Contemporanul » Film » Călin Căliman: Ce mai face Domnişoara Nastasia?

Călin Căliman: Ce mai face Domnişoara Nastasia?

Printre filmele ne-înscrise s-a numărat şi filmul Bacalaureat de Cristian Mungiu: astfel se face că acest film, deşi a cucerit un important premiu la Cannes în primăvara trecută, nu a intrat în discuţiile celor două jurii

Cu 52 de ani în urmă, ajungea pe ecrane o ecranizare a binecunoscutei piese de G.M.Zamfirescu „Domnişoara Nastasia”, filmul lui Francisc Munteanu Dincolo de barieră, cu Anca Irina Ionescu în rolul titular şi cu Ion Dichiseanu în rolul lui Vulpaşin. Pentru profesoara universitară Anca Irina Ionescu, rolul Domnişoarei Nastasia de odinioară, mai exact din 1965, a rămas unica prezenţă în lumea filmului, ea nu s-⁠a mai întors pe ecran sau pe scenă niciodată, motiv pentru care dicţionarele cinematografice au şi uitat-⁠o, ea lipseşte, de pildă, din „Cinematografiştii” (2345) de Bujor Rîpeanu, deşi a jucat un rol principal într-⁠un film românesc de acum 52 de ani. Cu câteva săptămâni în urmă, profesoara universitară Anca Irina Ionescu a avut frumoasa iniţiativă de a organiza, la Casa Universitară, o vizionare a filmului Dincolo de barieră, cu participarea protagoniştilor, o vizionare la care am avut onoarea şi bucuria să fiu invitat, alături de acad. Răzvan Theodorescu. Am avut prilejul, la această vizionare să aflu ce mai face, peste ani, Domnişoara Nastasia, să-⁠l întâlnesc, în formă, pe Ion Dichiseanu, actorul care nu-⁠şi arată vârsta, şi să revăd un film românesc a cărui valoare, neîndoios, a crescut peste ani. Ce mai face, aşadar, Domnmişoara Nastasia? Este un reputat profesor universitar, un eminent slavist (dovadă şi lucrările sale ştiinţifice, printre care şi volumul „Studii de slavistică” apărut în 2017), dar dincolo de asta, este un strălucit traducător, din nouă limbi, are cam 180 de volume tipărite, cu traduceri din autori de prestigiu precum L.N.Tolstoi, A.P. Cehov, H. Sienkiewicz, S. Vraceanski, B. Pasternak, J. Clavell, Anais Nin, Irving Stone, William Faulkner, Robert Ludlum, Winston Churchill, Richard Nixon, Lucien Bodard, François Mauriac, Bernardin de Saint Pierre, Alexandre Dumas şi alţii. Pe când o dădeam dispărută, Domnişoara Nastasia îşi vedea de viaţă, intra chiar în casele noastre, direct în rafturi de bibliotecă. Cu îngăduinţa cititorului, iată şi câteva vorbe despre interpreta de odinioară, ale academicianului Răzvan Theodorescu: „Un intelectual de rasă – Anca Irina Ionescu este cu siguranţă, o raritate la noi, un filolog familiarizat, deopotrivă, cu ceha, slovaca, bulgara, polona şi rusa, a editat o lucrare cantemiriană şi îi întâlnisem numele ca tălmăcitor a zeci de opere literare engleze, franceze, italiene şi spaniole. Dar, cu siguranţă, în cel mai înalt grad m-⁠a impresionat dedicarea sa faţă de civilizaţia ţării lui Comenius, a lui Masaryk şi a lui Havel, faţă de scrierile despre credinţă ale celui ars pe rug, la Konstanz în 6 iulie 1415. Graţie Ancăi Irina Ionescu avem astăzi în româneşte „Cărţile despre simonie” şi „Scrisorile” în cehă ale magistrului praghez, documente fundamentale ale culturii europene pre-⁠reformate, anunţându-⁠l pe Martin Luther”. Pentru activitatea desfăşurată în domeniul promovării culturii cehe în România, Anca Irina Ionescu a primit de curând o recunoaştere deosebită din partea Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Cehe, care i-⁠a acordat premiul Gratias Agit pe anul 2016, un premiu instituit în 1997, acordat persoanelor care contribuie la răspândirea bunului nume al Republicii Cehe în străinătate, dumneaei fiind prima româncă distinsă cu acesta.

Am revăzut cu interes filmul de acum 52 de ani, Dincolo de barieră, şi, cum spuneam, el face parte din categoria operelor de artă a căror valoare creşte peste ani. De ce spun asta? În primul rând pentru că are la bază un valoros text literar. Dramaturgia noastră interbelică cuprinde drame şi comedii ilustre, care au oferit sau ar putea oferi cinematografiei solide pretexte pentru posteritate. Amintesc doar câteva dintre ele: „Suflete tari”,„Jocul ielelor”, „Danton”, „Act veneţian”, „Mitică Popescu” de Camil Petrescu, „Jocul de-⁠a vacanţa” sau „Ultima oră” de Mihail Sebastian, „Omul cu mârţoaga” şi „Capul de răţoi” de G. Ciprian, „Patima roşie” de Mihail Sorbul, „Ciuta” de Victor Ion Popa, „Domnişoara Nastasia” de George Mihail Zamfirescu, „Titanic Vals” de Tudor Muşatescu…Filmul Dincolo de barieră beneficiază de un astfel de punct de plecare, o tramă substanţială, de intensă concentraţie psihologică, morală şi filosofică, cu personaje puternice precum Domnişoara Nastasia, tânăra care visa să părăsească mahalaua de la începutul anilor ’20 ai veacului trecut, să ajungă în Popa Nan, sau Vulpaşin, puternicul, violentul şi insolentul personaj nefast, principal răspunzător de destinul tragic al Domnişoarei Nastasia. Regizorul şi scenaristul filmului de ieri, Francisc Munteanu, a mutat accentul principal al povestirii originare de pe Domnişoara Nastasia (şi visele ei) pe Vulpaşin (şi intrigile lui), acesta a fost gândul său regizoral, de unde şi faptul că filmul debutează cu spaima pe care o trezea Vulpaşin la apariţia sa, în cartierul de dincolo de barieră, şi se încheie cu acelaşi Vulpaşin, cu minţile răvăşite, după ani de detenţie, pe acelaşi drum prăfuit de mahala, batjocorit de copiii cartierului. Un alt motiv care asigură rezistenţa în timp a acestui film vechi de peste jumătate de secol este prilejuit de reîntâlnirea cu tinereţea interpreţilor (şi – de ce nu ? – cu tinereţea noastră). Îndeosebi întâlnirea cu Ion Dichiseanu – care se regăseşte pe ecran la vârsta de 29 de ani – este deosebit de semnificativă, rolul său de odinioară, Vulpaşin,reprezintă un personaj pentru toate anotimpurile, aş îndrăzni să-⁠l numesc „un rol al vieţii”, alături de Voştinaru din Printre colinele verzi de Nicolae Breban, Andrei din 100 de lei de Mircea Săucan, Osman Paşa din Pentru patrie de Sergiu Nicolaescu, Tudor Cernat din Clipa de Gheorghe Vitanidis, Maiorul Korner din Ultima frontieră a morţii de Virgil Calotescu, Smith-⁠Vogel din Al treilea salt mortal de Al. G. Croitoru, Calopor din Burebista de Gheorghe Vitanidis, căpitanul Mărgărit din Trandafirul galben de Doru Năstase, Mezat din Căruţa cu mere de George Cornea, Pierre Vaillant din serialul TV Toate pânzele sus, Împăratul Wilhelm al II-⁠lea din Triunghiul morţii de Sergiu Nicolaescu… Cât despre interpreta Domnişoarei Nastasia de odinioară, profesoara Anca Irina Ionescu a relatat spectatorilor modul în care regizorul Francisc Munteanu a ales-⁠o pentru rolul respectiv. Se pare că viitoarea interpretă se afla la Buftea, absolut întâmplător, ca interpretă a unei delegaţii, dacă nu mă înşel, cehoslovace, în timp ce regizorul Francisc Munteanu avea pe acolo o zi de filmare, parcă pentru La patru paşi de infinit, şi-⁠şi definitiva distribuţia la Dincolo de barieră, a zărit-⁠o şi a hotărât că fetişcana de 19 ani pe care a întâlnit-⁠o, cum spuneam, absolut întâmplător, are datele necesare pentru a deveni în viitorul său film, Domnişoara Nastasia. Din distribuţa filmului din 1965 au mai făcut parte actori care ne-⁠au părăsit: Luca, iubitul Domnişoarei Nastasia, era Silviu Stănculescu, tatăl fetei, Ion Sorcovă, era marele maestru al rolurilor mici, Mircea Constantinescu, în rolul Paraschivei apărea Elena Pinţea o altă actriţă care ne-⁠a părăsit în felul său, călugărindu-⁠se, printre ceilalţi interpreţi s-⁠au aflat eminentul rapsod popular Fărâmiţă Lambru (care-⁠i cânta la ureche lui Vulpaşin), Silvia Fulda (proprietara de pe Popa Nan), Ştefan Bănică (în simpatic rol de debut), Ana Széles, Victor Moldovan, Ion Anghel, Stelian Cremenciuc, Ilie Duţu, Alexandru Vasiliu. Revăzut astăzi, filmul impresionează prin autentica atmosferă a mahalalei bucureştene de-⁠acum un veac, definitivată de scenograful Giulio Tincu, prin performanţele operatoriceşti ale directorului de imagine Vasile Oglindă, genericul cuprinzând şi alte nume prestigioase precum compozitorul George Grigoriu, autoarea costumelor Lidia Luludis, monteuza Elena Paşca, sunetistul Victor Cantuniari.

Primirea călduroasă făcută filmului, de către numerosul public universitar, la Casa Universitarilor din Capitală, ne-⁠a determinat să programăm, peste câteva zile, o nouă re-⁠vizionare a filmului Dincolo de barieră, de data aceasta la Cinemateca Română, la cineclubul revistei „Film”, consacrat redescoperirii unor filme româneşti. Acest cineclub cu manifestări lunare, iniţiat în ianuarie 2015, a ajuns la ediţia a 16-⁠a, şi constă în proiecţii speciale cu filme româneşti reprezentative, prezentate în copii noi sau restaurate, cineclubul fiind organizat de Arhiva Naţională de Filme, în colaborare cu revista „Film”, publicaţie trimestrială a Uniunii Cineaştilor din România. Şi acest spectacol, la care am avut bucuria şi onoarea de a participa, împreună cu protagoniştii filmului de-⁠acum jumătate de veac, Ion Dichiseanu şi Anca Irina Ionescu, alături de redactorul şef al revistei film, prof. univ. dr. Dana Duma şi de Mihai Fulger, directorul interimar al Arhivei Naţionale de Filme, s-⁠a bucurat de o primire entuziastă, spectatorii Cinematecii dialogând minute în şir cu invitaţii Galei, înainte şi după proiecţia cinematografică. Aş sublinia faptul că proiecţia cinematopgrafică a beneficiat, de data aceasta, de o copie ireproşabilă, deci vizionarea filmului de-⁠acum peste jumătate de veac a reprezentat, pentru spectatori, un adevărat regal imagistic. Ion Dichiseanu, Vulpaşin, şi Anca Irina Ionescu, o Domnişoară Nastasia regăsită, şi-⁠au adus aminte de multe întâmplări din zilele filmărilor prin Pantelimonul de odinioară, i-⁠au evocat cu emoţie pe regizorul-⁠scriitor Francisc Munteanu, pe membrii echipei de filmare, şi pe actorii din distribuţie. r

Explicaţie foto:
La Casa Universitarilor din Bucureşti: actorul Ion Dichiseanu, autorul comentariului de faţă, academicianul Răzvan Theodorescu, profesoarele universitare Anca Irina Ionescu şi colega ei, Octavia Nedelcu. Foto:Nic.Cara

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Calin Caliman

Calin Caliman, critic de film, ziarist, născut la Braşov în data de 17 mai 1935. Absolvent al Facultăţii de Filosofie, Universitatea din Bucureşti (1957), apoi al IATC „I.L. Caragiale”, secţia teatrologie – filmologie. Din anul 1959, redactor la revista Contemporanul, [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest