oana Băluică: Vestul şi Estul, frica şi restul

De când Nietzsche a afirmat tranşant că „Dumnezeu e mort“, o nouă frică a pus monopol asupra societăţii umane; dintr-⁠o dată, lipsa unei zeităţi care să confere legitimitate şi recompense acţiunilor noastre, care să instituie un sens, chiar dacă ulterior lumii, a determinat apariţia unei angoase existenţiale de proporţii. „«Sunteţi o civilizaţie pierdută!» i-⁠a strigat triumfător antropologul căpeteniei indiene. «Nu ...

citește »

Victor Potra: Noua divizare a Literaturii Române

De curând, însă, constatăm o nouă radicalizare a discursurilor aparţinând acelor intelectuali care aleg să se manifeste în spaţiul public ca militanţi ai unor cauze culturale sau religioase. Disjuncţia şi exclusivismul, mai agresive sau mai fardate, conform exemplelor date mai sus, au fost pornite de cei pe care i-⁠am numit conservatori. Cred că marea majoritate a scriitorilor români ar fi ...

citește »

Ion Simuţ: Psalmii în literatura română, modernă şi postmodernă

Psalmul românesc beneficiază de o aplicaţie riguroasă, inteligentă şi generoasă. Aprecierea globală a exegezei elaborate de Anca Tomoioagă ne îngăduie să-⁠i evidenţiem noutatea, seriozitatea argumentaţiei şi coerenţa organizării întregului edificiu. Sunt remarcabile documentarea ştiinţifică riguroasă, capacitatea de selecţie a informaţiei bibliografice, gândirea întregului într-⁠o structurare proporţionată, spiritul critic exersat cu fineţe şi discernământ. Un critic nou apăru. O nouă cercetare ...

citește »

Constantina Raveca Buleu: Prolegomene la un Hasdeu ezoteric

Evoluţia devine astfel criteriul clasificării Spiritelor în trei clase. Într-⁠o primă instanţă, avem Ordinul al treilea al Spiritelor imperfecte, Spirite impure. Catalogat drept unul dintre cele mai primare şi comprehensibile răspunsuri la criza conştiinţei din secolul al XIX-⁠lea1, spiritismul reprezintă o practică ezoterică organic legată de moarte, oferind consolarea nemuririi sufletului şi „dovada” existenţei vieţii de dincolo de moarte. El ...

citește »

Aura Christi: Vocaţia – boare dinspre îngerul păzitor

Dar mereu va fi la mijloc şi altceva; în timp vei înţelege că în acel altceva e ascuns totul. Ce noroc e că ni se dezvăluie exact ce şi cât trebuie să aflăm acolo, adânc, nebănuit de adânc, în „măruntaiele fiinţei”. Înainte de a mi se face cele două intervenţii, care mi-⁠au schimbat viaţa şi – nu ezit să mărturisesc ...

citește »

Theodor Codreanu: Eminescu şi canonul occidental (II)

Există, desigur, un sentimentalism locvace la Cărtărescu, poate asemănător cu al lui Ion Minulescu. D-⁠l Manolescu însă ne asigură că ar fi doar simularea lui subversivă. De exemplu, în Poemele de amor, care ar reprezenta „cea mai radicală şi completă încercare de subversiune din literatura noastră, a poeziei înţeleasă ca expresie sau confesiune sentimentală”. Cărtărescu este un parodist pur sânge, ...

citește »

Magda Ursache: Tot despre întâmplări cu sensul la urmă

„Ah! În curând satul în vale-⁠amuţeşte”. M. Eminescu „Ţăranul este omul absolut”. Petre Ţuţea Dragă Luca Piţu, Aşa cum îţi scriam, comuniştii perioadei Dej-⁠Pauker şi-⁠au propus să distrugă vatra sacră a satului, i-⁠au vrut ucis sufletul. Nimicitori de vetre s-⁠au arătat şi demagogii ceauşişti. Preţuiesc dorul lui Petru după satul mitic, dar şi ironia ta, în linia nonconformismului ludic: „Cum ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest