Tradiţia – inepuizabilă sursă de inspiraţie. Expoziţia „Pomul Vieţii” a sculptorului Dinu Câmpeanu
Temă recurentă în sculptura lui Dinu Câmpeanu, Pomul Vieţii, străvechi motiv tradiţional, prezent şi încărcat cu semnificaţii în spiritualitatea creştin‑răsăriteană, a dat titlul unei noi expoziţii personale de sculptură şi grafică, alcătuită din lucrări de atelier din mai multe perioade de creaţie.
Cvasi‑retrospectiva Dinu Câmpeanu a fost deschisă la Galeria Naţională Forma din Deva, judeţul Hunedoara, într‑un spaţiu generos, elegant, amenajat cu cele mai moderne dotări necesare unei galerii de artă. Şi pentru că modernizarea galeriei de artă de aici se datorează Uniunii Artiştilor Plastici şi nu filialei locale a acesteia, nu vreau să pierd ocazia şi să subliniez că şi capitala României are nevoie urgentă de un astfel de spaţiu reprezentativ pentru creaţia vizuală contemporană.
Revenind la recenta expoziţie personală semnată de unul dintre cei mai reprezentativi sculptori români, cu o impresionantă activitate artistică, am apreciat că este o cvasi‑retrospectivă pentru că sculptorul a expus lucrări mai vechi şi mai noi, dar şi fotografii ce reproduc unele dintre lucrările sale monumentale, realizate în numeroasele tabere de creaţie, din ţară şi de peste graniţe, la care a participat de‑a lungul timpului. Doar la Măgura, unde s‑a desfăşurat prima, cea mai amplă şi mai importantă, tabără de sculptură de pe teritoriul României, în deceniile şapte şi opt ale secolului trecut, Dinu Câmpeanu a lăsat trei dintre lucrările sale. În acelaşi timp, expoziţia intitulată „Pomul Vieţii”, deschisă la Deva, a oferit publicului o imagine convingătoare asupra celor mai recente preocupări de atelier ale sculptorului.
Dinu Câmpeanu aparţine unei generaţii strălucite de sculptori, cea îndeobşte numită postbrâncuşiană, ai cărei reprezentanţi au în comun, preluate de la ilustrul lor înaintaş, recursul la tradiţie şi refacerea legăturii ancestrale cu lemnul. Desigur, fiecare dintre sculptorii postbrâncuşieni este unic în felul său, dar redescoperirea lemnului şi a unui fond de imagini şi simboluri străvechi, interpretate în acord cu propria viziune şi sensibilitate, caracterizează această generaţie, de la George Apostu şi Gheorghe Iliescu‑Călineşti până la artişti precum Alexandru Grosu, Vlad Ciobanu, Alexandru Ciutureanu, Vasile Ivan, Nicolae Şaptefraţi s.a.
În recenta sa expoziţie personală, Dinu Câmpeanu pune în dialog sculptura şi grafica, realizată în tehnică mixtă şi cu o dublă funcţie: pe de o parte, ea serveşte drept schiţă pentru formele tridimensionale, pe de alta, lucrările de grafică, executate cu atenţie pentru detaliu şi cu o sugestivă intervenţie cromatică, au o existenţă de sine stătătoare.
În sculptura sa de atelier, dar şi în cea monumentală, există o formă‑matrice, inspirată dintr‑un fond ancestral, venită din străvechea civilizaţie ţărănească a lemnului. Forma arhaică a stupului, denumită ştiubei, este lesne de recunoscut în majoritatea sculpturilor în lemn ale lui Dinu Câmpeanu. Dar ea trimite cu gândul şi la fagure, şi la ciorchinele de strugure, pentru că este o formă complexă, capabilă să transporte până în contemporaneitate o multitudine de semnificaţii.
Cu toate că lucrează cu aceeaşi măiestrie şi abilitate în toate materialele destinate sculpturii, piatră, bronz, metal, lemn, Dinu Câmpeanu păstrează o relaţie specială cu acesta din urmă. Uneori, artistul pune în dialog lemnul, metalul şi piatra, în lucrările de atelier, pentru a exalta posibilităţile expresive ale fiecăruia.
Indiferent cât de prelucrat ar fi prin demersul artistic ce presupune, pe lângă cioplire, intervenţie cromatică, patinare sau şefuire, lemnul îşi păstrează în arta lui Dinu Câmpeanu aspectul genuin şi semnificaţia originară, aceea de materie înzestrată cu viaţă şi generatoare de viaţă.
Lemnul a dat Crucea răstignirii şi a răscumpărării, legătura dintre această materie fiinţială şi cruce rămânând pentru totdeauna organică şi indestructibilă, iar sculptorul, intuind acest Adevăr, îi dă un chip nou în arta sa, fie că e vorba despre lucrări de atelier, fie că este vorba despre cele monumentale, realizate în piatră ori marmură, în cadrul taberelor de sculptură. O impresionantă cruce antropomorfizată, prezentă în expoziţia de la Deva, are braţele orizontale uşor curbate către privitor, sugerând o îmbrăţişare ce cuprinde în ea toată iubirea Celui care s‑a lăsat răstignit pentru a mântui neamul omenesc.
Forme şi motive desprinse din universul rural, transfigurate şi resemnificate în sculptura lui Dinu Câmpeanu, continuă să mărturisească despre legătura veşnică între cer şi pământ pe care lumea tradiţională o simţea în cel mai direct mod cu putinţă.
Sculptura ce poartă amprenta personalităţii unice şi inconfundabile a lui Dinu Câmpeanu este o artă de sinteză, în care ochiul descoperă obiecte de tehnică populară, obiecte din lumea tradiţională, de la cele realizate din lemn şi până la ţesături. Seria „Ştergarelor” este, de altfel, bine pusă în valoare în expoziţie. Sunt lucrări ample, din lemn policrom, desfăşurate pe orizontală, dar există şi un „Ştergar” – pomelnic, vertical, ce poartă încrustate pe faţă şi pe dos numele celor vii şi numele moşilor şi strămoşilor trecuţi din această viaţă. Lucrarea evocă, în acelaşi timp, pomelnicele trecute pe zidul de miazănoapte al altarelor din vechile noastre biserici.
Sculptura lui Dinu Câmpeanu excelează prin simplitatea formelor, printr‑o plasticitate accentuată, dar şi printr‑o permanentă aspiraţie către esenţa lucrurilor, pe care artistul o caută cu multă dăruire. Inepuizabila sursă de inspiraţie care este lumea tradiţională a generat în sculptura lui Dinu Câmpeanu lucrări de o modernitate accentuată şi de o originalitate percutantă.
În luna octombrie a acestui an, expoziţia „Pomul Vieţii” va fi prezentată publicului şi la Muzeul „Alexandru Ştefulescu” din Târgu Jiu.
■ Scriitor, istoric al artelor, publicist
Luiza Barcan
