Contemporanul » Ancheta Conte » Valorile României – valori europene

Valorile României – valori europene

Revista Contemporanul„Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari,
pe care îi are, ci mai ales prin felul
în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia.”
(Friedrich Nietzsche)
Valorile României – valori europene

Nicolae Breban: Galeriaartistilor.ro, bibliotecaeuropeană.ro, librariapentrutoti.ro, Contemporanul, Ideea Europeană, suplimentele revistei Contemporanul. Ideea Europeană – toate aceste proiecte culturale sunt instrumente de conservare şi propagare a identităţii naţiunii române prin valorile de vârf ale acesteia. Depăşind micile, curentele probleme ale vieţii sociale, juridice, economice şi politice, vrem să actualizăm cu mai multă intensitate această temă, care deja dă loc unor ample discuţii în ţările apusene. În plus, reacţia noastră, reacţia românească ar trebui să fie mai rapidă, mai promptă, în urma degradării mari, pe care a suferit-⁠o şi o suferă imaginea României în străinătate. Această imagine profund calomnioasă dăunează, în primul rand, sutelor şi sutelor de mii de români, care lucrează în ultimii zece-⁠cincisprezece ani în Italia, Spania, Franţa şi Germania. În al doilea rând, această imagine deplorabilă dăunează uneia din gravele slăbiciuni ale economiei noastre, interesarea investitorilor străini şi absorbţia de capital.

Problema identităţii este una cu atât mai problematică cu cât în cele vreo două decenii câte s-⁠au scurs de la revoluţie, masele largi de cetăţeni şi tinerii, în primul rand, au fost ţinuţi deoparte de temele esenţiale ale istoriei, culturii, bisericii naţionale. Iar discuţia în jurul perioadei comuniste se făcea în termeni lipsiţi de nuanţe, excesiv justiţiari, cei care se ocupau de toate acestea se arătau preocupaţi, mai ales, de probleme sub aspect moral şi vindicativ, în loc să se descifreze, să se studieze cu calm şi cu reală competenţă istoria unei jumătăţi de secol a poporului român. Degradarea şi, mai ales, politizarea, actualizarea grosolană a manualelor şcolare, atacurile contra miturilor istorice şi culturale naţionale, contra literaturii, culturii şi artei moderne româneşti, indiferent de faptul că acestea s-⁠au produs sub comunism sau după, au dus la ocultarea şi, uneori, chiar la calomnierea problemelor ce ţineau de istoria şi structura statului modern român, de istoria creării României Mari, ca şi de aceea a statului multinaţional român şi problemei identităţii. E cam târziu acum să remediem toate aceste lacune, făcute cu buna sau reaua credinţă de cei care au animat teatrul mass-⁠media, al şcolii şi al culturii post-⁠revoluţionare. Noi, însă, la Contemporanul – Ideea Europeană nu coborâm braţele şi încercăm să facem ceea ce am mai făcut şi altădată, punându-⁠ne umărul la păstrarea conştiinţei şi a flacării identităţii neamului nostru, fiind convinşi că numai în acest fel, păstrându-⁠ne specificul nostru naţional şi demnitatea de creatori ai unor valori comparabile cu cele ale unor ţări cu o istorie şi o civilizaţie mai veche decât a noastră, vom putea să ne afirmăm cu o voce distinctă în concertul european.

Aura Christi: Valorile României – valori europene. Ce urmărim prin campania naţională desfăşurată prin proiectele noastre, inclusiv prin galeriaartistilor.ro sau Biblioteca Europeană, librariapentrutoti.ro sau Festivalul Bucureşti, mon amour, precum şi prin nu puţine alte proiecte, între care se numără cele editoriale – „instrumente de conservare şi propagare a identităţii naţiunii române prin valorile de vârf ale acesteia”, cum susţine romancierul Nicolae Breban? Să ne punem umărul la creşterea vizibilităţii valorilor de referinţă ale naţiunii române, readucând în centrul atenţiei o temă vitală – identitatea naţiunii române – a cărei importanţă ţine, în mod cert, de siguranţa statului român. Să aducem valorile consacrate în prim-⁠planul societăţii româneşti şi, în timp, a celei europene, în care romancierii, prozatorii, poeţii, criticii şi istoricii literari, oamenii de ştiinţă, pictorii, sculptorii, graficienii, actorii şi regizorii români alcătuiesc un capital de imagine greu de neglijat. Sperăm că statul român şi, respectiv, instituţiile sale culturale vor înţelege un adevăr evident în contextul satului global, al satului cosmic în care trăim: personalităţile de vârf ale culturii vii constituie un capital de imagine uriaş pentru ţara noastră, România, capital de imagine rău – ca să nu spunem catastrofic – explorat în perioada post-⁠comunistă.

Campania de promovare a valorilor – Valorile României – valori europene – e susţinută, după cum se ştie, de Fundaţia Culturală Ideea Europeană, revista Contemporanul, în colaborare cu Editurile Contemporanul, Ideea Europeană, EuroPress Group, partenerii din ţară şi din străinătate, prietenii şi colaboratorii noştri, în frunte cu membrii tribului Conte: romancierii Nicolae Breban, Dumitru Radu Popescu, Augustin Buzura, profesorul, criticul şi istoricul literar Eugen Simion (membri ai Academiei Române), prozatorii Eugen Uricaru, Doina Ruşti, profesorii, criticii şi istoricii literari, scriitorii Virgil Nemoianu (Washington), Marian Victor Buciu (Craiova), Ştefan Borbély, Andrei Marga, Constantina Raveca Buleu, Radu Mareş (Cluj), Bogdan Creţu, Magda Ursache, Constantin Coroiu (Iaşi), Theodor Codreanu (Huşi), Rodica Grigore (Sibiu), Olimpia Iacob (Satu-⁠Mare), Ion Simuţ (Oradea), Basarab Nicolescu, Virgil Tănase, Sanda Văran, Claudiu Soare (Paris), Monica Săvulescu-⁠Voudouri, Victor Ivanovici (Atena), G. Mosari, Dragoş Nelerşa, Teşu Solomovici (Israel), Crişu Dascălu, Doina Dascălu, Bogdan Dascălu, Adrian Dinu Rachieru (Timişoara), Maria-⁠Ana Tupan, Dana Duma, Călin Căliman, Jeana Morărescu, Liviu Ioan Stoiciu, Octavian Soviany, Gelu Negrea, Alex Ştefănescu, Liviu Franga, Mircia Dumitrescu, Ştefania Mincu (Bucureşti), Ionel Necula (Tecuci), Ileana Cudalb (Galaţi), Marin Radu Mocanu (Alexandria), Mihai Cimpoi (Republica Moldova), Emil Raţiu (Roma), Nicoleta Sălcu­deanu (Târgu-⁠Mureş) ş.a.

Motto-⁠ul sub care se desfăsoară şi se vor desfăşura în continuare proiectele şi programele iniţiate de noi, membrii tribului Conte, este „Un popor nu se caracterizează atât prin oamenii mari, pe care îi are, ci mai ales prin felul în care îi recunoaşte şi îi stimează pe aceştia”. (Friedrich Nietzsche)

Fiecare scriitor, artist, pictor, sculptor român este un ambasador al culturii române.

E limpede că o naţiune există şi va exista şi prin valorile care îi definesc identitatea. Numai rămânând noi înşine, vom fi europeni.

Ion Simuţ: Programul editorial şi publicistic al revistei Contemporanul. Ideea europeană şi ale instituţiilor-⁠partenere, promovat prin iniţiativele, proiectele şi colecţiile sale conexe, dezvoltă şi concretizează o perspectivă europeană asupra valorilor naţionale. E preluată sugestia maioresciană despre naţionalitate în marginile adevărului, realizând o deschidere stimulatoare a orizontului cultural şi a spiritului critic. E un program cultural situat deasupra unei politici de grup, deasupra intereselor efemere, deasupra actualităţii perisabile şi a orgoliilor mărunte, cu atât mai eficient, cu cât va fi mai bine cumpănit şi mai bine ţintit spre o ierarhie durabilă de valori.

Marian Victor Buciu: Valori, existenţă, cunoaştere, printr-⁠un filtru critic constant, iată graficul şi grafica unui cerc larg deschis spre universal şi naţional, din programul Contemporanului. Ideea Europeană.

Maria-⁠Ana Tupan: Pentru mine, Contemporanul este un cuvânt care desemnează trei miracole: 1. Spaţiu mediatic deschis şi transparent în ceea ce se cheamă „societăţile moderne de sclavi”. 2. Reacţie la agresiunea mediocrităţii asupra valorilor şi solidaritate între personalităţi într-⁠o societate încă afectată de politica anti-⁠elitistă şi diversionistă a comunismului postbelic. 3. Apreciere a geniului naţional într-⁠o ţară mioritică („Doboară-⁠l, pentru că e mai bun!”) şi manolesciană („Să piară Manole, că prea a meşterit bine!”).

Adrian Preda: În ultimul timp, se pune un accent evident pe librăriile de carte digitală, pe aşa-⁠zisele ebook – cărţile în format electronic. Deşi nu cred că palierul de carte digitală e superior cărţii în format clasic, totuşi, să recunoaştem că volumele digi sunt practice, comode din mai multe puncte de vedere. Biblioteca europeană este, în această ordine de idei, o performanţă greu de tăgăduit. E un noroc să fie propagată de Conte!

Florin Afloarei: Unul dintre proiectele propuse de Contemporanul în premieră naţională absolută se referă la crearea şi dezvoltarea primei biblioteci digitale bibliotecaeuropeana.ro din România cu un fond constituit din albume de artă plastică, albume de artă fotografică, cărţi şi reviste de cultură în format electronic. Cărţile, revistele, albumele de artă electronice sunt protejate prin Adobe Digital Rights Management (Adobe DRM’ed e-⁠books). Nu ţin să dau prea multe detalii tehnice, cu excepţia câtorva aspecte. Această platformă digitală conţine o Sală de lectură, în care cititorul poate citi reviste, cărţi, albume de artă, fotografii, informaţii privind viaţa culturală din România şi din Europa. Bibliotecaeuropeana.ro digitală are un portofoliu de cărţi, reviste, albume de artă etc., care pot fi împrumutate pe baza unui abonament sau care pot fi citite timp de două luni sau cumpărate în format digital sau clasic/ tiparit prin intermediul partenerilor noştri.

Galeriaartistilor.ro – un alt program de anvergură naţională şi europeană, iniţiat de aceeaşi instituţie – are menirea de a face cunoscute publicului larg valorile reale ale culturii române.

Liviu Ioan Stoiciu: Contemporanul. Ideea Europeană, azi: o revistă de echilibru, o publicaţie deschisă, cam incomodă, polemică, fără prejudecăţi, de atitudine, „care are drumul ei aparte” (cel mai adesea merge în paralel cu drumurile bătătorite de către prea multe dintre revistele USR – motiv să fie ignorată sau primită cu iritare, nu?), lunară, cu o regularitate de invidiat şi cu colaboratori de primă mână (eu nu intru în competiţie cu „personalităţile de vază ale literaturii române”), cu „dosare” cu subiecte grele (nu o dată provocând scântei) şi cu suplimente-⁠cărţi, proiecte cu o cotă înaltă, cum nici o altă revistă de cultură nu publică. Natural, de vină că arată aşa Contemporanul. Ideea Europeană e echipa de conducere: Nicolae Breban şi Aura Christi. Personal, am o singură sugestie să-⁠i dau (dacă tot am fost întrebat ce sugestie sau ce critică să-⁠i fac): să difuzeze revista mai eficient, dacă nu în format de hârtie, măcar în format pdf, pe Internet (cu acces gratuit şi la români din străinătate) – fiindcă e păcat de munca depusă.

Monica Săvulescu Voudouri (Atena, preşedinte al Societăţii Culturale Balkania Contemporană): Fiind plecată de aproape 30 de ani din România, Contemporanul a fost pentru mine poarta care mi s-⁠a deschis spre ţară fără s-⁠o forţez. Nu mi s-⁠a cerut nici o participare la campanii politice sau literare, la care bunul simţ nu mi-⁠ar fi permis să iau parte. Faptul de a-⁠şi păstra colaboratorii pe temeiul strict al capacităţii şi valorii lor literare mi se pare un lucru de mare laudă. Personal le sunt recunoscătoare membrilor tribului Conte şi mă bucur să fiu alături de realizatorii revistei în fiecare număr.

Zanfir Ilie: Revista Contemporanul. Ideea europeană, suplimentele, precum şi cărţile editate de acest grup literar reprezintă cărţi de vizită culturale ale României atât la nivel naţional, cât şi internaţional, datorită dimensiunii majore a problemelor abordate şi a analizelor şi cronicilor de mare însemnătate întâlnite în paginile lor. Meritul este, fără îndoială, al coordonatorilor publicaţiei, între care se remarcă inimoasa şi valoroasa poetă Aura Christi, redactor-⁠şef, şi romancierul de talie internaţională Nicolae Breban, directorul revistei, dar şi al întregului colectiv de redacţie şi, nu în ultimul rand, al colaboratorilor care trudesc în acest sensibil domeniu de activitate – cel al culturii scrise – pentru a împărtăşi publicului larg opiniile lor avizate în domeniul literar, ştiinţific sau politic.
Realizând o campanie susţinută de susţinere a oamenilor de cultură şi a ideilor lor, revista şi instituţiile care o sprijină îşi atinge menirea propusă de la înfiinţare, aceea „de a face cunoscut publicului român cum priveşte ştiinţa contemporană lumea”. Întreaga activitate editorială este canalizată spre îndeplinirea idealului de bază al poporului nostru: afirmarea identităţii naţionale, precum şi integrarea valorilor reale ale culturii române în circuitul european şi universal, prin difuzarea noutăţilor ştiinţifice şi culturale ale societăţii din spaţiul carpato-⁠danubian.
Noi, bibliotecarii, slujitori devotaţi ai cărţii, care lucrăm direct cu produsele scriitorilor, respectiv creaţiile lor, apreciem în mod deosebit modul în care atât Contemporanul. Ideea europeană, cât şi suplimentele, programele ei, între care platforma Biblioteca europeană şi galeriaartistilor.ro, realizează promovarea culturii naţionale, a personalităţilor de prestigiu ale literaturii române, dar şi universale în ţară şi peste hotare.
Pentru deschiderea, valoarea şi echilibrul revistei adresăm cele mai calde felicitări acestei prestigioase publicaţii şi îi dorim ani mulţi şi rodnici, încununaţi de noi şi importante împliniri culturale.

Radu Mareş: Ceea ce face în ultimul timp revista Contemporanul, publicând dosare cu Breban, Buzura şi Goma, suplimente consistente şi cărţi de o reală valoare, este unic în literatura română. Felicitări echipei Conte!

Sanda Văran (Paris): Contemporanul. Ideea europeană e mult mai mult decât o revistă literară, cu proiecte naţionale şi europene, cu suplimente şi cu editura proprie. Este o construcţie în mişcare, un vast proiect cultural, extrem de ambiţios, de îndrăzneţ, care îşi propunea încă din 1990, pe de o parte, să recupereze tradiţia presei literare de dinainte de instaurarea comunismului şi, pe de alta, în egală intensitate, să se sincronizeze cu programele marilor reviste culturale apusene. Un program clar şi generos care ar fi trebuit să devină nici mai mult, nici mai puţin decât ţelul principal al întregii noastre politici culturale. Sigur că în spaţiul cultural românesc, unde de peste douăzeci de ani domnesc doar discordia şi deriziunea, este foarte dificil, dacă nu imposibil, să construieşti.
Multor „contemporani” proiectul le poate părea cel mult un fel de in aqua scribere. Din fericire, mai există şi oameni absolut atipici vremurilor prezente, care au mers şi merg până la capăt cu loialitatea faţă de această idee românească şi europeană. Acestora, pe bună dreptate, nu li s-⁠ar putea reproşa decât entuziasmul, energia inepuizabilă, naivitatea programatic asumată şi, mai presus de toate, credinţa într-⁠un ideal. Dar este cineva în stare să le reproşeze aşa ceva?!

Diana Cozma: Conte drag, datorita ţie, Conte, nu mi-⁠am pierdut speranţa că, poate, într-⁠o zi, nimeni nu va mai dori să-⁠şi caute un alt popor, să viseze într-⁠o altă limbă. Mulţumesc. Cu drag, Diana.

Adrian Dinu Rachieru: Deşi, de regulă, războaiele (inclusiv cele culturale) sunt purtate de bărbaţi, iată că pe baricadele Contemporanului, apărând – cu cerbicie şi apetit polemic – valorile culturii române vii, veghează o femeie: mignonă, fragilă, entuziastă, bătăioasă, generoasă, plină de iniţiative, reuşind a coagula, în viesparul scriitoricesc, o direcţie. Numele ei? Aşa cum bănuieşte şi recunoaşte toată lumea – AURA CHRISTI (pseudonim dăruit de Cezar Ivănescu) – a devenit, sub blazon brebanian, o instituţie.

Gelu Negrea: Primul lucru remarcabil ce defineşte „fenomenul Conte”, privit în pluralitatea şi diversitatea dimensiunilor sale întemeietoare, îl reprezintă asumarea de către echipa redacţional-⁠editorială a unui program amplu, coerent, deschis şi responsabil de promovare a valorilor reale ale spiritualităţii româneşti de ieri, de azi şi, mai ales, de mâine, componenta prospectivă a demersurilor tuturor celor implicaţi în acest proiect major fiind evidentă. Este un veritabil program-⁠alternativă, menit să surmonteze cu impetuoasă dăruire indigenţa de idei şi de soluţii care fagocitează zona debilă, confuză şi sclerozată a pretinsului establishment cultural naţional. Dar, mai presus de orice, este expresia spe­ranţei că încă nu-⁠i totul pierdut!
În contrast cu suava devălmăşie ce se destrăbălează obscen pe filele a­gendei la zi a realităţii autohtone, Con­­­temporanul. Ideea europeană îşi propune (şi reuşeşte) să fie un reper moral şi un model intelectual de cultivare a excelenţei în toate spaţiile de manifestare publică: ştiinţă, cultură, politică, media…

Nicoleta Sălcudeanu: Revista Contemporanul este un loc de întâlnire atât de primitor, încât e pus în situaţia paradoxală de a-⁠şi tria mai degrabă prietenii decât ne-⁠prietenii, atâţia are!

Boris Marian: Cred că revista Contemporanul. Ideea Europeană, ca şi editurile, instituţiile care o însoţesc, programele iniţiate de aceste instituţii şi instituţiile-⁠partenere sunt la ora actuală cele mai apropiate de ceea ce înseamnă europenism cultural, printr-⁠o largă deschidere multiculturală, prin valorile pe care le etalează cu competenţă, prin prezenţa scriitorului Nicolae Breban şi efortul uriaş al neobositei Aura Christi, poet, prozator, eseist, editor.

Cassian Maria Spiridon: Actuala serie a revistei Contemporanul continuă valoric seria George Ivaşcu, se înţelege, în context radical schimbat, dar cu acelaşi program de a înscrie, număr de număr, între colaboratori nume de cuprinzătoare acoperire literară şi culturală.
Marele merit este al făuritorilor revistei diriguiţi de Nicolae Breban, dar, cu osebire, al redactorului şef Aura Christi, care, graţie tenacităţii de care ne-⁠a convins a reuşit edificarea unei publicaţii ce-⁠şi merită numele de Contemporanul. Ideea Europeană.

Theodor Codreanu: Cel puţin aparent, din pricina aşa-⁠zisului „naţional-⁠comunism” pe care l-⁠a cultivat Nicolae Ceauşescu, intelighenţia româneas­că, după 1989, s-⁠a lepădat aproape în masă de orice sentiment naţional, în numele altei ideologii, cea a „corectitudinii politice”, care s-⁠a dovedit a fi o variantă a marxismului cultural, apărută încă din anii ‘50 ai secolului trecut sub oblăduirea lui Georg Lukacs. Pe acest fond, s-⁠a ivit ofensiva celei de a doua generaţii kominterniste, cu dispreţul ei suveran faţă de spiritualitatea naţională, născând moda „demitizărilor” atât în spaţiul istoriei, cât şi al culturii. Cei câţiva care au văzut primejdia au fost marginalizaţi, etichetaţi în fel şi chip etc. Despre invazia primului val kominternist în cultura românească atrăsese atenţia Mircea Eliade, în 1953, în cunoscutul său eseu Destinul culturii româneşti. Eliade profetiza însă că nu se putea să nu se producă reacţia împotriva primejdiei de moarte de a fi transformaţi într-⁠o naţie de hibrizi culturali. Faptul s-⁠a produs cu generaţia ‘60. După al doilea val de ofensivă neokominternistă, iată că răspunsul e pe măsură. Şi, probabil, nu este lipsit de semnificaţie că reacţia la „corectitudinea politică” recentă vine tot dinspre corifeii supravieţuitori ai strălucitei generaţii a lui Nichita Stănescu, Nicolae Breban, D.R. Popescu, Eugen Simion, Augustin Buzura ş.a., la care s-⁠au raliat scriitori din generaţiile mai noi. Aceasta este semnificaţia puternicului curent naţional renăscut în jurul revistei Contemporanul. Ideea europeană.

Ştefan Borbély: Exceptând Echinoxul anilor mei de formare, dintre toate revistele la care am publicat până acum, Contemporanul a făcut, uman şi sufleteşte, cel mai mult pentru mine. Am colaborat aproape două decenii la o revistă care a sabotat sistematic şi discret ecoul critic al cărţilor mele, fără ca eu să admit – ca insider – că aşa ceva se poate întâmpla. În cele din urmă, un clujean avizat mi-⁠a deschis forţat ochii, făcându-⁠mă să înţeleg din nou ceea ce uitasem de când am fost separat de Cluj, după absolvire: că viaţa noastră literară înseamnă, pe lângă ingenuitate, mult aleatoriu sau nepotism, şi o bună doză de calculaţionism comunitar perfid şi tactică, distribuţia „gloriei” făcându-⁠se în ultimă instanţă nu după valoarea intrinsecă a celui care aspiră la ea, ci după regulile foarte precise ale unui joc de şah subtil, condus preponderent cu negrele.

Am venit, aşadar, la Conte cu suspiciunea antrenată la purtător, pentru a constata că primul lucru pe care l-⁠a făcut redacţia a fost să-⁠mi deconstruiască aprehensiunile. E prea puţin să spui că la Contemporanul te simţi liber şi bine, fiind respectat ca om, înainte de a fi acceptat ca scriitor. Există aici – la Aura Christi, la Nicolae Breban – o valoare străveche, pe care degeaba o cauţi în altă parte: entuziasmul de a face cultură, bucuria aproape copilărească de a scrie cărţi şi articole. Nu pot să îmi imaginez ceva mai stenic decât fervoarea cu care Aura îţi cere lunar textele, îşi migăleşte proiectele sau utopiile, construieşte un edificiu durabil şi prietenesc, ca imperativ al „viului”. Respect această formă de autenticitate umană şi mă simt privilegiat că pot participa la ea.

Liviu Franga: Sunt mândru şi, vă rog să mă credeţi, fericit că sunt contemporan cu Contemporanul de azi. Mă regăsesc ori de câte ori îl citesc, şi nu poate fi o bucurie mai mare, pentru oricare cititor, decât acest fapt: să se regăsească în ceea ce citeşte. Să se regăsească, în parte sau (o, ce gând!…) în totul. Altfel, e perfect îndreptăţit să nu mai ia a doua oară revista în mână. Ori o carte, purtând, ca în cazul nostru, sigle născute din iniţiativele editoriale ale grupului contemporan, s-⁠o redeschidă, dacă din rafturile librăriei ori din cele ale propriei biblioteci îl atrage vreun nume, vreun titlu din cele sute, poate deja mii, publicate până acum sub acele sigle. Şi dăruite nouă tuturor. M-⁠am apropiat destul de târziu de acest grup al culturii româneşti de azi, probabil şi din speranţa că, amânând întâlnirea, mă voi putea înfăţişa mai bun, mai înţelept, mai merituos pretendent la a i se alătura. A citi mai întâi, a scrie apoi, după ce ţi-⁠ai verificat propria înţelegere. Aceasta a fost şi rămâne, pentru mine, lecţia intelectuală, de irezistibilă forţă, pe care, zi de zi, de la un număr de revistă, de la o carte, de la un proiect digital sau de la o campanie la alta, ne-⁠o dăruieşte Contemporanul culturii române. El luptă, efectiv luptă, la propriu luptă, dar prin puterea literei, prin tăria de neînchipuit a cuvântului – şi cine o mai face, astăzi, la noi, cu aceeaşi ardoare, cu aceeaşi irepresibilă speranţă, până la capăt şi dincolo de el? –, pentru a păstra vie ideea europeană din care s-⁠a născut fiinţa însăşi a culturii române. Tot aşa cum limba ei şi poporul care o vorbeşte până astăzi s-⁠au născut, la un ceas astral al Istoriei, prin intrarea autohtoniei (riscând să se piardă, rostogolindu-⁠se secolele, în permanenţa propriei identităţi stagnante) într-⁠o autentică durată: aceea integratoare, precum romanitatea antică, de particular şi specific în construcţia primei civilizaţii, iată încă de pe atunci globale, a europenităţii.

Contemporanului culturii române de azi îi mărturisim aici recunoştinţa şi bucuria noastră, dar şi deplina încredere în roadele, oricât de târzii, ale acestei bătălii. Una în primul rând cu noi înşine. Însă, sub specia Istoriei, în fond doar pentru noi înşine. Spre a ne vedea, ca şi spre a fi văzuţi aşa cum suntem, aşa cum trebuie să fim văzuţi, aşa cum o cere Adevărul.

Virgil Nemoianu (Washington): Nu chiar primul, dar al doilea job al meu, de-⁠abia absolvit şi de-⁠abia trecut de douăzeci de ani a fost la Contemporanul. Era totuşi un loc al deschiderii spre global, mă rog, pe cât se putea atunci, la începutul anilor şaizeci. Mi-⁠a părut bine că revista a supravieţuit, într-⁠o formă, fireşte, mult schimbată. Mie mi se pare că detectez un anume non-⁠conformism, în fond salubru şi binevenit, în paginile acestei reviste. Îi urez să se menţină şi să evolueze pe această linie. E totuşi nevoie de oarecare diversitate în presa Capitalei, nu?

Dragoş Nelerşa: Echipa Contemporanul, sunteţi un izvor de cultură, faceţi presă de bună calitate. Savurez de fiecare dată apariţiile voastre. Felicitări, Aura Christi, Nicolae Breban şi întregii echipe CONTE.

Cătălin Ghiţă: Contemporanul este o publicaţie de bună ţinută estetică, atentă la dezbaterile culturale şi care-⁠şi asumă cu deosebit curaj poziţii dintre cele mai riscante în spaţiul public. Graţie unor colaboratori de primă mărime, precum Irina Petraş, Ştefan Borbély sau Ion Simuţ, revista îşi are asigurat un public constant şi entuziast. Doresc succes în continuare întregii echipe.

Bedros Horasangian: Contemporanul este pri­ma revistă pe care am citit-⁠o în anii ’60, apoi ea a trecut prin multe faze redacţionale, nu toate fericite. Acum e echipa Breban – Aura Christi. Ce poate să spună unul ca mine care are o pagină în Conte şi poate scrie despre orice? Încerc să scriu ce simt şi ce-⁠mi vine pe moment. Revista vrea să fie polemică pe diverse teme, subiecte, dar nu are cu cine să polemizeze. Fiecare grupare în ghettoul său e mulţumită cu propriile opţiuni, ierarhii etc. Nu aş zice că aş fi de acord cu toate opţiunile lui Nicolae Breban, îmi exprim puncte de vedere cu iz politic/ ideologic în alte publicaţii, faptul că am această libertate de exprimare este un lucru rar în revuistica noastră. Editura publică cărţi notabile, insuficient prezente pe piaţă, în librării. În zona literaturii ruso-⁠germane au apărut titluri remarcabile. În rest, totul e fără rest. Trăim.

Constantin Coroiu: Campania revistei Contemporanul. Ideea Europeană privind cinstirea şi promovarea valorilor româneşti mi se pare salutară în această epocă de confuzie, când spiritul critic şi patriotismul luminat, fecund, sunt în mare suferinţă. Ea îmi dă speranţa că ideea pe care am exprimat-⁠o, în mai multe rânduri, prin sintagma „imposibila demolare” în ceea ce priveşte valorile culturii noastre are toate şansele să nu rămână o iluzie. Rezistenţa prin cultură, de care s-⁠a tot discutat, de cele mai multe ori neîngăduit de superficial şi iresponsabil în ultimii 23 de ani, nu e o vorbă în vânt. Este chiar condiţia supravieţuirii noastre ca naţie. Căci atât ne-⁠a mai rămas; în rest, totul s-⁠a vândut şi s-⁠a furat ca în codru. Ba chiar şi codrul…

Dana Duma: Sunt nu numai un publicist al revistei, ci şi un cititor al ei. Adevărul este că mă simt bine când deschid paginile unui număr nou. Conte pune în circulaţie idei interesante şi nume care merită urmărite. Singurul cusur al publicaţiei este că apare prea rar.

Constantina Raveca Buleu: Excepţionala valoare intelectuală a spiritelor care guvernează astăzi Contemporanul, Aura Christi şi Nicolae Breban, care continuă creativ tradiţia intelectuală de excelenţă a revistei, impune din capul locului o reverenţă. Experienţa culturală a Contemporanului de azi, dublată de căldura umană magnetizantă a corifeilor ei, reprezintă certitudinea unui spaţiu în care libertatea de expresie şi exigenţa valorii funcţio­nează impecabil. N-⁠aş putea trece, însă, peste admiraţia generată de un idealism intrinsec iradiant, aproape neverosimil pentru vremurile noastre urâte şi pragmatice, peste efervescenţa unor proiecte culturale de anvergură şi – mai ales – peste voinţa de a propune o altă linie decât aceea trasată de majoritatea instituţiilor noastre de cultură.

Andrei Potlog: Sunt onorat să lupt pentru Conte, pentru membrii acestui trib de elită al culturii române de vârf şi pentru proiectele sale de vârf. Luptând pentru Conte, în realitate, lupt pentru viaţă, da, pentru – vorba Aurei – viaţa vie şi pentru identitatea naţiunii române. Îmi doresc ca băiatul meu, care se va naşte în curând, să fie mândru că s-⁠a născut român pe pământ românesc, pământ iubit şi binecuvântat de Dumnezeu.

Un poem de Traian T. Coşovei:

Faptele zilei
Revistei Contemporanul

Faptele zilei de azi sunt scrijelite cu briceagul
de către oamenii care aşteaptă ziua de mâine
ca pe un vas de lut
înfipt în gardul vecinului.
Faptele zilei de ieri sunt doar nişte ţipete aruncate
de pe terasa cu bidoane de plastic şi electrozi
de sudură.

E o fiinţă în oameni care îi cheamă spre nicăieri:
poate oceanul, poate mlaştina din canalul colector…
e o lipsă de mişcare în gesturile lor accelerate,
o teamă şi o beznă atletică, alergătoare.

Faptele zilei de azi
sunt o teamă de întuneric
şi de mizeria de a te privi în oglinda zilei de ieri:
un tomberon de sincerităţi necesare.

Din tomberonul acesta se hrănesc câinii
şi se schimbă stăpânii unui anotimp secetos,
care nu-⁠şi duce gramatica ploii până la capăt.

Călin Căliman: Pentru mine, revista Contemporanul reprezintă cel mai frumos trifoi cu patru foi al vieţii mele. Nu numai pentru că în vara lui 2013 s-⁠au împlinit 56 de ani de când scriu în ea (ani la rând săptămânal, de la o vreme mensual). Dar iniţiativele culturale şi civice ale revistei au fost mereu şi continuă să fie substanţiale şi pasionante. Cum este şi aceea privitoare la susţinerea adevăratelor valori româneşti. Citesc cu dragoste şi încredere fiecare număr al revistei, din doască în doască. O echipă de publicişti exemplari, din toate generaţiile, asigură continuitatea şi vigoarea revistei Contemporanul. Ideea europeană, cu gazetari pricepuţi, inteligenţi, harnici şi dăruiţi unei cauze nobile la timonă. N-⁠ar fi deloc rău ca revista să redevină săptămânală, ca odinioară, când zeci de mii de profesori, studenţi şi intelectuali de felurite categorii aşteptau cu sufletul la gură vinerea, pentru a citi cronica optimistului mizantrop. Mulţumesc din suflet celor care îmi spun, cu căldură şi amiciţie „Mister Contemporanul”!

Carmen Duvalma: Contemporanul. Ideea europeană este o revistă originală, care are un program de promovare a valorilor naţionale şi universale. Personal, simt o libertate, o deschidere cum nu am mai găsit în altă parte, un loc în care mă simt apreciată, unde nu contează ,,găştile” inventate de lumea contemporană a scriitorilor noştri. Evident că această atmosferă, acest cer senin, nu ar putea exista fără Nicolae Breban şi Aura Christi, o echipă invincibilă şi unită în acelaşi ideal.

Olimpia Iacob: Contemporanul. Ideea Europeană? O râvnită şi nemărturisită dorinţă a poeţilor de pretutindeni de a-⁠şi vedea creaţiile traduse şi publicate aici. Pentru mine, o candelă arzând pentru neamul meu, mereu încercat…

Liviu Antonesei: Cred că revista Contemporanul şi editurile, instituţiile asociate sunt laolaltă unul din cele mai eficace instrumente de punere în valoare a culturii naţionale. Mă refer atât la dimensiunea patrimonială, cât şi la ceea ce am putea numi «cultura vie», cea care se zămisleşte sub ochii noştri. De altfel, am motive să fiu recunoscător pentru modul în care membrii echipei Conte mi-⁠au tratat încercările literare, atât ca editori, cât şi prin comentariile apărute despre cărţile mele. Le doresc succes în continuare.

Teşu Solomovici (Israel): Contemporanul. Ideea Europeană a devenit o bornă culturală în drumul nostru către frumos şi adevăr. La mii de km depărtare de Bucureşti urmăresc cu reală curiozitate şi satisfacţie truda voastră, şi aştept fiecare apariţie a revistei, precum şi veşti despre proiectele voastre. Să aibe sănătate Nicolae Breban şi Aura Christi, şi toţi eminenţii colaboratori ai motorului spiritual care se numeşte Contemporanul. Avem nevoie de voi şi vă suntem recunoscători.

Livia Cotorcea: Cultura, istoria, religia, psihologia noastră naţională, gândirea, mentalităţile sunt realităţi care, privite în specificitatea lor, analizate, corelate cu domenii similare universale, pot da seama de identitatea noastră şi de cota valorică la care ne situăm acum, la începutul veacului al XXI-⁠lea. A-⁠ţi înscrie în program tocmai examinarea acestor probleme înseamnă nu doar curaj şi punerea la lucru a unei voinţe de cultură şi împlinire de o remarcabilă vitalitate, dar şi desprinderea salutară de un climat care pare mai curând a înăbuşi decât a încuraja afirmarea valorilor şi exigenţa maximă în valorificarea unei moşteniri identitare deloc de neglijat. Revista Contemporanul şi-⁠a asumat aceste gesturi de semnificaţie nu doar estetică şi culturală, dar şi profund morală, chemând constant, prin toate apariţiile ei, ca şi prin instituţiile care o secundează, la păstrarea unei ţinute şi a unui ton de dorită adecvare la relevarea semnificaţiei şi specificităţii culturii noastre, a modului nostru de a trăi istoria, vecinătăţile geografice, culturale şi umane. Un efort depus de redacţia revistei cu un entuziasm, bună credinţă şi o eficienţă greu de egalat în contextul culturii noastre actuale, un efort pe care instituţiile statului ar trebui să-⁠l sprijine printr-⁠o rapidă şi bine programată acţiune de traducere, editare şi distribuire în străinătate de opere complete din scriitorii noştri clasici şi contemporani. Suntem complet datori la acest capitol care, realizat, n-⁠ar face decât să ofere dovezile pentru judecăţile de valoare şi exerciţiul comparastistic propuse de colaboratorii Contemporanului.

Irina Ciobotaru: Depindem, intelectual şi sufleteşte, de cultură. Ne construim şi ne definim identitar prin cultură. Prin cultura naţională, să recunoaştem, lipită de miezul fiinţei noastre adânci asemeni unei pia mater. Prin cultura europeană, în spiritul căreia s-⁠a născut şi s-⁠a definit cultura românească. Nimic nou în ceea ce afirm, aici. E totul axiomatic. Şi totuşi… Câtă crispare, adesea, atunci când se pomeneşte despre cultură naţională, despre valori naţionale, despre repere intelectuale naţionale, despre elita culturală naţională! Nu deranjează, în primul rând, valorile ori reperele ori elitele, ci adjectivul acesta, „naţional”… Apoi, da, supără existenţa reperelor, a elitelor, supără orice apel pentru recunoaşterea lor. În nici o altă ţară europeană nu este nevoie să se militeze pentru recunoaşterea propriilor valori, căci recunoaşterea este un proces firesc, susţinut de stat, de programe culturale şi educaţionale ample şi coerente. Tinerii sunt educaţi în spiritul respectului pentru valoare şi, la rândul lor, îşi vor educa pruncii sub corola identitară a reperelor înalte. Elevii mei cresc cu un rictus cinic bine prins de suflete, ca o cicatrice. Nu le sunt oferite repere adevărate şi nu ştiu că există repere adevărate. (Programa şcolară, da, respectă şi exploatează un canon cultural bine limpezit, dar ce ne facem cu mediul extraşcolar, cu lumea largă, din care cultura vie, valoroasă, este exclusă?) Tinerilor pe care eu zilnic îi văd le sunt aruncate în ochi, cu un cinism înfiorător, non-⁠valori cu titlu de exemplu. Ei riscă să crească, în descendenţa unor generaţii şubrezite identitar de experienţa comunistă, într-⁠o deplină derută identitară, amnezici fără viitor şi fără libertate. Copiii aceştia nu sunt subiect de statistică (promovabilitate, încadrare în câmpul muncii, emigrare)… Viaţa aceasta este tot ceea ce au. Şi cât de cenuşie, cât de tristă este, Doamne, o viaţă din care este înlocuită, programatic, cultura cu divertismentul…

Un adevăr care îi îngrijorează pe mulţi. Contemporanul şi-⁠a asumat rostirea acestui anume adevăr, dureros, enervant, iritant. A devenit o revistă incomodă. A preluat sarcina epuizantă a militării pentru valori înalte. Prin tot ceea ce face, militează pentru stabilirea şi recunoaşterea firească a unei elite intelectuale şi culturale româneşti reale. Militează pentru identitate naţională, în context european, pentru identitate colectivă şi individuală, construită pe temelia colosalelor modele culturale pe care ni le-⁠a hărăzit Dumnezeu. O face pentru lumea culturală, dar o face, indirect, şi pentru elevii mei. Pentru fiecare dintre noi. Eu îi sunt recunoscătoare.

Magda Ursache: Cu un instinct al primejdiei ieşit din drag firesc de etnie, scrie Petru Ursache în ultimul său interviu, acordat lui Mircea Dinutz pentru revista Saeculum: „Asistăm la schimbarea de paradigmă culturală/ neculturală”, la „lupta contra etniilor sub lozinca integrării şi a dispariţiei trăsăturilor identitare. Însă valorile autentice nu sunt chestiuni incidentale şi de suprafaţă, ci se constituie pe verticală, în interioritatea adâncă şi eternă a colectivităţilor creatoare şi distincte”. „Soluţia? Valorificarea ştiinţifică a trecutului, care ne onorează în multe privinţe şi încă ne poate oferi modele de conduită morală”. Anomia, lipsa de reacţie la alt export de ideologie, erodând grav fiinţa naţională, o ura Petru, cum o urăsc şi eu. Iată de ce salutăm împreună campania Conte. Eurosoarta culturii române e în mâinile noastre. Încă.

Nicolae Bârna: Fără îndoială că, distanţată de orice extremisme şi partizanate motivate de interese meschine, dedicată cu determinare exemplară ilustrării, promovării şi susţinerii neobosite a valorilor artistice şi culturale de reală calitate şi însemnătate efectivă, revista Contemporanul. Ideea europeană (împreună cu, evident, asociaţia, fundaţia culturală şi editura care-⁠i întregesc şi întăresc, prin activitatea lor culturală şi editorială, acţiunea pur publicistică), deţine în ultima vreme, cu onoare, în peisajul cultural naţional al nostru, un loc unic.

Constantin Severin: E o mare bucurie să particip, în calitate de cititor şi scriitor, la o uimitoare saga a renaşterii culturii naţionale şi la repoziţi­onarea valorilor ei actuale într-⁠o paletă axiologică autentică şi credibilă, în mod cert cu impact pe termen mediu şi lung în cultura europeană şi universală. Entuziasmul şi efervescenţa acestei atât de aşteptate şi benefice etape a culturii noastre nu ar fi fost posibile fără echipa revistei Contemporanul, condusă de doi mari scriitori, Nicolae Breban şi Aura Christi.

Noiembrie 2013

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, infiintata in 1981, este o publicatie nationala de cultura, politica si stiinta, in paginile careia se gasesc cele mai proaspete stiri privind evenimentele culturale, sociale si politice din Romania si din strainatate. De asemenea, veti fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest