Contemporanul » Modele » Boris Marian: Martin Buber şi filosofia dialogului

Boris Marian: Martin Buber şi filosofia dialogului

O nouă literatură, personaje şi personalităţi noi au atras oameni care aveau nevoie de un sprijin moral pe care vechea tradiţie rabinică nu o mai putea oferi.

Martin Buber (n. 8 februarie 1878, Viena – d. 13 iunie 1965, Ierusalim) a fost un filosof evreu-⁠austriac cel mai bine cunoscut pentru filosofia dialogului, o formă de existenţialism religios. A fost interesat mai ales de ontologie. S-⁠a stabilit la Ierusalim în 1938 unde a murit în 1965 la vârsta de 87 ani. Acestea sunt datele pe scurt, aflate în orice enciclopedie. Dar Martin Buber a fost şi un mare scriitor de inspiraţie Martin-Buber-fotohasidică, ceea ce l-⁠a impus în literatura lumii moderne. Hasidismul este un curent în iudaism, născut în secolul XVIII, datorită lui Baal Shem Tov, un personaj aproape legendar, care a recreat iudaismul în spirit mistic şi totodată accesibil multor evrei din Europa de est. O nouă literatură, personaje şi personalităţi noi au atras oameni care aveau nevoie de un sprijin moral pe care vechea tradiţie rabinică nu o mai putea oferi.

Din hasidism s-⁠au născut mesianismul şi mişcarea Habad Libavici, care dăinuie şi astăzi atât în Europa, cât şi în America. În literatura secolului XX, hasidismul a avut drept reprezentanţi în literatură pe Martin Buber şi pe Isaac Bashevis Singer, cel de al doilea fiind distins cu Premiul Nobel. Teolog, filosof şi pedagog, celebru pentru filosofia dialogului, Martin Buber a studiat la Lemberg, actualul Lvov, la Viena, devine un promotor al sionismului cultural, preia conducerea ziarului Die Welt, în anii 1901-⁠1904, la invitaţia lui Theodor Herzl. Din 1904, după moartea lui Herzl, Buber se apropie de hasidism, îl studiază cinci ani, dezvoltă o nouă concepţie considerată un neo-⁠hasidism, un existenţialism iudaic de factură modernă. Eliminând bigotismul, ideile dogmatice, el promovează partea mitologică şi narativ-moralizatoare, totodată atractivă pentru cititorii de orice vârstă. Entuziasmul şi bucuria revelaţiei sunt elemente de bază. În 1916, el înfiinţează la Berlin publicaţia Der Jude, care devine una din cele mai importante pentru evreii din Europa Centrală. În 1923, publică eseul Eu şi Tu, tradus după 1989 şi în română. Lucrarea s-⁠a bucurat de ecouri în rândul intelectualităţii, fiind vorba atât de comunicarea interumană, cât şi de aceea cu Dumnezeu. Împreună cu Franz Rosenzweig, un alt filosof celebru, începe traducerea Bibliei ebraice în germană, pe care o finalizează după moartea prietenului său. Biblia integrală, adică Vechiul şi Noul Testament au fost traduse în germană de Martin Luther cu patru secole mai devreme, dar din latină, nu din original. Din 1923 Martin Buber a devenit profesor la Universitatea din Frankfurt, post pe care l-⁠a părăsit după zece ani, când Hitler aMartin-Buber-poza devenit conducătorul Germaniei şi a creat regimul nazist. El înfiinţează Oficiul Central pentru Învăţământul Evreiesc, străbate Germania ţinând conferinţe, în special pentru tineri, iar în 1938 este nevoit să emigreze în Palestina.

A predat la Universitatea Ebraică din Ierusalim, cu unele controverse şi reacţii negative din partea cercurilor dogmatice, locale, fiind totuşi recunoscut ca o personalitate. Este ales preşedinte al Academiei Ştiinţifice şi Umaniste a Statului Israel, în anul 1960, a fondat editura Mosad Bialik (nicio legătură cu Mossad – n.n.). A militat permanent pentru dialogul cu lumea musulmană şi cea creştină, a combătut extremismul de orice fel. Pe Iisus Christos îl numea „fratele meu”, recunoscând rolul acestuia în evoluţia umanităţii. S-⁠a bucurat de aprecieri în cercurile creştine, uneori chiar mai mult decât în cele israeliene. În anul 2009 a apărut la Editura Hasefer, în traducerea Ruxandrei Hosu, din germană, o antologie de povestiri hasidice, intitulată Gog şi Magog, o cronică hasidică”. O carte încântătoare, cu povestiri pline de tâlc, care îndeplineşte dorinţa autorului, Martin Buber, de a recrea istoria prin legendele populare, idee care modifică substanţial viziunea omului modern faţă de realităţi aproape necunoscute de marea masă a cititorilor. Totodată, cititorul se familiarizează cu termeni iudaici necesari înţelegerii iudaismului – amoraimi (interpreţi ai Talmudului), maghid (povestitor), miţva (poruncă religioasă, faptă bună) Şehina (prezenţa divină), tanaimi (învăţători, în aramaică), ţadic (om drept, milostiv, rabin hasid), ş.a. La Martin Buber se referă adesea învăţaţii iudaici din secolul XX, Scholem, Idel ş.a. Lui Martin Buber îi aparţin cuvintele care vor avea greutate întotdeauna – „Israel reprezintă unitatea lui Dumnezeu cu natura, cu pământul”. Este un îndemn sugestiv la pace şi armonie pe un teritoriu încă extrem de disputat de cele trei religii monoteiste.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Recomandați articolul în rețelele sociale:

Despre Conte

Revista Contemporanul, infiintata in 1981, este o publicatie nationala de cultura, politica si stiinta, in paginile careia se gasesc cele mai proaspete stiri privind evenimentele culturale, sociale si politice din Romania si din strainatate. De asemenea, veti fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest