Contemporanul » Cronică plastică » Luiza Barcan: Tabăra internaţională de la Măciuca

Luiza Barcan: Tabăra internaţională de la Măciuca

Sunt artişti cu experienţa taberelor şi a lucrului în piatră, care au primit provocarea de a ciopli în marmură şi calcar de Podeni compoziţii de for public, pe teme libere, şi de a colabora şi comunica eficient în vederea reuşitei generale a proiectului

Fundaţia „Dumitru Drăghicescu”, în parteneriat cu Atelierele Enache din Paris, a organizat în perioada 2-⁠21 octombrie 2017 cea de-a doua ediţie a taberei internaţionale de sculptură în piatră de la Măciuca, judeţul Vâlcea. Prima ediţie a acestui simpozion de sculptură, născut dintr-⁠o iniţiativă privată, a avut loc în 2014, iar lucrările realizate în urmă cu trei ani alcătuiesc astăzi un parc cu sculpturi, inspirat amenajat pe platoul din centrul comunei vâlcene Măciuca. Acestora li se vor alătura în curând şi cele opt lucrări monumentale create în ediţia 2017 a taberei, ce a beneficiat de data aceasta şi de o co-⁠finanţare de la Administraţia Fondului Cultural Naţional.

Tradiţia taberelor de sculptură din România îşi are începuturile în anul 1970, o epocă în care doar statul, prin uniunea de creaţie a artiştilor plastici, putea organiza astfel de manifestări de mare amploare. Prima tabără de sculptură, cea de la Măgura Buzăului, a făcut istorie prin şaisprezece ediţii desfăşurate consecutiv, până în 1985, şi cu cele 256 de piese monumentale amplasate în poienile din vecinătatea Mănăstirii Ciolanu. O istorie, din păcate, tristă pentru că interesul noilor edili, care se succed de mai bine de 25 de ani, faţă de cel mai mare parc cu sculp­turi din Europa este aproape nul. În compensaţie parcă faţă de un astfel de sacrilegiu – nu singurul, dacă ţinem seama de faptul că şi alte lucrări de sculptură în aer liber realizate în taberele din multe zone ale ţării ori au dispărut cu totul, ori se află în stare de conservare precară – Fundaţia „Dumitru Drăghicescu”, fondată de Mirela şi Dan Niţu, investeşte bani, materiale, unelte şi, desigur, resurse umane pentru crearea unui muzeu cu sculptură în piatră, în aer liber, într-⁠o localitate vâlceană puţin cunoscută, dar cu un real potenţial cultural şi turistic.
În cadrul simpozionului de creaţie de la Măciuca, din octombrie 2017, au mai avut loc şi alte activităţi conexe: ateliere de creaţie pentru tineri, o demonstraţie de realizare a unor obiecte de ceramică, incluzând şi confecţionarea unui cuptor pentru ardere, întâlniri între artişti, schimburi de idei şi de experienţă.

Ediţia 2017 a Taberei internaţionale de sculptură în piatră de la Măciuca şi-⁠a concentrat interesul, într-⁠un fel de avanpremieră la centenarul Marii Uniri de anul viitor, asupra personalităţii emblematice a Reginei Maria, cea care s-⁠a implicat de-⁠a lungul timpului în viaţa artistică din România, cu pasiune şi convingere. De aceea, ecvestra cu Regina Maria reprezintă lucrarea centrală a taberei, o impresionantă compoziţie, prin dimensiuni şi mesaj, realizată de trei sculptori: Viorel Enache, Fanny Pieplu şi Lucian Ţăran.

Anul acesta s-⁠au întâlnit în tabăra de la Măciuca unsprezece sculptori din: Chile (Joy Jaroba), Italia (Giovanni Carosi), Franţa (Viorel Enache, coordonatorul şantierului, Fanny Pieplu, Kevin Meunier, Anne Le Louarn, Mathieu Chiva), Serbia (Zoran Grinberg) şi România (Sergiu Sălişte, Răzvan Mincu, Lucian Ţăran). Sunt artişti cu experienţa taberelor şi a lucrului în piatră, care au primit provocarea de a ciopli în marmură şi calcar de Podeni compoziţii de for public, pe teme libere, şi de a colabora şi comunica eficient în vederea reuşitei generale a proiectului. Lucrările realizate ar putea fi încadrate pe două direcţii: una figurativă, cu trimitere spre arta clasică, reinterpretări în cheie contemporană a unor personaje mitologice, cealaltă direcţie cu tendinţă spre un cvasi-nonfigurativ, cu elemente recognoscibile şi stilizări accentuate ale temelor alese.

Ecvestra semnată de Viorel Enache, Fanny Pieplu şi Lucian Ţăran se numără printre rarele lucrări monumentale realizate în colaborare. De altfel, dimensiunile ei chiar o impuneau. Sculptorii şi-⁠au propus să înfăţişeze un personaj majestuos, simbolic prin atitudine, care domină şi prin ţinută şi prin ipostaza aleasă. Astfel gândită, compoziţia se doreşte a fi, în primul rând, un omagiu adus Reginei Maria pentru contribuţia sa la viaţa culturală a României.

Sculptorii Giovanni Carosi din Italia şi Anne Le Louarn din Franţa au realizat, de asemenea împreună, o lucrare figurativă, personajul cu două chipuri, pe care au intitulat-⁠o „Ianus, zeul trecerii”, o interpretare născută din două viziuni artistice a lui Ianus Bifrons, compoziţie verticală, robustă, cu elemente cubiste, revendicându-⁠se de la clasicism prin simetrie şi echilibru.

Tot din orientarea spre figurativul clasicist face parte şi lucrarea lui Kevin Meunier, cu titlul „Bacchus Emperor Romanum” ce întruchipează un personaj inspirat din sculptura romană, în mărime naturală, înveşmântat în togă, care rămâne adosat blocului de calcar din care a fost cioplit. Artistul a insistat cu pricepere asupra detaliilor de portret, redate cu minuţie, nu doar sugerate.

„Paznicul obosit”, sculptura artistului sârb Zoran Grienberg poate fi considerată una dintre cele mai reuşite lucrări ale ediţiei 2017. Materialul de lucru, o marmură gălbuie, este la fel de spectaculos ca şi realizarea în sine. Compoziţia se poate deopotrivă revendica de la maniera clasică, prin impostarea personajului, dar şi de la o viziune modernă, ce sugerează un chip, o atitudine, o stare, fără a detalia portretul sau elementele anatomice.

„Fântâna Meşterului Manole”, lucrarea artistului român Sergiu Sălişte este, de fapt, o troiţă care se impune prin verticalitate, simetrie şi echilibru compoziţional. Sculptura face trimiteri explicite spre două motive arhitecturale specifice bisericilor din nordul Olteniei: stâlpul de pridvor, stilizat, şi arcada, ambele integrate în ansamblu.

O arcadă generoasă, gracilă, compoziţie verticală ce exploatează raportul plin/gol sugerează şi sculptura de factură minimalistă a lui Nicolae Răsvan Mincu, cu titlul „Fântâna îngerului”, realizată din marmură albă. Sculptorul s-⁠a concentrat asupra texturilor, încercând şi reuşind să confere simplitate şi puritate ansamblului. Suprafeţele polisate alternează cu cele delicat modelate.

Artistul francez Matheiu Chiva a realizat o sculptură figurativă, zoomorfă, pe care a numit-⁠o „Ursul din Pirinei”, simbol chtonic, compoziţie masivă, compactă, pe verticală. Motivul atrage atenţia prin expresivitatea pe care a reuşit să o imprime fiarei întruchipate din blocul de calcar.

În fine, sculptoriţa Joy Jaroba din Chile, autoarea lucrării cu titlul „Cenzură”, se înscrie în direcţia cvasi-⁠abtract minimalistă, întruchipând o compoziţie verticală, cu sugestii antropomorfe, de asemenea compactă, fără alternanţe plin/gol, doar cu suprafeţe texturate şi polisate.

Ediţia 2017 a Taberei internaţionale de sculptură de la Măciuca, la fel de ambiţioasă ca şi cea de acum trei ani, completează cu încă opt lucrări monumentale parcul cu sculpturi din localitate şi se constituie în premisa indiscutabilă a continuării acestui generos proiect cultural.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest