Contemporanul » Teatru » Ion Coja: Pariul valah

Ion Coja: Pariul valah

Piesa Pariul valah este un text amplu, bogat, potrivit subiectului: martiriul Brâncovenilor. Un subiect ce pare greu de abordat. Ion Coja s-⁠a încumetat să aducă pe scenă tragedia cumplită a principelui valah şi a reuşit să ne dea un text convingător. Formula dramatică de care s-⁠a folosit este una modernă, adresată spectatorului şi cititorului de azi, a cărui optică asupra trecutului istoric este mult diferită faţă de a generaţiilor mai vechi. Ion Coja ţine seamă de publicul „nou” de care va avea parte, dar nu coboară la nivelul acestuia, ci încearcă să-⁠şi ridice spectatorii la înălţimea semnificaţiei extraordinare pe care o capătă destinul unic, fără de pereche, al lui Vodă Constantin Brâncoveanu.
Sunt convins că Ion Coja a reuşit, a câştigat Pariul valah, care va plăcea în primul rând cititorilor tineri.

Academician Grigore Brâncuş

ACTUL ÎNTÂI
(Audienţa Patriarhului la Sultanul Ahmet)

AHMET: Fii bine venit şi binecuvintează, Înalt Prea Fericite Patriarh al Ortodoxiei! Sănătos, sănătos?
PATRIARHUL: Mulţumim Domnului, sănătos! Sănătos!
AHMET: Câte luni şi semi-⁠⁠luni trecut-⁠⁠au de când ochii mei nu s-⁠⁠au mai plecat dinaintea strălucirii voastre? Cui să mulţumesc eu pentru cinstea şi bucuria acestei vizite? Ce zi minunată!
PATRIARHUL: Ce-⁠⁠mi place la tine, măi, Ahmet, fiule, este că mereu eşti cu un pas înaintea mea şi-⁠⁠mi spui mie vorbele pe care mă pregăteam să ţi le spun eu ţie!
AHMET: Telepatie, Înalt Prea Fericite!… În­seamnă că gândesc cu gândurile care-⁠⁠mi vin de la Prea Fericirea Voastră!… De aceea vă resimt lipsa şi vă duc dorul!… Mulţumesc lui Alah, stăpânul stăpânilor, pentru fiecare clipă ce o trăiesc în preajma Prea Fericirii Voastre… Prea fericit mă faceţi!… Vă ascult, ca pe un tată!Citat-Seneca-01
PATRIARHUL: Ca unui fiu am să-⁠⁠ţi vorbesc!…
AHMET: Tată!
PATRIARHUL: Fiule…
AHMET: Părinte drag… Ştiu pentru ce ai venit!
PATRIARHUL: Tot telepatia?
AHMET: Zidurile de la Prea Sfînta Patriarhie Ecumenică au şi ele urechi, ca toate zidurile bine zidite!
PATRIARHUL: Pentru gânduri nerostite nu există urechi care să le prindă în ghiocul lor!…
AHMET: Mă înşel cumva?… Nu ai venit pentru Vodă Constantin Brâncoveanul? (Patriarhul confirmă din cap) Puteam să pariez că te vei înfiinţa la palat în următoarele… câteva ore!… Iată-⁠⁠te, aşadar! Câştigam pariul! N-⁠⁠au trecut decât patru ceasuri! Am câştigat pariul! Am câştigat! Am câştigat…
PATRIARHUL: Felicitări, mult slăvitule! Să mai trăieşti ani mulţi şi să câştigi toate pariurile plăcute Domnului!…
AHMET (modest): N-⁠⁠a fost greu să ghicesc! Cine nu ştie că prinţul valah este binefăcătorul cel mai darnic al Înaltei Patriarhii şi al întregii Ortodoxii! Câte biserici a ridicat?
PATRIARHUL: Nenumărate!
AHMET: Şi mânăstiri?
PATRIARHUL: Tot atâtea!
CANCELARUL: Atâtea cât? (Patriarhul îl invită din priviri pe Secretarul său)
SECRETARUL: 40 de biserici din temelie ridicate, 60 întărite şi împodobite din nou, precum şi cinci mânăstiri cu tiparniţă şi bibliotecă, cu şcoală de catiheţi şi de diaci, 8 schituri, cu tot ce face trebuinţă unei slujiri preoţeşti şi monahale! Başca aşezăminte spitaliceşti pentru cei nevoiaşi, pretutindeni unde calcă picior de pravoslavnic dreptcredincios în împărăţia prealuminatului nostru sultan.
CANCELARUL: Exact!
AHMET: Dar dumneata de unde ştii? Cine eşti?
SECRETARUL: Cu voia stăpânului meu, magnifice sultan, cel ce vă vorbeşte este umilul secretar al Prea Fericirii Sale Patriarhul Patriarhilor. Dar numai dacă îmi îngăduie celestul meu stăpân!
AHMET (se consultă din priviri cu Cancelarul): Îţi îngădui!… Mă bucur să aflu din sursa cea mai autorizată că este adevărat tot ce ştiam şi tot ce mi s-⁠⁠a spus despre Vodă Brâncoveanu!
CANCELARUL: Corespunde întocmai cu declaraţiile de avere ale valahului! (citeşte de pe o foaie scoasă din sîn) 40 de biserici, 60 aşa, alte cinci… Opt…
AHMET: Dintre toţi prinţii creştini se poate spune că Vodă al nostru este chiar şi… şi cel mai evlavios? Se poate?
SECRETARUL: Nici nu se discută!!
AHMET: Şi şi cel mai iubit de creştinii de pretutindeni? Se poate spune?
SECRETARUL: Faima dărniciei şi a cucerniciei sale acoperă întreaga Europă!
AHMET: Părinte, am o problemă: nu ştiu cum să-⁠⁠l răsplătesc pe Vodă Brâncoveanu pentru aşa de mari şi de frumoase virtuţi!… M-⁠⁠am gândit… (scuzân­du-⁠⁠se, parcă) Mi se întâmplă câteodată… Dar stau şi mă întreb: n-⁠⁠o fi telepatie? Nu mi-⁠⁠o fi venit luminatul gând de la Prea Fericirea Voastră?
PATRIARHUL (circumspect): Ce gând, luminate împărate?
AHMET: Vreau pe Vodă Brâncoveanu să-⁠⁠l fac… să-⁠⁠l… să-⁠⁠l răsplătesc! Să-⁠⁠l fac… fratele meu! Ce părere… Exagerez? Sunt prea darnic?!…
PATRIARHUL (aproape gemând): Fratele?… Oooh!…
AHMET: Ştii că am avut un frate… Ştie toată lumea ce mult l-⁠⁠am iubit! Am martori! N-⁠⁠am avut încotro… A trebuit să-⁠⁠l… Să-⁠⁠i iau aerul, altfel mi-⁠⁠l lua el!… Ai aflat, nu?! (Patriarhul confirmă din cap) Dar deseori mi se face atâta dor de el… Nu e uşor să rămâi singur la părinţi când nici părinţii nu-⁠⁠ţi mai sunt în viaţă!… Singur pe lume… (Dă să plângă) Singur pe lume cu toată lumea pe cap… Mi-⁠⁠e aşa de milă…
CANCELARUL: Stăpâne!…
AHMET: Doctorul?!… Ştiu, ştiu!…
CANCELARUL (către Patriarh): Doctorii i-⁠⁠au interzis să-⁠⁠i mai fie milă de cineva…
AHMET (Cancelarului): Dar mi-⁠⁠era milă de mine, bre, Caracardaş!…
CANCELARUL: Aşa da! Aşa da!…
AHMET: De mine, bre, Mustafa, mi-⁠⁠e milă, nu de frate-⁠⁠meu, spurcatul! Suflet de ghiaur ce-⁠⁠a avut!
CANCELARUL: Prea mărite, nici să te înfurii nu ai voie!…
AHMET (Patriarhului, cerşindu-⁠⁠i compasiunea): Un prăpădit de medic îmi dă mie ordin ce să fac!… Sunt cel mai puternic om din lume şi nu am voie să fac mai nimic! Nici măcar să mă supăr!…
PATRIARHUL: Atotputernicia ta a vrut să fie atât de puternic!
AHMET: Câteodată zău că regret!… Ca şi în cazul acestui valah de prinţ!…
PATRIARHUL: Nici nu puteai, fiule, să faci o alegere mai bine ticluită!
AHMET: Alegere?
PATRIARHUL: Ai ales mai întâi persoana! Pe prinţul cel mai darnic faţă de biserică, cel mai evlavios…
AHMET (dur): El a ales, nu eu, atunci când m-⁠⁠a vândut huidumei de Petru cel cu gura maaare!… Se visau ei trei – împreună cu Cantemir Vodă – se visau pornind cruciade împotriva Islamului?! Îi satur eu de Islam! Ah!… Atâta! Să-⁠⁠l văd la picioarele mele pe muscal!… I-⁠⁠a păcălit, i-⁠⁠a minţit şi pe Dimitrie, şi pe Constantin Vodă… Ce prinţi am avut!… De ce i-⁠⁠ai lăsat Preafericite Părinte să se-⁠⁠ncreadă în balivernele rusnacovului?!… Eu, că-⁠⁠s turc prost, şi am mirosit că nu-⁠⁠i decât o cacealma de-⁠⁠aia… (nu găseşte cuvîntul)
SECRETARUL: …Pan-⁠⁠slavistă?
AHMET: Taman aşa, bre! Ce să fac?!… Turc…
PATRIARHUL: Vodă Constantin Brâncoveanu nu s-⁠⁠a încrezut nicio clipă în muscal!… Mi-⁠⁠a urmat sfatul!
CANCELARUL: Bun sfat!…
AHMET: Şi cu Viena, cu papistaşii, ce-⁠⁠i atâta prietenie între Vodă şi… Zău dacă pricep!… Oi fi eu prost?! Cap de turcoman…
PATRIARHUL (neabătut de la ce are de spus): Nu eşti prost, iluminate împărate! Îţi merge mintea!… Ai ales bine şi ziua, zi de mare sărbătoare pentru creştini!…
AHMET (se face că nu ştie): Ce sărbătoare, bre?
PATRIARHUL: Buna Vestire, împărate luminate!… Este ziua de început a credinţei noastre!… Şi este taman ziua când ai pornit calvarul pentru cel mai evlavios şi iubit prinţ creştin… Neîndurarea ta l-⁠⁠a mazilit şi l-⁠⁠a pus în lanţuri! L-⁠⁠ai arestat pe binefăcătorul Ortodoxiei, l-⁠⁠ai legat fedeleş ca pe un hoţ de cai şi l-⁠⁠ai adus la Stambul pentru a fi cercetat şi schingiuit ca ultimul tâlhar! Mai ţii minte ce zi era?
AHMET: Nţ!
PATRIARHUL: Era în sfînta zi de Paşte!… Ai stricat sărbătoarea cea mai mare pentru toţi ortodocşii!…
AHMET: Aşa s-⁠⁠a nimerit, Preafericite Părinte!
PATRIARHUL: Ahmet, tată! Cine te-⁠⁠a sfătuit nu-⁠⁠ţi vrea binele!…
AHMET: A fost ideea mea!… Am şi eu idei…
PATRIARHUL: Au şi zidurile urechi! Inclusiv şi îndeosebi murii acestui palat!…
AHMET: Sunt aşa de singur şi de nesigur în tot palatul ăsta, părinte Patriarh, de când a murit bietul frate-⁠⁠meu!
PATRIARHUL: Dumnezeu să-⁠⁠l odihnească şi să-⁠⁠l ierte! (aşteaptă un moment, schimb de priviri cu Secretarul) Pe toţi să ne ierte….
AHMET: Pe toţi, Prea fericite, bine zici, bre!
PATRIARHUL: … că tare mai suntem plini de păcate!
AHMET: Eu nu, părinte! Nu-⁠⁠s plin, sunt… sunt lefter de păcate… N-⁠⁠am decât un singur păcat!… Nu mă întrebi care?… (Semn că nu, din cap) Mi-⁠⁠a murit fratele meu cel bun!… A murit la pieptul meu, în braţele mele, astea! (le arată, gesticulează cu ele, şi rămân înţepenite în poziţia sugumării)
PATRIARHUL: Eşti pe cale să mai faci un păcat, neprihănitule… Ce socoteală ţi-⁠⁠ai făcut pentru ziua Adormirii Maicii Domnului?!… Vrei să ne strici şi sărbătoarea asta!
AHMET: Nu m-⁠⁠am gândit! Câteodată nu mă gândesc nici eu!
PATRIARHUL: Ce vrei să demonstrezi alegând ziua de 15 august? De ce vrei să îndoliezi toată ortodoxia?
AHMET: Dă-⁠⁠mi în calendarul vostru ortodox o zi fără sfinţi, şi mutăm totul în ziua aceea!… (către Secretar) Ce zile aveţi libere? Zile fără sfinţi!
SECRETARUL: Niciuna, mult înduratule stăpân!
AHMET: Ce ziceam?!… La voi toate zilele sunt sfinte, bre!… Când mai munciţi?!
CANCELARUL: Bun aliş-⁠⁠veriş!
AHMET: Câteodată mă întreb cum ar fi dacă m-⁠⁠aş face ghiaur?!… Zău că mă… De ce nu?!… Mă primiţi?
PATRIARHUL: Ahmet, Ahmetule! Pe cine vrei tu să păcăleşti?… Eşti stăpân pe viaţa Voievodului! De ce te simţi aşa de bine vărsând sânge de creştin într-⁠⁠o zi ca aceea?!… Gândul ăsta nu-⁠⁠i de la Profet!
AHMET: Prea Fericirea voastră îmi cere să schimb ziua sau să-⁠⁠l iert pe Vodă?
PATRIARHUL: Cerinţa minimă e să schimbi ziua! Iar dacă se poate mai mult…
AHMET: Părintele Patriarh să nu-⁠⁠şi facă nicio grijă! Nu schimb nimic! Iar pe 15 august nu se va vărsa nicio picătură de sânge!…
PATRIARHUL: Să te audă bunul nostru Dumnezeu!
SECRETARUL (către Cancelar): Dar cum de este atât de sigur Prea înţeleptul nostru padişah că Vodă va abjura!…
CANCELARUL: Vodă Constantin Brâncoveanu?!… Îl cunoşti bine!
SECRETARUL: Ca pe fiul mamei mele!
CANCELARUL: Bre, colega!… Cine a trădat va mai trăda?!
SECRETARUL: Qui a bu boira!…
CANCELARUL: L-⁠⁠a trădat pe Luminăţia sa, acum e rândul Prea Fericitului Părinte Patriarh!
PATRIARHUL: Nu de puţinătatea mea este vorba!
CANCELARUL: M-⁠⁠a trădat pe mine?!… O să-⁠⁠L trădeze la fel şi pe Profetul vostru Iisus!… Care-⁠⁠i problema?!
SECRETARUL: Valahii ăştia… (mai departe şoptit la urechea Cancelarului)
AHMET: Ce zice greculi la tine?
CANCELARUL: Nimic nou!… Cică valahii trădează cum respiră!…
PATRIARHUL: Eu te-⁠⁠aş sfătui, ca pe un sultan înţelept ce eşti, să…
AHMET: Târziu, Părinte! Prea târziu! Am pus deja pariu! Vrei să-⁠⁠l pierd?!
CANCELARUL: Les jeux sont faits!
AHMET: Rien va plus!… Am zis bine? Les jeux sont faits! (Se amuză amândoi şi repetă de câteva ori cele două formule.)
CANCELARUL: Rien va plus!
PATRIARHUL: Pariu, padişahule? Vei pierde…
AHMET: N-⁠⁠am cum să pierd, Părinte Patriarh!… Nu-⁠⁠ţi face griji!… (le explică celorlalţi) Ţine mult la mine! Nu i-⁠⁠ar plăcea să pierd pariul! Aşa-⁠⁠i?!
SECRETARUL: Ca orice părinte, mult prea bunule stăpân…
AHMET: Şi ce-⁠⁠am zis aşa rămâne: nicio picătură de sânge!
CANCELARUL: La bunul vostru stăpân ştie o lume întreagă că vărsarea de sânge…
AHMET: Nu place şi pace!… Ăsta sunt! Nu vă place…
PATRIARHUL: Aş fi cel mai fericit dintre prea fericiţii supuşi ai Împăratului să aflu că Atot Puternicia ta te-⁠⁠ai răzgândit! Nici că s-⁠⁠ar putea închipui o poruncă împărătească mai plăcută prea iubitului vostru profet Mohamed! Vei fi răsplătit pentru acest gând, pentru această faptă, cum n-⁠⁠a mai fost om pe pământ!
AHMET: Eu sunt uşor de mulţumit, Părinte. Aici, în viaţa asta! M-⁠⁠aş îndestula şi cu puţinul pe care l-⁠⁠a agonisit vrednicul de toată lauda Io Vodă Constantin Brâncoveanu!…
PATRIARHUL (iar schimb de priviri cu Secretarul, apoi): Cum merg… „tratativele”?
AHMET: Azi dimineaţă s-⁠⁠au semnat toate hârtiile.
PATRIARHUL: Toate?
SECRETARUL: A… Aaaa…
AHMET: Aaaa… donat tot! Tot ce aaaavea!
PATRIARHUL: Aaaa… donat?
(Schimb de priviri între Patriarh şi Secretar. Din când în când, Secretarul îi face Patriarhului semne discrete, pe muteşte, pe care Patriarhul nu le înţelege, ba chiar începe să fie agasat de aceste semne.)
AHMET: A cesionat?… E mai potrivit dacă zic aşa?… Nimic n-⁠⁠a vrut să păstreze!… Nici pentru el, nici pentru… pentru prea fericita Patriarhie Cons­tan­ti-⁠no-⁠⁠po-⁠⁠li-⁠⁠ta-⁠⁠nă măcar… Am insistat chiar, avem martori! Ca să nu se zică mai apoi că…
CANCELARUL (precizând): Istoria! Să nu se interpreteze tendenţios şi unilateral!
AHMET: Închipuiţi-⁠⁠vă că nu l-⁠⁠am putut obliga să mai păstreze ceva şi pentru… (plecăciune spre Patriarh)… sau pentru el măcar!… Pentru copii!… 11 copii are!
CANCELARUL: Ori totul, ori nimic! Astea au fost ultimele sale cuvinte azi dimineaţă…
PATRIARHUL: Cum ultimele?!
CANCELARUL: Ultimele înainte de a semna! Aşa a zis! Ori totul, ori nimic! Altfel nu semnez!
AHMET: Te pui cu… cu valahul?!
CANCELARUL: Aman, aman! Ce bărbat… Mai ceva ca Şerban Vodă!
AHMET: Care Vodă, bre, Salavat… Ăla otrăvitul?!…
CANCELARUL (încercând să repare gafa sultanului): N-⁠⁠a otrăvit nimeni pe nimeni, prealuminate padişah!…
SECRETARUL (în cârdăşie cu Cancelarul): Şerban Vodă a murit bine mersi în patul lui, acasă!
AHMET: Cum a zis Vodă azi?… Că cică toată viaţa lui a tot dat până acum destul Bisericii Ortodoxe strămoşeşti! Să mai apuce să mai dea şi la alţii!… Că el nu mai are mult de trăit!… Slavă, Domnului, pe pământ sunt mai multe religii! Trebuie să ne avem bine între noi!… Cum se cheamă asta, bre Regep?
CANCELARUL (consultându-⁠⁠se cu Secretarul): Ecume… ecume-⁠⁠cum, bre?
SECRETARUL: …nism, preaînvăţate cardaşîm!
AHMET: …Să împărţim, bre, frăţeşte tot ce au alţii… Sunt tot vorbele lui!… Nu?
CANCELARUL: Aidoma rostite! Cu martori! Înregistrare… Tot tacâmul!
AHMET: Nu l-⁠⁠am putut contrazice!… E mai în vârstă… E cel mai iubit şi mai evlavios prinţ creştin! Tot respectul!… Ce om!… Cum a zis el, aşa am făcut şi noi!
PATRIARHUL: Şi atunci?
CANCELARUL: Atunci ce?
SECRETARUL: Ce va mai fi pe 15 august, prea… prea serenissime?
AHMET: Va fi marea voastră sărbătoare a creştinătăţii! Zi mare!… Nu numai la ortodocşi! La catolici, la toţi necredincioşii!… Am invitat toţi regii şi împăraţii din Evropa creştină! Vor toţi să-⁠⁠l vadă pe Vodă! Să-⁠⁠l pipăie şi să…
CANCELARUL: E primul valah căruia îi acordăm toată atenţia şi consideraţia pe care o prea merită marele Vodă Constantin! (subliniind) Protocol zero!
SECRETARUL: Ohoho!…
PATRIARHUL: Să înţeleg, Ahmet, că viaţa, măcar viaţa, i-⁠⁠o vei lăsa nefericitului prinţ?
AHMET: „Măcar viaţa”?! Vorbeşti, Părinte, ca şi când viaţa n-⁠⁠ar avea niciun preţ… „Măcar viaţa?!” Noi, muslimii, fiii lui Allah, nimic nu preţuim mai mult decât viaţa! Restul…
PATRIARHUL: A cui viaţă, fiule, o preţuieşti atât de mult?
AHMET: A oricui! Şi mai ales a supuşilor mei! Nu există preţ prea mare pentru viaţa unui om!… Cred că nu mă contrazice nimeni! N-⁠⁠are cum! Ai altă părere, Părinte?
PATRIARHUL: Şi viaţa lui Constantin Brâncoveanu Voievod?… A plătit cu tot, tot, tot ce a avut!
CANCELARUL: Inclusiv conturile secrete din străinătate, de la Viena, Veneţia şi Genova!… Tezaurul din ţară… Moşiile… Hergheliile cele mai frumoase din Europa… Turmele cele mai… Başca datoriile pe care le aveau alţi prinţi la Vodă!… S-⁠⁠a umplut ochi haznaua împărătească!
AHMET: Un mizilic! Nu există preţ prea mare pentru viaţa unui om!… De câte ori s-⁠⁠o mai spun?! Dixi et salvavi animam meam!… Am pronunţat corect?
PATRIARHUL: Vodă Constantin e mai sărac ca Iov acum! Nu mai are cu ce să plătească ca să-⁠⁠şi răscumpere viaţa, iar după socotelile noastre… (gest către Secretar să intervină)
SECRETARUL: …preţul pe care l-⁠⁠aţi obţinut deja, Prea Milostive Împărat, este cel mai mare care s-⁠⁠a plătit vreodată pentru o răscumpărare!… De când îi lumea asta nu s-⁠⁠a mai plătit atâta pentru o viaţă de om!
CANCELARUL: Nu una! Ci şase! Şase vieţi!… Nu uitaţi!
PATRIARHUL: Ahmet, fiule, ai făcut o afacere grozavă!… Nu fi… Nu fi…
AHMET (ameninţător aproape): …Să nu fiu cum? Ai grijă cum…
SECRETARUL: …Mm… Excesiv, excelenţă! Nu fi excesiv, prea-⁠⁠vestitule Îndurător!… Nu fi excesiv de… de milostiv, eminenţă! De generos! Cu banii… banii… cesionaţi de Prinţ, poţi să faci atâtea pentru Semilună şi gloria lui Mahomed!
AHMET: Chiar că nu ştiu ce să fac pentru gloria Profetului cu atâta purcoi de parale!… (Gest către Cancelarul său să intervină)
CANCELARUL: Marele vizir este nerăbdător să pornim marea Intifadă! Cu atâta bănet, bănetul pregătit de ghiaurul Vodă pentru o cruciadă… Împotriva…
AHMET: Ştiai, Prea Fericite, de astă cruciadă?! (Patrarhul neagă prin mişcarea capului) Cu banii de cruciadă o să facem noi o Intifadă!… Nu-⁠⁠i pentru ce se pregăteşte, ci… ci…
SECRETARUL: …pentru cine se potriveşte!…
AHMET: La fix se potriveşte o Intifadă!
CANCELARUL: Sunt parale destule chiar pentru două Intifade!
AHMET: Trei, poate!
CANCELARUL: Băgăm în buzunar Europa toată!…
AHMET: O islamizăm! Ceac-⁠⁠pac! Cu banii celui mai credincios dintre creştini!… Eh? Cum le aranjează… Alah, ber Alah! (face câteva temenele, imitat imediat de Cancelar)
PATRIARHUL: Europa ai zis, sultane Ahmet?!
CANCELARUL: Facem geamii şi moschei peste tot, de la Paris la Kiustenge!… Pe toţi ghiaurii… Nu, nu-⁠⁠i obligăm, bre! Avem cu ce să-⁠⁠i cumpărăm acum! Pe toţi!…
PATRIARHUL: Marele vizir Selim e cam nebun, padişahule, îl ştie toată lumea!… Visează numai moschei şi geamii la fiecare colţ de bulevard! (insidios) Nu l-⁠⁠a prea iubit pe fratele Luminăţiei tale… Mă gândesc dacă nu cumva…
AHMET: Dacă nu cumva…
SECRETARUL (ca să-⁠⁠l scoată pe Patriath din încurcătură): Dacă nu cumva, punct! Şi de la capăt!
AHMET (derutat): Ai dreptate! Selim e nebun! Eu nu sunt Selim! Eu nu sunt nebun şi de-⁠⁠aia mie nu-⁠⁠mi plac războaiele, violenţa!… Putem obţine ce ne dorim şi pe cale paşnică! Fără violenţă! Fără să tragi nici măcar cu praştia!
PATRIARHUL: Fără să tragi nici măcar cu praştia!… Bine zis, fiule!
AHMET: Cine întinde primul praştia, de praştie va…
SECRETARUL: Înţeleaptă vorbă ai slobozit, Padişahule!…
AHMET (doct): Aşa vedem noi întrecerea dintre cele două sisteme teosofice… Le pot numi aşa?!
PATRIARHUL (mirat, se consultă din priviri cu SC): Sisteme teosofice?!…
SECRETARUL (slugarnic): Nici nu pot găsi denumire mai potrivită, cu toată neştiinţa mea! „Cele două sisteme teosofice…”
AHMET („lansat”): Războiul aduce nefericire şi suferinţă pentru toată lumea. Are un învingător, dar nici un câştigător! Nu câştigă nimeni! Toată lumea pierde… Eu aşa ştiu de la tata, neînfricatul soţ al Sultanei mame… Maică-⁠⁠mea!
PATRIARHUL: Fericită acea mamă cu aşa fiu, fiule!
AHMET: Părinte!… Binecuvintează!
PATRIARHUL: Harul Domnului asupra casei tale şi asupra gândurilor tale!
AHMET: Iată deci ce am gândit: nici tu război, nici tu atac împotriva creştinilor! Mai sunt atâtea de făcut şi banii prinţului valah vor avea o folosinţă mai plăcută Domnului nostru al tuturor! Voi face universităţi şi biblioteci în toate raialele turceşti, moschei şi geamii pe fiece maidan… Haremuri în fiecare mahala… (semn către Cancelar)
SECRETARUL: Haremuri? Oho!…
AHMET (potolindu-⁠⁠i elanul) …De unică folosinţă!
SECRETARUL: Aaah!
AHNET: Dar ce credeai, pezevenchiule!
CANCELARUL: E de necrezut cât de bogat este necredinciosul Vodă!
AHMET: Era…
CANCELARUL: Era, a fost, fu, fusese, va fi fost…
AHMET: La ce-⁠⁠i trebuia atâta bănet?!… Şi tot nu-⁠⁠i ajungea! Ghiaurul a mai bătut şi monedă proprie, să scrie pe ea Valahia… Valahia… şi mai cum? (nu ştie nici Cancelarul)
SECRETARUL (codit): Felix!…
PATRIARHUL: Valahia Felix?
AHMET: A înnebunit?! Cine s-⁠⁠a crezut Vodă, un Bim Paşa, de a scos de capul său monedă?!… Cu capul lui!… De cap să-⁠⁠i fie!… (gestul decapitării)
PATRIARHUL: Şi pentru asta îl… Nu-⁠⁠i destul să-⁠⁠i iei banii şi atât?!…
AHMET: Dacă ar fi numai după mine… Dar s-⁠⁠au supărat pe mine toţi colegii! M-⁠⁠au făcut cu ouă şi oţet!
SECRETARUL: Cine a îndrăznit, cutezătorule padişah?
AHMET: Cum au zis?
CANCELARUL (scoate din sîn sau ia de pe un birou o hârtie, caută în text pasajul cu pricina): Prea… aşa… cu înaltă… de-⁠⁠aia…
AHMET: De-⁠⁠aia ce?
CANCELARUL: …consideraţiune… Da! Am găsit: „creezi un precedent periculos pentru stabilitatea lumii contemporane!”
PATRIARHUL: N-⁠⁠am înţeles nimic!
AHMET: Nici eu! …Ce citeşti tu, acolo, bre, Ali Baba?!
CANCELARUL: O zic toată, poftim! Prea Magnifice Sultane Ahmet Bei Baiazid Oglu, cu înaltă consideraţiune şi stupoare, te avertizăm că au ajuns sub ochii noştri, le-⁠⁠am şi pipăit, monede de aur curat fără pic de aramă sau alt fier vechi, scoase din necunoscuta ţară Valahia Felix, despre care am aflat apoi că este o provincie cu totul neînsemnată din marea împărăţie otomană!… Cum ai permis, bre, sultane, acest act de subminare a autorităţii imperiale?!…
Păi, dacă ai uitat, ţi-⁠⁠aducem noi aminte, iar dacă cumva nu ştii, află de la noi că moneda proprie este un sublim privilegiu numai al nostru, marile împărăţii şi marii împăraţi, care privilegiu, aflat în posesia noastră încă de la Facerea Lumii, dacă-⁠⁠l lăsăm la voia te miri cui, ne tăiem singuri craca! Puterea nu se împarte cu altul decât când nu ai încotro! Eşti cumva şantajat de îndrăzneţul Vodă? Cu ce te are la mână?!
AHMET: Pe mine? Poate…
CANCELARUL: …Bre, colega, cu ce te are la mână valahul de i-⁠⁠ai dat ausvais – adică permis – să se dea atât de grande, cel mai tare din parcare, şi să scoată monedă proprie, de parcă ar fi de capul lui în lumea asta! Dacă nu pricepe pe ce lume trăieşte, nici nu mai merită să aibă parte de această lume minunată care are regulile ei, bine stabilite de Creatorul a toate văzutelor şi nevăzutelor!… Ia, fă bine şi ia toate măsurile de rigoare!”
Semnat…
AHMET: Cine semnează?
CANCELARUL: Indescifrabil!… (apoi, fiind de la sine înţeles) Marile puteri!…
AHMET: Colegii mei!… Nu-⁠⁠i pot refuza!
CANCELARUL: Au şi ei dreptate, Prea fericite părinte!… Cine a mai pomenit, supus al Înaltei Porţi, să bată monedă?
SECRETARUL (ţinându-⁠⁠i isonul): Ce fel de supus mai este ăla?! (schimb de priviri cu Patriahul, mirat de intervenţia acestuia)
CANCELARUL: Numai valahul ăsta, singurul din tot lagărul otoman…
SECRETARUL: Ce dacă-⁠⁠i valah?!
AHMET: De ce a făcut acest… acest… Cum i-⁠⁠au zis, bre, Sinanoglu? (Cancelarul dă să caute în text)
SECRETARUL: …act de subminare a autorităţii imperiale?!…
AHMET: S-⁠⁠a săturat de… mine? Care să fie explicaţia?
CANCELARUL: Nu mai ştia ce să facă cu atâţia bani!
AHMET: Cap dilimandriu, bre!
SECRETARUL: Valah parvenit!
AHMET: Cum era să-⁠⁠i las banii să-⁠⁠şi bată joc de ei?!… Atâţia bani!…
PATRIARHUL: Şi vi i-⁠⁠a dat pe toţi?…
SECRETARUL: Chiar toţi?
CANCELARUL: Ceva-⁠⁠ceva, credem că şi-⁠⁠a oprit şi pentru poftele sale! Treacă de la noi! Am închis ochii! Ne-⁠⁠am făcut că nu vedem nimic! Oameni suntem cu toţii!
AHMET: În definitiv, sunt banii omului, părinte!
CANCELARUL: Au fost!
AHMET: Nu fi calic şi neam de traistă, Ismetule! Vodă Brâncoveanu merită toată preţuirea noastră!… Un om ca el merită… merită… Ce merită, Prea Fericite?… Nu merită să fie de-⁠⁠al nostru?!… Să ne fie frate la toţi muslimii din Împărăţie!… Fără el…
PATRIARHUL: Deci e adevărat ce se vorbeşte!
AHMET (corectându-⁠⁠l): E adevărat ce se aude!…
PATRIARHUL: Iar şi mai adevărat este ce se ştie deja!
AHMET: Anume ce ştie Atotştiutorul Patriarh Ecumenic al Constantinopolei?
PATRIARHUL: Ştiu bine că Vodă Brâncoveanu nu va ab-⁠⁠ju-⁠⁠ra! Nu se va turci! Nu se va lepăda de legea lui, de credinţa în Iisus Hristos Mântuitorul nostru! Te avertizez! Părinteşte! (Cu fiecare propoziţie încheiată, Ahmet se ridică treptat în picioare, parcă ameninţând în jurul său) Nu!… Nu!… Să nu spui că nu te-⁠⁠am avertizat, Ahmete!
AHMET (tot mai fioros): Eşti chiar aşa de convins?…
PATRIARHUL (înfruntându-⁠⁠l pe Ahmet): Bag mâna-⁠⁠n foc pentru fiul meu Constantin! Nu-⁠se-⁠va-⁠tur-⁠ci! Nu-⁠⁠va…
AHMET (ameninţător): Dacă aşa stau lucrurile… (se consultă din priviri fioroase cu Cancelarul său) …atunci să ştii Prea Fericitule Părinte că… că faceam prinsoare şi cu Sfinţia ta! (hohote de râs că l-⁠⁠a speriat pe Patriarh)
SECRETARUL: Prinsoare?
CANCELARUL: Pariu, rămăşag, pronostic!
AHMET: Ce pierzi, prea iubite patriarh, dacă Vodă se face prea fratele meu întru Mahomed? Simt nevoia unui frate!… N-⁠⁠am voie să am şi eu un frate?!… Ce pierzi?
PATRIARHUL (schimb de priviri cu Secretarul său): Mă iei pe nepregătite?!… De unde ţi-⁠⁠a venit ideea cu pariul, cu pariurile astea?!
AHMET: Ţi-⁠⁠am spus, mai am şi eu idei! Am pus deja un pariu cu padişahul pariurilor din Istanbul!
PATRIARHUL: Cu padi…
SECRETARUL (punându-⁠⁠l pe Patriarh la curent cu ce ştie toată lumea): Lordul John, ambasadorul plenipotenţiar şi omniprezent al Reginei The Queen of England!… E afemeiat după… bărbaţi şi după pariuri!
AHMET: Mi-⁠⁠a plăcut ideea cu pariul! Am de unde să pierd, turcu’ plăteşte, nu?! Dar ştiu bine că nu voi pierde!… Pariem?
PATRIARHUL: Eu pierd oricum!…
AHMET: Cum aşa?! Nu permit, în prezenţa mea! Ori pierzi, ori câştigi, Prea Fericite! Aşa-⁠⁠i cinstit!
PATRIARHUL: Pierd oricum!
AHMET: Ce tot vorbeşte omul ăsta?!
CANCELARUL: (Explicându-⁠⁠i la ureche) Păi, pierde grecul dacă Vodă se turceşte?… Pierde! Pierde cel mai important… (nu găseşte cuvîntul)
AHMET: Sponsor, bre, Iusuf!… Sponsor se cheamă!
CANCELARUL: Bre, bre, prea… toate le ştii… Aman, aman!…
AHMET: Ai să mă deochi, bre, Mahmudachi, cu atâtea…
CANCELARUL: …Iar dacă Vodă nu se turceşte şi rămâne Vodă fără cap şi fără feciori, ce câştig mai este şi ăsta?

■ Fragment

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, infiintata in 1981, este o publicatie nationala de cultura, politica si stiinta, in paginile careia se gasesc cele mai proaspete stiri privind evenimentele culturale, sociale si politice din Romania si din strainatate. De asemenea, veti fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest