Modele

Naşul

Nicolae Breban • 80

Nicolae Breban este naşul meu literar şi, mai mult ca sigur, nici el nu-⁠şi mai aduce aminte, aşa că – sper – va fi o surpriză şi pentru el.

Nu, nu este vreo aluzie la celebrul film, mereu actual, al lui Francis Ford Coppola. Este o întâmplare pnicolae-breban-foto-aura-christie care am vrut de multă vreme să o mărturisesc şi nu am avut ocazia. Iata acum ocazia, una festivă. Nicolae Breban este naşul meu literar şi, mai mult ca sigur, nici el nu-⁠şi mai aduce aminte, aşa că – sper – va fi o surpriză şi pentru el. Se întâmpla că am încropit prima mea carte (Graffiti), pe care am făcut-⁠o pachet, în manuscris, din strânsura de articole de ucenicie comandate de redacţia revistei Vatra (nu eram cronicar en titre, aşadar mi se indicau cărţile pe care trebuia să le comentez, nu puteam să-⁠mi aleg singură – fapt ce mi-⁠a atras mai apoi, în recenzii, potop de reproşuri privind selecţia aiurea de titluri şi un oarecare patriotism provincial), şi am trimis-⁠o, în ultima zi, pe adresa concursului de debut al Editurii Cartea Românească, aproape fără nici o speraţă, fireşte, dar cu dorinţa ascunsă de a, totuşi, câştiga concursul.

S-⁠a întâmplat minunea vag sperată şi am avut bucuria imensă să îmi fac debutul la prestigioasa editură. Când am avut cartea în mână nici nu ştiam ce să fac cu ea. Am tras un chiot zdravăn, bineînţeles că am recitit-⁠o (vaai, ce ruşine!), şi apoi m-⁠am liniştit. Liniştită am stat până ce Al. Cistelecan, redactorul şef-⁠adjunct al Vetrei pe atunci, m-⁠a întrebat cui am de gând să o trimit. Am făcut ochii mari, adică „cum s-⁠o trimit?” şi, da, „cui?” Nu se găseşte ea în librării? Realizând, el, cât de năucă sunt, mi-⁠a explicat, pedagogic, cui şi de ce i se trimite o carte proaspăt apărută, că aşa se face, iar debutanţii, ca să spere în vreo cronică amărâtă, cu atât mai abitir.

Lansare-Singura-cale-Nicolae-Breban
Nicolae Breban, Aura Christi, Bogdan Creţu, Eugen Negrici şi Răzvan Voncu

Zis şi făcut. Am luat imensul registru cu adrese al revistei şi am ales de acolo nume şi adrese pe sprânceană. Am trimis-⁠o şi gata. Nu mă aşteptam la nici o reacţie. Am şi uitat de carte, mi-⁠am văzut mai departe de treabă. Momentul de „glorie” îl consumasem deja la primul chiot. A trecut ceva vreme şi acelaşi Cistelecan mă anunţă ritos că am de dat de băut. „Pen’ce?” – debordez eu candoare. „Pen’că nu e de ici de colo ca prima ta cronică să fie semnată de Breban, de-⁠aia.” „Adică cum?” – zic, „Adică aşa.” – zice. Până am asimilat vestea a trecut ceva vreme. Şi mă gândeam eu, aşa, în sinea mea, adică acel Nicolae Breban ale cărui cărţi le cumpăram la pachet, „pe sub mână”, cum era atunci, acel Breban scrie despre mine sau, mă rog, despre cartea mea?! Nu, nu, îmi zic, e încă o mostră de umor tipic cistelecanian. Zic, cu maximă prudenţă: „Ntz!, nu dau de băut!” şi mă uit chiorâş, iscoditor, la el (face mişto de biata debutantă). Scoate revista (Contemporanul. Ideea europeană, nr. 20/ 18 mai 2000 – pentru istoria literară!) şi mi-⁠o arată. Atunci am tras cel de-⁠al doilea şi ultimul chiot literar. Interior, de data asta, doar nu era să mă dau în petec faţă de red. şef adjunct. În exterior am compus o mutră care să cuprindă cât mai fidel, pentru şeful adjunct, o fire ponderată, modestă, dar şi uşor deprinsă deja cu succesul. Un fel de „Ah!” scurt şi moale. Dar în sinea mea ţopăiam, sinea mea toată ţopăia, eram, în interior, toată numai o ţopăială! Nu pot descrie altfel acest sentiment. După ţopăială, am început să mă întreb dacă merit cu adevărat acel cadou. Aşa se face că, meritat sau nu, Nicolae Breban este naşul meu literar. The Godfather.

Să trăiţi mulţi ani frumoşi, feriţi de toate mizeriile, Naşule!

Sărut-⁠mâna, Naşule.

Total 0 Votes
0

Nicoleta Sălcudeanu

Nicoleta Sălcudeanu, născută la Târgu Mureş, la 21 februarie 1960; şcoala primară absolvită în Târgu Mureş; absolventă a liceului “AL. Papiu Ilarian” din Târgu Mureş, secţia filologie-istorie; absolventă, în 1990, a Universităţii “Al. Ioan Cuza” din Iaşi, Facultatea de Filologie, secţia română-engleză, cu lucrarea de licenţă Alegorie şi simbol în proza lui Mateiu. I. Caragiale, sub conducerea prof. univ. Dr. Ion Apetroaie.

Doctorat: susţinut la 7 martie 2003, la Universitatea “Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, Facultatea de Litere, cu teza Exilul literar românesc (1944-1989) – îndrumător prof. univ. Dr. Ion Pop, comisia fiind alcătuită din prof. univ. Dr. Doina Curticăpeanu, prof. univ. Dr. Cornel Ungureanu, prof. univ. Dr. Mircea Martin.

Între 1990 şi 1994, bibliotecară la Biblioteca Judeţeană Mureş; din 1994 până în prezent, cercetător ştiinţific la Institutul de Cercetări Socio-Umane “Gheorghe Şincai”, al Academiei Române, filiala Târgu-Mureş. Din anul 1999 până în prezent, redactor al revistei Discobolul. Din anul 2004 până în februarie 2007, redactor la revista Vatra.

Pentru volumul Graffiti:

Premiul de debut al Editurii Cartea Românească, al UniuniI Scriitorilor, 1999

Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Mureş, 1999

Premiul de debut al revistei Tomis, 1999

Premiul pentru debut în critică şi istorie literară al revistei Discobolul, 2000

Pentru volumul Patria de hârtie. Eseu despre exil: nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, la secţiunea critică, eseu, istorie literară, pe anul 2003

Premiul Uniunii Scriitorilor, Filiala Mureş, pentru critică şi istorie literară

Premiul Dafora, pentru istorie literară, 2004

Pentru volumul Pasienţe:

– nominalizare la Premiile Uniunii Scriitorilor, secţiunea critică, eseu, istorie literară, memorialistică, pe anul 2005.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button