Contemporanul » Film » Călin Căliman: Cârciumarul Ghiţă, Gaittani, Ion Heliade Rădulescu…

Călin Căliman: Cârciumarul Ghiţă, Gaittani, Ion Heliade Rădulescu…

În a doua săptămână a lunii iulie, Fundaţia „Geo Barton”, condusă de inimoasa fiică a ilustrului actor, doamna Anita Barton, a organizat o seară omagială consacrată superbului actor de teatru şi film Constantin Codrescu

Comentariul de faţă este, neîndoios, din multe puncte de vedere, atipic. În primul rând pentru că scriu despre o manifestare la care nu am participat (dar la care aş fi vrut din tot sufletul să particip, însă condiţiile precare de sănătate m-⁠au împiedecat!). Despre ce este vorba? În a doua săptămână a lunii iulie, Fundaţia „Geo Barton”, condusă de inimoasa fiică a ilustrului actor, doamna Anita Barton, a organizat o seară omagială consacrată superbului actor de teatru şi film Constantin Codrescu. De ce mă refer acum şi aici la această seară omagială dacă n-⁠am reuşit să particip la ea? Din simplul motiv că aş vrea să rezum în câteva fraze ceea cla-rascrucea-marilor-furtuni-contemporanule aş fi vrut să spun la respectiva manifestare. M-⁠aş fi referit, desigur, în primul rând, la marile sale roluri cinematografice, şi, tocmai de aceea, în titlul comentariului de faţă, am amintit câteva dintre ele, unul dintre primele sale personasje puternice, acela al cârciumarului Ghiţă din filmul lui Victor Iliu Moara cu noroc, după nuvela lui Ioan Slavici, unul dintre savuroasele personaje călinesciene, Gaittani, adus pe ecran de regizorul Dan Piţa în ecranizarea Bietul Ioanide şi personajul istoric Ion Heliade Rădulescu, care acţionează alături de Nicolae Bălcescu (Cornel Ciupercescu) în filmul scris de Petre Sălcudeanu La răscrucea marilor furtuni, al regizorului Mircea Moldovan. În primă şi ultimă instanţă, aşadar, rândurile de faţă nu reprezintă, aşadar, cronica unei manifestări omagiale la care nu am putut participa (deşi figuram pe afiş!), ci înseamnă, pur şi simplu, punctul meu de vedere privitor la minunatul actor sărbătorit, Constantin Codrescu, căruia prietenii îi spun Puiu, drept pentru care îi cer şi vă cer acum permisiunea să-⁠i spun şi eu Puiu, în „discursul” meu omagial. Dar dacă aş fi fost prezent la seara omagială, aş fi început cu totul altfel discursul…

Nu numai din întâmplare, în ultimii 4-⁠5 ani, am participat de două ori la proiecţia filmului Moara cu noroc, în prezenţa principalilor săi supravieţuitori: Constantin Codrescu (Ghiţă) şi Ioana Bulcă (Ana). Ambele proiecţii au avut loc la Muzeul Ţăranului Român. Prima, organizată din iniţiativa regizorului Nicolae Cabel, fost student al profesorului Victor Iliu, în anul 2012, când sărbătoream centenarul eminentului cineast Victor Iliu. A doua proiecţie, derulată în primăvara acestui an, când, la iniţiativa doamnei Anita Barton a fost evocat, trei seri la rând, actorul Geo Barton (prin trei filme în care a excelat, Moara cu noroc de Victor Iliu, Calea Victoriei sau cheia visurilor de Marius Teodorescu şi Secvenţe de Alexandru Tatos). Împreună cu Ioana Bulcă şi Puiu Codrescu (şi cu Nicolae Cabel acum patru ani, şi cu regizorul Mircea Mureşan acum câteva luni, care a participat şi el la realizarea filmului Moara cu noroc), după vizionări, am evocat clipa de graţie de acum şase decenii, când regizorul Victor Iliu a filmat capodopera numită Moara cu noroc, am evocat personalitatea acaparantă a ilustrului cineast, ni l-⁠am reamintit pe fascinantul actor Geo Barton care crea atunci un Lică Sămădău de neuitat. Pentru Puiu Codrescu, cârciumarul Ghiţă din Moara cu noroc (1957) a fost unul dintre cele dintâi mari roluri cinematografice ale sale. N-⁠a fost chiar primul său rol interpretat pe ecran, îl interpretase pe Ilieş în filmele regizorului Dinu Negreanu Nepoţii gornistului (1953) şi Răsare soarele (1954). Ce a urmat după consacrarea cinematografică a actorului

Constantin Codrescu? O carieră prodigioa-să, cu zeci de roluri memorabile, extinsă pe mai bine de şase decenii: Fireşte, nu ne vom opri, acum şi aici, la toate rolurile cinematografice ale actorului, dar, selectiv, vom enumera câteva dintre cele mai semnificative. În filmul Mândrie (1961) de Marius Teodorescu era un inginer, partenerul său principal era interpretat de Victor Rebengiuc, iar sora sa din film era o actriţă debutantă, Ilinca Tomoroveanu. În continuare, a contribuit la debutul a doi regizori, Elisabeta Bostan cu filmul Puştiul (1962) şi Mircea Mureşan cu Partea ta de vină (1963), a fost fratele lui Harap Alb în spectaculoasa comedie a lui Gopo De-⁠aş fi… Harap Alb (1965), a jucat rolul prefectului Baloteanu în Răscoala (1966) de Mircea Mureşan, era unul dintre „polii” conflictului îcalin-caliman-film-contemporanul-nr-08-2016n Subteranul (1967) de Virgil Calotescu, a fost Ianuli în filmele de aventuri ale lui Dinu Cocea Haiducii lui Şaptecai (1971), Săptămâna nebunilor (1971) şi Zestrea Domniţei Ralu (1972), a jucat şi în De bună voie şi nesilit de nimeni (1974) de Maria Callas Dinescu, şi în Evadarea (1975) de Ştefan Traian Roman, şi în Mastodontul (1975) de Virgil Calotescu, şi în Cercul magic (1975) de David Reu, şi în Trei zile şi trei nopţi (1976) de Dinu Tănase, şi în Roşcovanul (1976) de Francisc Munbteanu, era C.A.Rosetti în Pentru Patrie (1978) de Sergiu Nicolaescu şi Iunus Beg în Vlad Ţepeş (1979) de Doru Năstase, era prefectul urbei în Speranţa (1979) de Şerban Creangă… Câteva vorbe în plus despre Bietul Ioanide (1980) de Dan Piţa, în care Puiu Codrescu era Gaittani, într-⁠o distribuţie de elită, atât de personală, datorită căreia savuroasele personaje călinesciene dobândeau strălucite reprezentări imagistice: Ion Pacea (Ioanide), Marga Barbu (Farfara Valsamaky), Olga Tudorache (Madame Hangerliu), Leopoldina Bălănuţă (Elvira Ioanide), Ovidiu Iuliu Moldovan (Gavrilcea), Tănase Cazimir (Hagienuş), Ştefan Iordache (Butoiescu), Petre Gheorghiu (Manigomian), Octavian Cotescu (Pomponescu), Gheorghe Dinică (Gonzalv Ionescu), Mihai Pălădescu (Panait Sufleţel), Carmen Galin (Pica Ioanide), Ion Caramitru (Hangerliu), Mihai Constantinescu (Tudorel Ioanide)…

Să întârziem o clipă şi asupra filmului La răscrucea marilor furtuni (1980) de Mircea Moldovan, unde Puiu Codrescu era Ion Heliade Rădulescu: filmul – în care mai apăreau Cornel Ciupercescu (Nicolae Bălcescu), Costel Constantin (Arăpilă Golescu), Mircea Cosma (Axente Sever), Constantin Diplan (Christian Tell), Emil Hossu (Delvos), Maria Ploae (Maria Rosetti), Vasile Cojocaru (C.A. Rosetti), Emil Coşeru (Brătianu), Traian Stănescu (Odobescu), Ion Besoiu (Bibescu), Catrinel Paraschivescu (Ana Ipătescu) – este un „portret în acţiune” al personalităţilor marcante din timpul revoluţiei de la 1848 din Muntenia. Dar să mergem mai departe… Constantin Codrescu a avut un rol şi în filmul Capcana mercenarilor (1981) de Sergiu Nicolaescu, a fost Rosetti şi în filmul Trandafirul galben (1982) de Doru Năstase, era tatăl vitreg al unui copil fugit de acasă în filmul de scheciuri Vară scurtă (1983), în episodul regizat de Dan Stoica, „Încrederea”, a jucat şi în Masca de argint (1985) şi în Colierul de turcoaze (1986) de Gheorghe Vitanidis, a apărut în Bătălia din umbră (1986) de Andrei Blaier, în Un oaspete la cină (1986) de Mihai Constantinescu, în Pistruiatul (1987) de Francisc Munteanu, în Totul se plăteşte (1987) de Mircea Moldovan, în Martori dsispăruţi (1989) de Dan Mironescu, în Enigmele se explică în zori (1989) de Aurel Miheleş, a avut un rol şi în filmul Sezonul pescăruşilor, chinuit de cenzură în anii ’80 (cu adevărata premieră în 1990), a jucat şi în Lacrima cerului (1991) de Adrian Istrătescu, şi în Doi haiduci şi o crâşmăriţă (1993) de George Cornea, a avut rol important (Amiralul) şi în filmul lui Andrei Blaier Terente – Regele bălţilor (1995), şi a intrat în mileniul III cu rolul Titus din Magnatul (2004) de Şerban Marinescu…

Nu am nicio informaţie despre cum s-⁠a desfăşurat seara de taifas cu Meşterul Constantin Codrescu, organizată de Fundaţia „Geo Barton” în 9 iulie 2016, ştiu doar că pe afiş mai figurau câteva nume dragi de actori care i-⁠au fost aproape, cu diferite prilejuri, actorului omagiat, Emilia Dobrin, Aimée Iacobescu, Vlad Rădescu, Mihai Dinvale, Marius Bodochi şi sunt convins că unii dintre cei prezenţi au spus vorbe frumoase şi despre impresionanta carieră scenică a actorului, desfăşurată, tot pe parcursul a şase decenii la numeroase teatre din Bucureşti şi din ţară. Rândurile de mai sus reprezintă, cum spuneam, contribuţia mea la seara omagială Constantin Codrescu, în care am evidenţiat câteva momente semnificative din impresionanta sa carieră cinematografică, încercând să reconstitui, fragmentar, personalitatea acaparantă a imensului Actor, un interpret cu interiorizări profunde, cu un dezvoltat „simţ al echilibrului” (cârciumarul Ghiţă, de pildă, echilibra în mod magistral conflictul tăios dintre Ana şi Lică Sămădăul!), cu o desăvârşită capacitate de seducţie. Încă o dată iertare, Puiu Codrescu şi Anita Barton că n-⁠am fost în stare să ajung la seara omagială!

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Recomandați articolul în rețelele sociale:

Despre Calin Caliman

Calin Caliman, critic de film, ziarist, născut la Braşov în data de 17 mai 1935. Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti (1957), apoi al IATC „I.L. Caragiale”, secţia teatrologie – filmologie. Din anul 1959, redactor la revista Contemporanul, [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest