Contemporanul » Arhiva Contemporanul » Revista Contemporanul nr. 06 / 2015

Revista Contemporanul nr. 06 / 2015

contemporanul-sigla-buna-300x69

Revista Contemporanul nr. 06 / Iunie 2015

Din sumar:

■ Ionel-Valentin Vlad. Scrisoare deschisăcontemporanul-iunie-2015-p-1

Domnului Gabriel Liiceanu

■ Nicolae Breban. Un denunţ calomnios al dlui G. Liiceanu

■ Scrisoare deschisă Domnului Ministru

de Externe al Poloniei, Grzegorz Schetyna

■ Boris Marian · Paul Celan revine în România

■ Adriana Teodorescu ·

O altă perspectivă asupra Morţii lui Ivan Ilici: bătrâneţea

■ „Zilele literaturii române” la Salonul Internaţional de Carte de la Torino 2015

■ Gabriel Andreescu · Falsele și adevăratele execuții publice

■ Eugen Simion – Jurnal public

■ Aura Christi. Intelectualii „recenţi” şi prăpastia libertăţii

■ Luiza Barcan · O privire blazată

 

Editorial

Nicolae Breban · Istoria reală

Există câteva date, valori sau principii care, în mod curios, prind un anumit relief mai ales în societăţile pe care le-am numit închise, vase sociale închise. Noţiunile de elită, de exemplu; de aristocraţie, dar şi de valoare. Ca să nu mai vorbim de termenul de cultură care, decenii la rând, în România zisă comunistă s-a colorat de cu totul alte valori şi substanţă

Cioran, furibund, acuză România că ar fi o ţară, un loc al ratării. Paradoxal in extenso cum era adeseori, mai ales în scrierile de tinereţe, făcea chiar elogiul ratării, ca o formă sigură a realizării. Posibil. Pentru unii!

Dar pentru a nu mai rata încă o dată – şi acum e vorba de o halcă mărişoară a istoriei noastre naţionale, vorbim de acea jumătate de secol petrecută de câteva generaţii umane sub ceea ce s-a numit comunism! – pentru a nu rata acest segment important al existenţei noastre individuale şi istorice, va trebui să-l privim, să-l contemplăm şi să încercăm să-l descriem cu o anume atenţie şi gravitate. Recurgând chiar la unele artificii de logică, aşa cum, în matematică, în geometrie se uzează de cunoscuta reducere la absurd. (A caricaturiza, afurisi şi încondeia în diverse moduri această perioadă, sau, pe dos, a-i ridica elogii, slujind mai ales interesele meschine ale celor de azi, cum fac nu puţini comentatori, e o cale sigură de a o rata!)

Dacă întoarcem covorul pe dos sau răsturnăm tabloul pur şi simplu – unele pânze ale picturii moderne, din şcoala action painting mai ales, pot foarte bine să fie răsturnate cu capul, presupus, în jos! – vom descoperi, dacă nu lucruri profund revelatorii, totuşi unele extrem de interesante, pe care le-am putea numi chiar valori ale dictaturii, ale oricărei dictaturi, din orice timp, aproape! Acest exerciţiu ne-ar convinge printre altele că epoca teribilă şi nefastă a luat cu adevărat sfârşit. Se ştie că istoria, cea reală, profundă, semnificativă, nu se ghidează după datele calendaristice sau după unele tratate savante; astfel Revoluţia Franceză nu se termină brutal cu anul 1804 când Naopleon Bonaparte se declară împărat; se ştie, camapniile sale militare care au cutreierat Europa au fost tot atâtea ocazii şi manevre de a implementa noile principii ale burgheziei în mişcare, în ofensivă, iar simbolul Franţei ales de el, albina, arată cultul ce trebuie dedicat muncii – un termen absolut contradictoriu principiilor vechii aristocraţii! – Spiritul Codului său ca şi al decoraţiei sale, Legiunea de onoare, nefăcând decât să întărească şi să răspândească aceste idei ascunse şi extrem de noi, burgheze, care au întovărăţit războaiele sale. La fel, se spune pe bună dreptate că secolul XIX nu se opreşte la data sa calendaristică, iar secolul trecut, al XX-lea, a trebuit să aştepte primul război mondial pentru a-şi afirma profilul şi caracteristicile!

Cronica literară

Bogdan Crețu · Personaje-sinteză

Scriitorul pare preocupat în exces de a face, la fiecare pagină, o neîntreruptă demonstrație de virtuozitate: este conștient de calitățile sale, de posibilitățile sale, de faptul că doar lui îi este permis să scrie așa și se bucură de acest privilegiu. Romanul este scris, e limpede, din interiorul unui stil brevetat, sadovenian

Chiar dacă Sadoveanu ar fi acceptat o comandă oficială în acest sens (ceea ce, fără doar și poate, intră în logica personalității lui), textul ne pune la îndemână toate dovezile că a relativizat-o sau a jucat dublu. Marian Popa își continuă însă nestingherit diatriba, fără a cunoaște astfel de neliniști deductive: „Este semnificativ că Sadoveanu nu vorbește niciodată despre români, ci numai despre moldoveni, disociind în sens partitiv și sovietic Principatele Române.” Mă tem însă că reproșul lovește pe alături; disocierea cu pricina e doar adecvare la spiritul epocii: în secolul al XVI-lea moldovenii înșiși se considerau ca atare, moldoveni, nu români. Nu erau chinuiți de patimi naționaliste, de valori care au intrat în circuit ceva mai târziu. În plus, unele documente îl absolvă pe Sadoveanu: cine i-a citit însemnările moscovite din 1953, nu e străin de opoziția fermă a prozatorului față de teoria identității specifice a limbii „moldovenești”. Sadoveanu nu accepta în nici un caz această mistificare politică. Culeg unul dintre nu puținele fragmente pe această temă, pe care oricine le poate găsi într-un volum recuperativ, Pagini de jurnal și documente inedite (2005): „A venit la mine Emilian Bâcov cu care am stat îndelung de vorbă despre frământările de la Chișinău în ce privește limba moldovenească despre care unii moldoveni ar vrea s-o diferențieze de cea românească, pentru nu știu ce interese. Încercările de a da drept limbă deosebită moldoveneasca, expresii și cuvinte rostite provincial, e lipsită de seriozitate. Eminescu și Creangă sunt înțeleși de moldovenii din Republica Socialistă Moldovenească mai bine decât bucureștenii, cărora, pentru Creangă, li se dă un glosar explicativ. (…) E o lucrare de desfacere a limbii literare pusă la cale de niște nepricepuți analfabeți.” Nu e bine să ne jucăm cu vorbele. Cu tot oportunismul său politic, Sadoveanu, unul dintre cei mai „moldoveni” scriitori români, nu devenise totuși antiromân. Nu îl eroizez în nici un cazpe autorul lui Mitrea Cocor (discuția despre paternitatea acestei cărți sunt secundare: scriitorul a semnat romanul, deci i-a făcut loc în opera sa, și l-a asumat!), a cărui obtuzitate politică interesată este evidentă; dar nici nu mi se pare fair play să îi punem în seamă toate ticăloșiile posibile. De ce să ne încăpățânăm să vedem în Nicoară Potcoavă o carte antiromânească, când ea se vrea, totuși, cu totul altceva? Și când ea este, cu oricâtă mefiență ar fi citită, o reușită stilistică. (Inevitabil, și acest lucru i s-a reproșat…)

Cronica literarăBuciu-cop-Jurnal-inedit-Monica-lovinescu

Ștefan Borbély · Fiinţe mici şi mari, gânditoare…

Polemice

Marian Victor Buciu · Monica Lovinescu citind proza

Lecturi

Adriana Teodorescu · O altă perspectivă asupraConstantina-voi-plati-pentru-faptele-mele

Morţii lui Ivan Ilici: bătrâneţea

Cărţi

Constantina Raveca Buleu · Thanatologie ludică

Polemice

Theodor Codreanu · Eminescu şi canonul occidental

Indiscutabil, Mircea Cărtărescu are talent literar, o imaginaţie lexicală debordantă şi strălucitoare, însă această strălucire seamănă, din nefericire, cu un splendid joc de artificii.

 

Marginalii

Boris Marian · Paul Celan revine în RomâniaBoris-cop-paul-celan

Celan, cu toate condițiile mizerabile de acolo a ascultat cântece în idiș, a tradus sonetele lui Shakespeare în germană și a continuat să-și scrie poemele. Înainte de dizolvarea ghetoului, Celan a fost încadrat în detașamentele de muncă obligatorie

Polemice

Magda Ursache · Teme grele

Editura Academiei Române ■ Avanpremieră editorială

Ştefan Ştefănescu · Democraţia, dimensiune a istoriei

Literatura română după o revoluție

Alex. Ştefănescu · Profesia de critic literar, azi

Eseu filosofic

Andrei Marga · Dincoace de raționalismul lui D.D. Roșcacontemporanul-iunie-2015-p-2

Rondul de zi

Gelu Negrea · Cartea care ne face liberi

Lecturi

Adrian Dinu Rachieru · Aşteptând „îngerul de cristal

Clubul Ideea Europeană 

Elena Solunca în dialog cu Nicolae Atanasiu

Despre „conştiinţa împlinirii prin cunoaştere”

Clubul Ideea europeană ■ România culturală

Academia Română

Ionel-Valentin Vlad

Scrisoare deschisă Domnului Gabriel Liiceanu

Nicolae Breban · Un denunţ calomnios al dlui G. Liiceanu

Scrisoare deschisă Domnului Ministru de Externe al Poloniei, Grzegorz Schetyna

Polemice

Eugen Simion – Jurnal public

O etopee postmodernă sau despre „un pluton de execuție”

inventat și o fabulă șugubeață despre un adulter care n-a avut loc

Gabriel Andreescu · Falsele și adevăratele execuții publice

Aura Christi · Intelectualii „recenţi” şi prăpastia libertăţii

Marginalii

Luiza Barcan · O privire blazată

Au tăcut chitic o vreme liicenii, pleşii, cărtăreştii şi patapievicii, până să dibuiască cine împarte de acum înainte dulcea pâiniţă culturală, sinecurile şi finanţările din bugetul public, pentru aşa-zise evenimente culturale menite să ne reprezinte peste graniţe şi să ne aducă la statutul, mult râvnit, de naţiune europeană. Dar, de acum, lucrurile încep să se limpezească şi pentru noi, ignoranţii care nu-i merităm pe ei, şi pentru ei, farurile noastre călăuzitoare spre noi culmi de civilizaţie şi progres cultural. Rămâne cum au stabilit: ei, lăudacii şi aplaudacii băsişti au făcut totul ca să ne scoată din beznă, noi, îndărătnici, am rămas tot într-un fel de primitivism cultural, incapabili să pricepem şi să asimilăm noutatea, progresul, liberalismul minţii

Clubul Ideea Europeană

George Motroc în dialog cu Iulian Boldea

„Poezia e legătura noastră cu straturile nebănuite ale adâncurilor”

Avanpremieră editorială

Maria-Ana Tupan · Grădinile lui Jidi Majia

Dincolo de contrastul aparent dintre percepţia stilului mental chinezesc în celebra povestire a lui Jorge Luis Borges, Grădina cu cărări ce se bifurcă, şi exemplul enciclopediei chinezeşti foloJidi-Majia-In-numele-Pamantului-si-al-vietiisit de Michel Foucault, pentru a-şi ilustra conceptul de heterotopie, există un raţionament ce le poate aduce la acelaşi numitor. Un Foucault bulversat de taxonomiile chinezeşti, bazate pe nefamiliare tipuri de claisificare, făcea abstracţie de hărţile Noii Fizici întocmite după principiul nonlocalizării sau superpoziţiei de stări. Lumina e şi undă şi corpuscul, dar nu şi una şi alta simultan. La fel se poate spune că, redistribuind în timp labirintul spaţial al obiectelor fără graniţe categoriale, obţinem realizări alternative ale unor matrici de stări multiple. Grădina cu cărări care se bifurcă stabileşte o asociere între recentele teorii despre stări posibile ale multiplicităţii cuantice şi mintea artistului care proiectează „ficţiuni” (titlul cărţii lui Borges) într-un labirint, nu spaţial, ci temporal, cu traiectorii epice alternative. Unde Foucault prezintă drept normativă o logică a identităţii, dar într-o Europă care opera de mult cu logici polivalente, Borges oferea cunoaşterii timpului său o oglindă orientală, devenită brusc afină, aşa cum fusese resimţită cosmogonia vedică de către contemporanii lui Kant şi Laplace, sau cum e în zilele noastre invocată geneza Cabalei în contextul teoriei Big Bang-ului.

Feedback către un prieten

Constantin Lupeanu · Energia cosmică și iubirea

În aceste momente ale anului, atenția se concentrează aici pe iubirea atotbiruitoare. În timpurile străvechi, iubirea dintre împăratul Xuan Zong al Dinastiei Tang și tânăra de douăzeci și doi de ani Yuan Inel de Jad este considerată a fi fără egal

Filmcalin-afis

Călin Căliman · Premiile Uniunii Cineaştilor

Lecturi

A.G. Secară · Eseuri deloc imaginare

Eveniment 

„Zilele literaturii române” la Salonul Internaţional de Carte de la Torino 2015

contep364-Standul-Romaniei-la-Salonul-de-carte-din-Torino

Lecturi

Constantin Coroiu · Portrete cu şi fără ramă

■ Academia Română ■ Știri ■ Evenimente ■ Cărți

Grupaj realizat de Elena Solunca Moise

Vă dorim lectură plăcută!

Doriți să citiți anumite articole din numărul curent dați (click aici)

Doriți să citiți revista offline în format PDF (Click aici)

Arhiva revistei Contemporanul (Click aici)

Abonați-vă la revista Contemporanul și beneficiați de reduceri și suplimente gratuite! (click aici)

Vezi toate suplimentele apărute cu revista Contemporanul (click aici)


Revista în format tipărit este distribuită de Editura Regală SRL (tel.: 021 317 90 81).

În format tipărit poate fi cumpărată din următoarele magazine și librării:
InMedio, Relay
Cărturești – Verona București
Pasaj Universitate – București.

 

Abonamentele se pot face la sediul redacţiei sau prin:
Compania naţională „Poşta Romană” SA, Acta Legis SRL,
SC Orion Press Impex 2000 SRL, SC Manpres Distribution SRL.
 
Adresa redacţiei:
Asociaţia Contemporanul
CP-113, OP-22, Sect. 1, Bucureşti, cod 014780
Tel./fax: 4021 212 56 92; 4021 310 66 18.
E-mail: office@contemporanul.ro; contemporanul@yahoo.com

Salvează

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Recomandați articolul în rețelele sociale:

Despre Conte

Revista Contemporanul, infiintata in 1981, este o publicatie nationala de cultura, politica si stiinta, in paginile careia se gasesc cele mai proaspete stiri privind evenimentele culturale, sociale si politice din Romania si din strainatate. De asemenea, veti fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest