Contemporanul » Teatru - Dramaturgie » Teatrul românesc la Beijing

Teatrul românesc la Beijing

Şi aceasta numai între 15 iulie 2015 şi 31 august 2018, cât timp am fost posesorul baghetei dirijorale a Institutului Cultural Român de la Beijing. Am răsfăţat publicul chinez cu şapte piese de teatru româneşti şi cu încă pe atâtea din dramaturgia mondială, în viziunea românilor!

Elev la actualul Liceu Carol din Craiova, am locuit patru ani într-o clădire cu două etaje, situată pe latura sudică a terenului de sport din spatele liceului, clădire care adăpostea Internatul. Pe vremea aceea, în liceul nostru funcţiona Teatrul Naţional Craiova, care împrumutase Sala de festivităţi, amenajând-o cum se cuvine. Locuind în liceu, ori de câte ori voiam să merg la teatru, urcam la etaj, împreună cu prietenii, de unde pătrundeam în teatru, printr-o fereastră interioară. Ajungeam sus, La Cucurigu, iar când sala era goală, plasatorii ne făceau semn să coborâm şi să ne aşezăm confortabil în fotoliile pluşate. Ştiau că suntem elevi ai liceului şi nu aveam bani suficienţi să cumpărăm bilete. Banii, când primeam de la părinţi, îi dădeam pe cărţi, pe dulciuri, fumătorii pe ţigări. Nu îmi amintesc să fi auzit că cineva bea. Eu însumi am intrat pentru prima oară în viaţă într-o cârciumă din spatele English Park, după ce dădusem examenul de bacalaureat şi aşteptam, deloc stresaţi, rezultatele. Astăzi, tinerii îmbătrânesc rapid?!

La teatru, juca pe-atunci marele maestru Manu Nedeianu şi am avut bucuria să-l urmăresc de atâtea ori pe scenă şi să-i cunosc pe frumoşii tineri ai promoţiei de aur, cu numai câţiva ani mai mari decât noi, elevii, aduşi în grup de de profesorul lor, Vrăjitorul, regizorul Vlad Mugur: Silvia Popovici, Gheorghe Cozorici, Constantin Rauţchi, Dumitru Rucăreanu, Amza Pelea şi alţii. Cine nu-şi aduce aminte de Cozorici în primul „Hamlet”, de după război, în anul 1957, regizat de Vlad Mugur! Cozorici, cel cu glasul cald, catifelat, dar ferm, care „îmbrăca sunetele cu haine de fire de aur şi de mătase” (Aurel Storin).

Cum teatrul mi-a intrat în sânge de mic, Institutul Cultural Român din Beijing a prezentat an de an câte o piesă românească, în ordine: „Funcţionarul destinului” de Horia Gârbea, „Inimă de gheaţă” de Tristan Tzara, în viziunea lui Dan Victor, „Angajare de clovn” de Matei Vişniec, „Meşterul Manole” de Sebastian Ungureanu, „Infinitul Brâncuşi” de Valeriu Butulescu, „Oscar şi Buni Roz” de Eric Emmanuel Schmitt, „Prima zi a ultimei luni” de Ilie Cristescu, piesă dedicată Marii Uniri. Urmează, în luna august a.c., „Infractorii” de Ana-Maria Bamberger, cu Dan Tudor şi Ada Navrot.

Magie ritualică europeană, ipostaze ale sufletului românesc, lecţii de artă, calupuri de civilizaţie românească.

Graţie festivalurilor de teatru şi deopotrivă strădaniilor noastre, mari actori şi colective teatrale din România au câştigat publicul chinez cu arta interpretativă a actorilor români. În 2018, Ion Caramitru şi Teatrul Naţional I.L. Caragiale din capitală au prezentat spectacolul „Furtuna” de Shakespeare, iar George Mihăiţă şi Teatrul de Comedie din Bucureşti au jucat „Revizorul” de N.V. Gogol, reuşind, şi unii şi alţii, câte trei seri la rând, să umple sălile de teatru şi să primească elogii la scenă deschisă. Casele închise, sălile de câte 1 000 – 1 500 de locuri arhipline, am remarcat prezenţa mai cu seamă a tinerilor. În urmă cu trei ani, acelaşi covârşitor succes l-au cunoscut Constantin Chiriac şi Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu, cu scenariul original al lui Silviu Purcărete „Oidip”, după Sofocle, iar în 2018 teatrul sibian a participat cu acest spectacol la Festivalul de teatru din Shanghai. Cu şi fără sprijinul Institutului Cultural Român, Constantin Chiriac, acest neobosit om de teatru, actor de substanţă, manager, animator de artă etc., a înregistrat performanţa să aducă ani în şir în China câte un spectacol românesc de înaltă ţinută artistică. Îmi amintesc de recitalul său uluitor Eminescu – Creangă, intitulat: „Domnule şi frate Eminescu”, în faţa studenţilor şi profesorilor de la Universitatea de Teatru din Shanghai, după care audienţa a solicitat ad-hoc o lecţie de actorie. O lecţie mai lungă decât recitalul, ascultată cu sfinţenie.

Şi aceasta numai între 15 iulie 2015 şi 31 august 2018, cât timp am fost posesorul baghetei dirijorale a Institutului Cultural Român de la Beijing. Am răsfăţat publicul chinez cu şapte piese de teatru româneşti şi cu încă pe atâtea din dramaturgia mondială, în viziunea românilor!

Piesele de teatru cu care au venit artiştii români au însemnat premiere absolute în China şi în Asia. Interpretarea covârşitoare a transmis emoţie artistică în lanţ şi a deschis în inima spectatorilor chinezi un Templu al Artei numit România.

Februarie 2019

Constantin Lupeanu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantin Lupeanu

Constantin Lupeanu –  scriitor, traducător, sinolog și diplomat din România. Născut în data de 4 august 1941 în com. Murgași, Dolj. Este un scriitor, traducător, sinolog și diplomat din România. A studiat la școala generală în comuna Murgași din județul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now