Din ultimul număr:
Contemporanul » Articole scrise de Bogdan Creţu

Articole scrise de Bogdan Creţu

Bogdan Creţu (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa) este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale, Editura Timpul, Iaşi, 2005; Matei Vişniec – un optzecist atipic, Editura [...]

Bogdan Creţu: Tema naţională, azi. Între criza ideologiei globalizante şi criza retoricii populiste

Despre identitate în preajma Centenarului Marii Uniri (1918-2018) Cred că sărbătorirea centenarului Marii Uniri poate fi folosită ca prilej de a relansa o discuţie de amploare nu doar necesară, ci vitală: aceea privitoare la identitatea naţională. Esenţial este ca această dezbatere să nu fie politizată şi să se poarte în termeni supli, moderni, europeni. Cred că aceasta ar trebui să ...

citește »

Bogdan Creţu: Antim Ivireanul – un temperamental în amvon

Cap al bisericii, Antim a înţeles să-şi ţină cu demnitate rangul şi să nu se gudure pe lângă puternicii zilei. Îl înfruntă direct pe Constantin Brâncoveanu, punând lucrurile la punct: „Eu aici, în ţară, n-am venit de voia mea, nici de vreo sărăcie sau lipsă”. Altfel spus, nu îi datorează statutul său domnitorului, ci îl merită Ce destin romanesc (şi ...

citește »

Bogdan Creţu: Cezar Ivănescu şi armonia celor sfinte

Apariţia, în 1983, a volumului Doina venea cumva firesc, împlinind o direcţie din ce în ce mai accentuată a poeziei lui Cezar Ivănescu: aceea a contopirii cu muzica. Tot ce a scris poetul după aceea a avut această intenţie de înscriere într-⁠o tradiţie ancestrală, pre-⁠literară: aceea a poeziei concepute ca rostire sacră. Autorul şi-⁠a explicat opţiunea în zeci de interviuri ...

citește »

Bogdan Creţu: Când poezia devine un document psihic

Dificultatea comentării poeziei lui Cezar Ivănescu provine şi din caracterul ei redundant. Autorul rescrie acelaşi poem, adaugă încă şi încă un document psihologic unei experienţe care depăşeşte prin tonul său tragic nivelul personal. Există aici o obiectivare faţă de propria rutină existenţială. Oricum, în La Baaad, biografemele fac parte dintr-⁠⁠⁠o mitologie aparte La Baaad (1979) reprezintă punctul de maximă intensitate ...

citește »

Mircea Platon: Henry James şi vechea Americă

Naivitatea se poate precipita în simplitate, onestitatea în rigiditate, astringenţa în isterie, virtutea în vulgaritate. De obicei, contactul cu Europa e piatra de încercare a acestei etici puritane, care fie capătă amplitudine, fie se usura, ducând la pierzania personajului Henry James nu a avut nicio viziune. Şi nici nevastă. A scris doar. De aceea unii spun că nu avea suflet. ...

citește »

Bogdan Creţu: Mihai Ursachi – religia poeziei (II)

În această cheie, ultimele sale texte din antologia de bilanţ, Arca (1979), în care se salvează, conform sugestiei din titlu, tot ceea ce este de salvat, au un caracter testamentar. Ele încheie cumva afacerea poetului cu poezia Sinteza acestor procedee, a discursului esenţializat şi a celui epic, cu posibilităţi alegorice, piesa-⁠cheie a în- tregii opere ursachiene, de la care pornind ...

citește »

Bogdan Creţu: Mihai Ursachi – religia poeziei

Mereu controlată stilistic, adoptând tipare retorice sobre, refuzând efuziunile şi subiectivităţile, opera lui Mihai Ursachi rămâne consecventă cu sine; atât de consecventă, încât se închide în tăcere atunci când resursele i s-⁠au consumat, trăgându-⁠l în această bulboană şi pe autorul ei. Odată cu închiderea templului, sacerdotul trebuie aruncat în anonimat (sau în exil!) Mai puţin de un deceniu i-⁠a trebuit ...

citește »

Bogdan Creţu: Ce se vede? Ale satului mari fete (Fragmente de jurnal estival)

Bogdan Cretu

Tânăra, care abia s-⁠a întrupat tot dintr-⁠un poem călinescian (Vin din Liban mireasă), trece cuminte şi nevinovată pe lângă mine, mă priveşte timid şi mă salută respectuos: „Săru’ mânaaaa!” S-⁠a dus naibii totul! Adela, Lolita, Epitalam, muzeu, capodopere… Adio, Călinescu, trăim în Topîrceanu! Ale satului mari fete… Iulie 2013. Ce se vede? Mi s-⁠a reproşat amical, cu simpatie, dar implicit ...

citește »

Bogdan Creţu: Recitindu-l pe marchizul de Sade

Cum îl citim pe Sade, aşadar? Relaxaţi, cu amuzament, gustându-⁠i jocul şi admirându-⁠i truvaiurile epice. O literatură acceptabilă, nu de primul raft, dar care a făcut carieră pentru că şi-⁠a atins scopul: a şocat. Şi, nu încape îndoială, o va face şi de acum înainte Donatien Alphonse François, marchiz de Sade, a devenit, datorită psihanalizei şi altor ştiinţe care încearcă ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest