Contemporanul » Articole scrise de Bogdan Creţu

Articole scrise de Bogdan Creţu

Bogdan Creţu (născut la 21 ianuarie 1978, în judeţul Constanţa) este conferențiar doctor la Catedra de Literatură română din cadrul Facultăţii de Litere, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi. Volume publicate: Arpegii critice. Explorări în critica şi eseistica actuale, Editura Timpul, Iaşi, 2005; Matei Vişniec – un optzecist atipic, Editura [...]

Bogdan Creţu: Ce poate face literatura

Acest text este scris, uneori fără nici un plan deliberat, ca o formă a aşteptării. El trebuie să dea o formă încordării, tensiunii. Scriind, transformând deruta sufletească în text, aceasta capătă nu doar un contur acceptabil, suportabil, ci mai ales sens. A scrie înseamnă a nu renunţa Cel care cheamă câinii este un „ro­man autobiografic”, cum îl defineşte de mai ...

citește »

Bogdan Creţu: „Literatura feminină”. Moduri de utilizare (II)

În orice caz, literatura, definită ca performanţă estetică, nu are sex (sau are?), nu este democratică, nici corectă politic (ceea ce nu înseamnă că este antidemocratică sau incorectă politic). Sau, mai precis: nu există o legătură demonstrabilă între sexul autorului/ autoarei şi calitatea literară a textului Sfidătorul text călinescian venea la încheierea unei epoci în care statutul femeii în societate ...

citește »

Bogdan Creţu: „Literatura feminină”. Moduri de utilizare (I)

Se observă că marele critic lucrează deja cu abstracţiuni, mai precis, cu tipologii clasice. Mai precis, cu tipologii datate, dacă ţinem cont că, în 1947, prezenţa scriitoarelor în literatura europeană, dar şi în cea română nu mai reprezenta de mult un accident În ultimul articol cuprins în volumul După război. Cultură şi literatură (1921), G. Ibrăileanu, un intelectual care a ...

citește »

Bogdan Creţu: Tema naţională, azi. Între criza ideologiei globalizante şi criza retoricii populiste

Despre identitate în preajma Centenarului Marii Uniri (1918-2018) Cred că sărbătorirea centenarului Marii Uniri poate fi folosită ca prilej de a relansa o discuţie de amploare nu doar necesară, ci vitală: aceea privitoare la identitatea naţională. Esenţial este ca această dezbatere să nu fie politizată şi să se poarte în termeni supli, moderni, europeni. Cred că aceasta ar trebui să ...

citește »

Bogdan Creţu: Antim Ivireanul – un temperamental în amvon

Cap al bisericii, Antim a înţeles să-şi ţină cu demnitate rangul şi să nu se gudure pe lângă puternicii zilei. Îl înfruntă direct pe Constantin Brâncoveanu, punând lucrurile la punct: „Eu aici, în ţară, n-am venit de voia mea, nici de vreo sărăcie sau lipsă”. Altfel spus, nu îi datorează statutul său domnitorului, ci îl merită Ce destin romanesc (şi ...

citește »

Bogdan Creţu: Cezar Ivănescu şi armonia celor sfinte

Apariţia, în 1983, a volumului Doina venea cumva firesc, împlinind o direcţie din ce în ce mai accentuată a poeziei lui Cezar Ivănescu: aceea a contopirii cu muzica. Tot ce a scris poetul după aceea a avut această intenţie de înscriere într-⁠o tradiţie ancestrală, pre-⁠literară: aceea a poeziei concepute ca rostire sacră. Autorul şi-⁠a explicat opţiunea în zeci de interviuri ...

citește »

Bogdan Creţu: Când poezia devine un document psihic

Dificultatea comentării poeziei lui Cezar Ivănescu provine şi din caracterul ei redundant. Autorul rescrie acelaşi poem, adaugă încă şi încă un document psihologic unei experienţe care depăşeşte prin tonul său tragic nivelul personal. Există aici o obiectivare faţă de propria rutină existenţială. Oricum, în La Baaad, biografemele fac parte dintr-⁠⁠⁠o mitologie aparte La Baaad (1979) reprezintă punctul de maximă intensitate ...

citește »

Mircea Platon: Henry James şi vechea Americă

Naivitatea se poate precipita în simplitate, onestitatea în rigiditate, astringenţa în isterie, virtutea în vulgaritate. De obicei, contactul cu Europa e piatra de încercare a acestei etici puritane, care fie capătă amplitudine, fie se usura, ducând la pierzania personajului Henry James nu a avut nicio viziune. Şi nici nevastă. A scris doar. De aceea unii spun că nu avea suflet. ...

citește »

Bogdan Creţu: Mihai Ursachi – religia poeziei (II)

În această cheie, ultimele sale texte din antologia de bilanţ, Arca (1979), în care se salvează, conform sugestiei din titlu, tot ceea ce este de salvat, au un caracter testamentar. Ele încheie cumva afacerea poetului cu poezia Sinteza acestor procedee, a discursului esenţializat şi a celui epic, cu posibilităţi alegorice, piesa-⁠cheie a în- tregii opere ursachiene, de la care pornind ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest