Noutăți

Andrei Marga: Raţiune şi voinţă de raţiune

Editura Academiei Române a tipărit în ultimele săptămâni ale anului de curând încheiat cartea lui Andrei Marga, Raţiune şi voinţa de raţiune (EAR, Bucureşti, 2017, 324 p.). Este o carte de evaluare a moştenirii intelectuale (Virgil Bărbat, Liviu Rebreanu, Constantin Brâncuşi, D.D.Roşca, Lucian Blaga, Eugen Lovinescu, Constantin Noica, Adrian Marino). În carte se explicitează, totodată, opţiunile filosofice proprii autorului în peisajul filosofiei epocii noastre (Habermas, Rorty, Toulmin, înainte de toate) şi se fac aplicaţii ale filosofiei „pragmatismului reflexiv”, la a cărui articulare se află angajat Andrei Marga, într-⁠un şir de ches­tiuni (absolutul, răul, realitatea, complexitatea, sensul, identitatea, praxisul, unitatea morală a vieţii). Cartea conţine şi contribuţiile majore, din scrierile lui Andrei Marga de până acum, în profilarea „gândirii critice”, istoria filosofiei contemporane, teoria argumentării, conceperea tranziţiei, filosofia religiei, lămurirea reformelor necesare ale educaţiei, geopolitică şi configurarea strategiei internaţionale, construcţia vieţii publice. Carte de interpretare, Raţiune şi voinţă de raţiune este, în acelaşi timp, carte de construcţie filosofică şi de înnoire de perspective. Reproducem, în continuare, prefaţa autorului.

Reluând în titlul unei cărţi formula celebră a lui Fichte, ce a legat raţiunea şi voinţa de raţiune într-⁠un moment de lansare istorică a comunităţii sale şi a umanităţii, eşti obligat din capul locului la explicaţie. De ce, în definitiv, asocierea celor două?

Explicaţia generală ar avea trei ramuri. Prima ar spune că, oricât am căuta, nu avem alternativă mai bună la punerea vieţii sub semnul raţiunii şi la a încerca să facem faţă diferitelor oferte de raţionalitate ce ne asaltează, sesizându-⁠le sensul. A doua ar invoca faptul că societatea modernă, în care trăim, este una care leagă „viaţa izbutită” de raţiune şi de voinţa de a o întruchipa în cunoştinţe şi acţiuni. A treia ne-⁠ar aminti că nu mai puţin celebrul autor al formulei ce identifică raţiunea cu voinţa de raţiune a gândit cu toată energia ce au de făcut oamenii, compatrioţii săi, ceilalţi oameni, nu doar pentru a trăi, ci pentru a trăi uman.

Explicaţia specifică nu este nici ea uniliniară. Ea cuprinde formarea autorului cărţii de faţă în mediul reflexiv marcat de adeziunea la un raţionalism avansat, moştenirea pe care şi-⁠a clădit propriile convingeri şi conceptualizări, afilierile sale şi construcţia filosofică pe care a articulat-⁠o. Evident, toate aceste motive la un loc! Titlul „raţiune şi voinţă de raţiune” înrădăcinează astfel reflecţia într-⁠o tradiţie şi o desfăşoară indicând prelucrări şi opţiuni proprii.

În prima parte a cărţii de faţă, evoc moştenirile pe care le-⁠am absorbit, uneori împărtăşindu-⁠le, alteori polemic, în propria formare. Faţă de cei a căror operă ne-⁠a alimentat cu teme şi ne-⁠au stimulat avem oricând datoria recunoştinţei. O exprim pe calea unor analize precise ale operei lor întregi sau a ceea ce am folosit din aceasta în scrierile pe care le-⁠am elaborat şi din care se lasă profilată moştenirea de care am beneficiat.

În afara epigonismului mărunt şi a hagiografiei de ocazie nimeni nu rămâne, însă, doar la ceea ce a moştenit. De aceea, în partea a doua, evoc, de asemenea, afilierile care au marcat traseul personal spre profilarea unei abordări filosofice proprii – pragmatismul reflexiv. Convingerea mea este că cel mai bun omagiu ce se poate aduce celor de la care ai învăţat este să iei pe cont propriu ceea ce aceştia au lăsat.

În a treia parte pun în relief o seamă de concepte caracteristice filosofiei pe care o reprezint. Intuiţia de bază a pragmatismului reflexiv este că realitatea, oricât de copleşitoare ar fi, are până la urmă anumite chei, una dintre acestea fiind acţiunile fiinţelor umane. Aceste acţiuni sunt diversificate după sensul şi structura lor şi conferă sens anumitor cunoştinţe, ce se diversifică la rândul lor şi depind de aplicări reflexive. Filosofia devine astfel pragmatism, căci semnifică realitatea prin acţiuni, iar cunoştinţele prin consecinţe, iar acest pragmatism este reflexiv, căci recunoaşte o multitudine de acţiuni diferite după sensul şi structura lor şi le aduce sub controlul reflexivităţii. Dacă este să exprim simplu toate acestea, atunci aş spune că pragmatismul reflexiv desfăşoară implicaţiile reflexivităţii ca stabilire a sensului cunoştinţelor şi acţiunilor ce compun existenţa noastră ca oameni.

Filosofiile se supun, la rândul lor, unor teste specifice. Unul dintre acestea este capacitatea de a conduce analize factuale cu mai mult succes decât concurentele lor, într-⁠un cuvânt „productivitatea” în astfel de analize. De aceea, partea a patra, ultima a cărţii de faţă, cuprinde aplicaţii ale pragmatismului reflexiv, de natura analizelor „materiale” pe care le-⁠am realizat. Pe calea unor fragmente cât mai sintetice, arăt ce a rezultat din aplicaţiile menţionate în ceea ce am publicat până acum.

Hegel ne-⁠a obişnuit cu observaţia că spiritul este viu câtă vreme înnoieşte, iar înnoirea este semnul vitalităţii. Aşa stând lucrurile, o cultură care aduce în scenă noi abordări, noi sistematizări, noi perspective îşi confirmă existenţa şi şi-⁠o poate afirma.

Filosofii fac multă istorie a filosofiei, ceea ce este de salutat. Ei nu-⁠şi satisfac, însă, numele fără iniţiative proprii de înnoire. Filosoful care nu-⁠şi recunoaşte antecesori, adică ignoră moştenirile pe care stă, este indecent, filosoful care rămâne la ceea ce s-⁠a moştenit, nu-⁠şi merită titlul. Nu este adevărat că în filosofie nu este nimic nou sub Soare. Dar dacă este ceva nou acesta se datorează unor asemenea iniţiative.

Total 2 Votes
0

Andrei Marga

Andrei Marga (n. 22 mai 1946, București) este un filozof, politolog și om politic român, profesor universitar, a fost ministru de externe al României în mai-august 2012, ministru al educației în 1997-2000, rector al Universității Babeș-Bolyai din Cluj între anii 1993-2004 și 2008-2012, laureat al premiului Herder în anul 2005. Herbert Marcuse. Studiu critic , Editura Dacia, Cluj, 1980, 250 p.

Cărți: Cunoaștere și sens. Perspective critice asupra pozitivismului , Editura Politică, București, 1984, 256 p.; Acțiune și rațiune în concepția lui Jürgen Habermas , Editura Dacia, Cluj, 1985, 306 p.; Raționalitate, comunicare, argumentare , Editura Dacia, Cluj, 1991, 327 p.; Introducere în metodologia și argumentarea filosofică , Editura Dacia, Cluj, 1992, 194 p.; Philosophy in the Eastern Transition , Editura Apostrof, Cluj, 1993, 200 p.; (reeditare), Editura Apostrof, Cluj, 1995, 283 p.; Explorări în actualitate , Editura Apostrof, Cluj, 1995, 187 p.; Filosofia unificării europene , Editura Apostrof, Cluj, 1995, 257 p.; ediția a II-a, , Editura Apostrof, Cluj, 1997, 392 p.; ediția a III-a, editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 436 p.; Universitatea în tranziție , Editura Apostrof, Cluj, 1996, 209 p.; Academic Reform. A Case Study, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 1997, 100 p.; Reconstrucția pragmatică a filosofiei, Editura Polirom, Iași, 1998, 193 p.; Educația în tranziție, Editura Dacia, Cluj, 1999, 126 p.; Relativismul și consecințele sale , Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 1999, 200 p.; Anii reformei: 1997-2000 , Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2001, 200 p.; ediția a II-a, 2007, 570 p.; University Reform Today Editura Universitară Clujeană, Cluj, 2001, 206 p.; ediția a II-a, 2003, 409 p.; ediția a III-a, 2005, 363 p.; Introducere în filosofia contemporană, Editura Polirom, Iași, 2002, 560 p.; Ieșirea din trecut (documente și reflecții) , Editura Alma Mater, Cluj, 2002, 264 p.; Religia în era globalizării, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2003, 287 p.; ediția a III-a, 2006, 299 p.; Eleven years after / După unsprezece ani (1994-2004), Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2004, 111 p.; Die kulturelle Wende. Philosophisce Konsequenzen der Transformation, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2004, 610 p.; Bildung und Modernisierung, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2005, 364 p.; Argumentarea, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 427 p.; Filosofia lui Habermas, Editura Polirom, Iași, 2006, 520 p.; Speranța rațiunii. Interviuri, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2006, 412 p.; La sortie du relativisme, Editura Limes, Cluj, 2006, 288 p.; ediția a II-a, 2008, 324 p.; Relativismul și consecințele sale / Relativism and its concequences, ediție bilingvă, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2007, 350 p.; Diagnoze – Articole și eseuri, Editura Eikon, Cluj, 2008; Dialoguri, Presa Universitară Clujeană, Cluj,2008, 389 p.; Philosophie et Theologia Hodie, Editura Fundației pentru Studii Europene, Cluj, 2008, 580 p.; Philosophie der europäischen Einigung, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2009, 380 p.; Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, Cluj, 2009; Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2009; Frații mai mari. Întâlniri cu Iudaismul, Editura Hasefer, București, 2009; Absolutul astăzi. Teologia și filosofia lui Joseph Ratzinger, Editura Eikon, Cluj, 2010; Criza și după criză, Editura Eikon, Cluj, 2010, (a doua ediție); Argumentarea, Editura Academiei Române, București, 2010; Challenges, Values and Vision, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a doua ediție); Profilul și reforma Universității clujene, Presa Universitară Clujeană, 2011, (a treia ediție); Riflessioni italiane, Grinta, Presa Universitară Cluj, 2011; După cincisprezece ani. Fifteen Years after (1998-2004 și 2008-2012), Presa Universitară Cluj, 2011; România actuală (Diagnoză), Editura Eikon, Cluj, 2011; The Destiny of Europe, Editura Academiei Române, București, 2011; The Pragmatic Reconstruction of Philosophy, Cluj University Press, Cluj, 2012; Crizele Modernității Târzii, Editura Academiei Române, București, 2012

Premii, burse și distincții internaționale: 1975-1976, Bursă DAAD, Universitatea din Freiburg im Breisgau și Universitatea din Bielefeld (Germania); 1993, Bursă de cercetare și specializare la Woodrow Wilson Center, Washington DC (SUA); 1996, Bursă de cercetare și specializare la National Endowment for Democracy, Washington DC (SUA); 1975-1994 Burse de cercetare și specializare DAAD, Universitățile din Erlangen, Münster și Frankfurt am Main; Institutul „Max Planck” – Starnberg (Germania); 1999, Mare Ofițer al Ordinului Național al Meritului, Franța; 2000, Marea Cruce a Ordinului Național al Meritului, Portugalia; 2000, Insigne Aureum (Universitatea din Maribor, Slovenia; 2000, Doctor Honoris Causa al Universității „Ion Creangă” din Chișinău; 2002, Les Palmes Académiques, Ministerul Educației Naționale, Franța;2002, Premiul România-Israel și Medalia Ierusalimului, Israel; 2003, Das Große Verdienstkreuz, Germania; 2003, Doctor Honoris Causa al Universității din Debrecen, Ungaria; 2003, Medalia de Aur a Universității din Tübingen, Germania; 2005Premiul Herder; 2005, Medalia Pontificia. Anno XXVI. Joannes Paulus II, Vatican; 2006, Medalia Pontificia. Anno I. Benedictus XVI, Vatican; 2006, Doctor în Științe Umaniste, Universitatea Plymouth, Statele Unite; 2008, Premiul Fundației Sara și Haim Ianculovici, Israel; 2008, Cetățean de Onoare al orașului Karmiel, Israel; 2008, Doctor Honoris Causa al Universității „Paul Valéry”, Montpellier, Franța; 2009, Ordin de Merit al Republicii Italiene, în grad de Cavaler, Italia; 2010, Doctor Honoris Causa al Universității Corvinus, din Budapesta, Ungaria; 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea „1 Decembrie 1918” din Alba Iulia; 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava; 2010, Doctor Honoris Causa – Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți (Republica Moldova); 2011, Crucea Patriarhală – Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române; 2011, Doctor Honoris Causa – Baku Pedagogical State University (Azerbaidjan); 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava; 2011, Doctor Honoris Causa – Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu (România).

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button