Contemporanul » Modele » Dana Oprica: „Ianoși știa unde clocotește geniul”

Dana Oprica: „Ianoși știa unde clocotește geniul”

„Am devenit român după condiţia mea de multipluminoritar – evreu, ungur, am vorbit nemţeşte, pe urmă am studiat limba rusă. (…) Practic, toate cărţile mele sunt româneşti, în condiţiile în care limba mea maternă nu este româna”

Sunt din ce în ce mai mult convins că
intelectualii de la noi
sunt superiori tuturor intelectualilor europeni.
Vintilă Horia, 1990

Nu l-⁠⁠am cunoscut pe Profesorul şi Academicianul Ion Ianoşi (1928-⁠⁠2016). Însă o simplă privire aruncată în marea bibliotecă digitală ne dezvăluie un „model intelectual penacademicianul-ion-ianosi-roman+s-a+stins+din+viatatru generaţii de studenţi, tineri intelectuali şi toţi cei interesaţi de cultură” (Morar, 2016). Rămâne o referinţă pentru literatura şi cultura română şi universală prin numeroasele lucrări publicate, prin activităţile desfăşurate în varii domenii – angajat al Institutului de Teatru şi Film I.L. Caragiale, al Secţiei de Artă şi Cultură al CC al PCR, profesor la Facultatea de Filosofie, de Litere, dar şi de Limbi Străine din cadrul Universităţii din Bucureşti, coordonator de doctoranzi în ţară şi în străinătate, organizator al Congresului mondial de estetică în 1972, la Bucureşti – şi prin amprenta pe care a lăsat-⁠⁠o generaţiilor de studenţi din România şi din lumea largă, formaţi în spiritul valorilor perene, în prezent, nume remarcabile.

În câteva cuvinte, Academicianul Ion Ianoşi se înscrie pe lunga listă de personalităţi ale culturii române. A ales să scrie şi să gândească româneşte, deşi româna a fost ultima limbă pe care a învăţat-⁠⁠o, după maghiară, germană, rusă: „Am devenit român după condiţia mea de multipluminoritar – evreu, ungur, am vorbit nemţeşte, pe urmă am studiat limba rusă. (…) Practic, toate cărţile mele sunt româneşti, în condiţiile în care limba mea maternă nu este româna”. (Ungureanu, 2013)

Din prisma exerciţiului meu, aş spune că Profesorul Ianoşi reprezintă epitomul interculturalului, al celui care se simte à l’aise în toate culturile cu care a intrat în contact, pe care le-⁠⁠a pus frumos pe portativ, însă simfonia i-⁠⁠a ieşit pe româneşte. Ceea ce apreciez aici este tocmai această alegere de a scrie în limba poporului şi a ţării în care a trăit, care, evident, nu i-⁠⁠au asigurat nicio proiecţie internaţională. Mă întrebam – nu pentru că aş dezavua opţiunea, ci din ciuda de a fi rămas cunoscut doar unui segment, elitist, bineînţeles – de ce s-⁠⁠a exprimat doar în limba româna. Răspunsul l-⁠⁠am găsit, indirect, atât printre rândurile panegiricului prezentat de profesorul universitar Vasile Morar (2016):

„A avut sigur virtutea înţelepciunii şi pe cea a curajului blând şi a blândeţii curajoase. Sunt virtuţi ale oamenilor rari. Cât şi printre iţele memoriilor din Internaţionala mea. Cronica unei vieţi (2012), în care vorbeşte de o lume pe care a cunoscut-⁠⁠o şi din care s-⁠⁠a împărtăşit.”

Cred însă că dincolo de curaj, blândeţe, rădăcini sau sentimente de apartenenţă, răspunsul clar şi fără şovăială ni-⁠⁠l oferă, de la marginea Europei, unde trăia de aproape o jumătate de secol, Vintilă Horia, scriitorul care s-⁠⁠a profilat în internaţionalitate tocmai pentru că a scris şi în alte limbi, precum franceza, italiana şi spaniola. Acesta îi lămurea, în câteva linii, într-⁠⁠o scrisoare adresată lui Constantin Cubleşan (1993) starea intelectualităţii române. Îmi permit să redau o parte, deoarece aş vrea ca noi, românii, să ne regăsim în această schiţă de creion:

În Steaua din ianuarie citesc un articol remarcabil despre Eminescu: „Genul proxim şi diferenţa retorică” de Monica Spiridon. Cine este autoarea? Sunt din ce în ce mai mult convins că intelectualii de la noi sunt superiori tuturor intelectualilor europeni. A crescut ceva în ei care, la ceilalţi, s-⁠⁠a oprit pe loc (…).

Fără niciun dubiu, Ianoşi ştia unde clocoteşte geniul şi a prevăzut că, doar din acest spaţiu, intelectualii acestei ţări, acestor vorbiri şi gândiri unice vor ţâşni în universalitate.

***

Zilele astea am avut ocazia să cunosc intelectuali români, oameni care ţin cârma culturii române, în tot ceea ce reprezintă ea. În două imense ocazii, aveam să constat, cu satisfacţie, că tineri şi mai puţin tineri sunt expresia a ceea ce Horia sentenţia acum 26 de ani. Societatea şi şcoala românească (deşi sunt criticate îndelung Aura-Christi-Cu-Ion-Ianosi-foto-Cristina-Brebanşi la tot pasul, însă, cu siguranţă, spre binele lor) alături de familia românească, etern perimetru de cultivare a valorilor umane, fac să apară exponenţi înzestraţi cu trăsături de nobleţe, eleganţă şi umanism, oarecum contradictorii lumii actuale. Nici urmă de aroganţă, de sfidare sau de jemanfişism. Ştiu că nu atrag atenţia cu astfel de exemple, contemporaneitatea are nevoie de nervi şi voci ridicate. Însă e datoria mea, de observator, să constat astfel de întâmpinări şi să le pun în scenă, pentru că oamenii aceştia nu ies în faţă, preferă modestia în locul măririlor clamuroase, preferă smerenia neobservată – şi aici e marea artă! – în locul protagonismului sclipitor, preferă recunoştinţa tardivă a tuturor aprecierilor spontane, repezi şi efemere ale câtorva.

Negreşit, Profesori ca Ianoşi au lucrat la cizelarea acestor generaţii de tineri sau mai puţin tineri în mâinile cărora ne e azi soarta; Profesori ca Ianoşi au sculptat caractere, făcându-⁠⁠le să scânteieze din toate unghiurile şi în toate tonurile de lumină precum diamantul; Profesori ca Ianoşi au căutat comori ascunse în adâncul sufletului oricărui român ca să le arate, timid, ce-⁠⁠i drept, lumii întregi; Profesori ca Ianoşi au descoperit, alături de alţii, Frumosul din gândurile, din ideile, din frământările acestui neam şi l-⁠⁠a împins în Sublim.

Nu l-⁠⁠am cunoscut pe Profesorul şi Academicianul Ianoşi, însă am cunoscut, prin oameni, prin români, Sublimul în spiritualitatea şi cultura română.

Bibliografie/Sitografie:

* Cubleşan, Constantin. (1993). „Întâlnire cu Vintilă Horia”. În Excelsior. Revistă de aspiraţii şi cultură pentru învăţământul preuniversitar. Nr. 6, anul II, Cluj-⁠⁠Napoca
* Ianoşi, Ion. (2102). Internaţionala mea. Cronica unei vieţi. Bucureşti: Polirom
* Stoica, Monica (2016). „A murit academicianul Ion Ianoşi. Profesorul Vasile Morar: «Avea virtuţile înţelepciunii şi curajului»”. Articol recuperat de pe pagina Agenţiei Mediafax: http://www.mediafax.ro/cultura-media/a-murit-academicianul-ion-ianosi-profesorul-vasile-morar-avea-virtutile-intelepciunii-si-curajului-15514478
* Ungureanu, Laurenţiu. (2013). „Interviu Ion Ianoşi, membru de onoare al Academiei Române: «Analiza economică a lui Marx s-⁠⁠a adeverit în 2008»”. Articol recuperat de pe pagina jurnalului Adevărul, din 14 decembrie 2013: http://adevarul.ro/cultura/istorie/ion-ianosi-membru-onoare-academiei-romane-analiza-economica-marx-s-a-adeverit-2008-1_52ab29a3c7b855ff56aed93b/index.html

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest