Contemporanul » Teatru - Dramaturgie » Două secole de teatru liric la Timişoara

Două secole de teatru liric la Timişoara

Dintr-o scrisoare de la Berlin a savantului german Bretschneider reiese că în 1777 la Timişoara funcţionase un teatru permanent şi în stagiunea 1777/78 au fost prezentate 96 de spectacole

În Amintirile mele despre profesorul Ivan, din cartea Nicolae Ivan: Istoria a două secole de teatru liric la Timişoara. Ediţie îngrijită de Smaranda Vultur. Editura Nepsis, Timişoara, 2017, Ioan Holender, fostul director al Operei de Stat din Viena, notează: „Era la sfârşitul anilor patruzeci sau la începutul anilor cincizeci, când, la intrarea Operei de Stat [din Timisoara, clădire edificată între 1871 şi 1875 de către arhitecţii vienezi Hermann Helmer (1849‑1919) şi Ferdinand Fellner junior (1847‑1916), ca palat cultural în stilul Renaşterii, purtând numele împăratului Franz Iosif I, inaugurat la 27 aprilie 1947 ca Opera de Stat din Timişoara, fondată la 30 martie 1946, n. H.D.], mai precis, după unicul antreu din faţă […] stătea mai la fiecare spectacol, un domn […]; avea părul complet alb şi foarte lung. […] Nu prea vorbea cu nimeni. Dar era salutat de mulţi spectatori…“ Prof. ing. Nicolae Ivan, care studiase la École Technique Supérieure din Paris (Construcţii aeronautice) şi funcţionase ca inginer la fabricile de automobile La licorne şi Citroën, era concomitent şi corespondent al revistei Dacia, editată din 1924 de istoricul şi arheologul Vasile Pârvan, şi al ziarului Românul, fondat în 1911/12 la Arad.

Întors la Timişoara, Nicolae Ivan a fondat, ca proprietar, ziarul şi editura „Fruncea“ (1934‑1947). În 1946, Nicolae Ivan fusese internat pentru câteva luni în lagărul din Caracal. Se căsătoreşte – după moartea primei sale soţii, Yvonne Goldven (din Franţa) –, doi ani mai târziu, cu soprana Operei din Timişoara, Silvia Lucia Drăgan (decedată în 2015), iar în anul 1958 se naşte fiica lor Simina, care, după studii la Academia de Muzică din Bucureşti, face o splendidă carieră ca soprană, începând la Teatrul de Operetă din capitală. După ce câştigase diferite concursuri la Paris, Toulouse, Coburg, Nantes şi Bucureşti, este angajată, între anii 1990 şi 1994 la Opera Naţională din capitală. În septembrie 1994, primeşte un angajament la Opera de Stat din Viena, fiind invitată şi la operele din Hamburg, Dresda, Zürich, Berlin, Londra ş.a.

În epoca regimului comunist, Nicolae Ivan a dus‑o destul de greu, dar lucrase sârguincios şi statornic: din 1948, membru în consiliul artistic al operei şi critic muzical, respectiv coordonator între procesul de creaţie, administraţie şi relaţii publice. Nicolae Ivan s‑a dedicat totalmente muzicii, procesului muzical creator şi cercetării vieţii muzicale timişorene, întocmind nenumărate lucrări de specialitate, care, până acum, încă n‑au fost publicate într‑un volum.

În anul 1960 a fost elaborat manuscrisul care a văzut lumina tiparului în volumul de faţă, iar în 1962 a fost angajat la Cooperativa Avântul ca şef al secţiei de copiat note muzicale.

Reuşind să creeze până la trecerea sa timpurie în eternitate (19 mai 1972) încă foarte multe lucrări de specialitate, păstrate sub formă de manuscris, prezintă pentru posteritate un adevărat tezaur în domeniul muzicii, iar cercetătorii se bucură de adevărate perle în acest domeniu.

Faptul că aceste lucrări sunt nonconformiste – deci nefiind influenţate de ideologia comunistă a vremii – au caracter de obiectivitate şi realism, chiar dacă – datorită evoluţiei sale profesionale –, se poate observa o oarecare influenţă de şcoală franceză, care nu dăunează însă deloc procesului activităţii sale.

În Prefaţa volumului, autorul mărturiseşte că, la 12 mai 1955, prezentând o conferinţă la Filiala Timişoara a Uniunii Compozitorilor din R.S.R. pe tema Înflorirea operei la Timişoara în secolul al XIX‑lea, i s‑a reproşat că „[…] nu aduce nicio contribuţie nouă, personală […], ceea ce m‑a determinat […] să întreprind acest studiu monografic în forma în care se înfăţişează aici […]“ (pag. 27). Cititorul află de evenimenetele teatral‑muzicale, de începuturile criticii şi vieţii scenice ale oraşului şi de apariţia publicaţiei săptămânale de specialitate Thalia.

Pornind de la viaţa teatral‑muzicală din secolul XVIII în Timişoara, autorul, referindu‑se la perioada de după eliberarea de către Principele Eugeniu de Savoya de sub ocupaţia turcească, aminteşte de clădirea care se aflase în locul Liceului Lenau de astăzi, unde avuseseră loc primele spectacole prezentate de trupe de teatru ambulant de pe meleagurile austriece, din Bratislava de atunci şi din alte centre culturale ale imperiului. Data exactă la care a avut loc primul spectacol nu se poate stabili cu exactitate.

Dintr‑o scrisoare de la Berlin a savantului german Bretschneider reiese că în 1777 la Timişoara funcţionase un teatru permanent şi în stagiunea 1777/78 au fost prezentate 96 de spectacole. Nicolae Ivan urmăreşte cu acribie istoria şi dezvoltarea oraşului Timişoara, relaţia teatrului raportat la repertoriul teatrelor din Sibiu, Cluj, Bucureşti, Buda, Pesta, Viena, Linz, Seghedin, Bratislava, Debereczin, Sopron, Ljubliana, Zagreb, Brno, Triest, Milano, Hamburg ş.a. Astfel, au fost realizate înscenări moderne şi schimburi de actori între aceste centre.

Cititorul mai află că noua stagiune din toamna anului 1796 a fost inaugurată cu Flautul Fermecat al lui Mozart. Al doilea eveniment importat a avut loc la 18 aprilie 1799: premierea timişoreană a operei Iaramarocul din Veneţia a lui Antonio Salieri. Nicoale Ivan cercetează în cadrul însemnărilor sale şi primele specatacole de operă în limba maghiară, datând din anul 1825, când, la Timişoara şi Arad, au fost înregistrate primele reprezentaţii în limba maghiară de trupe de operă ambulante.

În secolul XIX, opera în limba italiană devenise o mare concurenţă pentru reprezentaţiile de operă în limbile naţionale, nu însă în Timişoara, unde s‑a cântat şi pe mai departe în limbile locale ale oraşului.

Friedrich Stampfer (1859‑1862) o angajează pe Josefine Gallmeyer, născută în 1838 la Lipsca, pentru câteva spectacole la Timişoara. În 1862 însă frumoasa „Pepi“ Josefine Gallmeyer pleacă la Viena, unde s‑a impus repede, devenind una dintre cele mai mari vedete ale timpului. La 29 decembrie 1875 are loc premiera timişoreană a operetei Liliacul de Johann Strauss fiul – la numai un an după premiera vieneză, iar în septembrie 1879 are loc un evenimet de mare răsunet în Timişoara: un concert în sălile Redutei cu Johannes Brahms la pian şi Joseph Joachim la vioară, concert primit cu mare entuziasm de către spectatori.

Referitor la perioada de după înfiinţarea dublei monarhii Austro‑Ungaria (1867), autorul notează că, de acum încolo, spectacolele în limba maghiară capătă o importanţă crescândă în detrimentul celor în limba germană.

Nicolae Ivan intitulează un capitol (pag. 171) Bruno Walter, prim‑dirijor al Operei germane din Timişoara, evocându‑l pe marele dirijor de mai târziu. După integrarea Banatului românesc în Regatul României – la 7 august 1919 – a avut loc primul spectacol în limba română, susţinut de Teatrul Naţional din Craiova, cu piesa Institutorii de Otto Ernst (pag. 190).

Nicolae Ivan a fost – ca muzicolog şi comentator de spectacole de operă – o veritabilă autoritate, acest volum constituind în fond Istoria operei timişorene, întocmit cu gândul la ultima sa mare iubire şi cu speranţa unei „investiţii“ reuşite pentru ascensiunea carierei fiicei sale – Simina – care a fost catapultată ca soprană la Opera de Stat din Viena şi care, în septembrie, împlineşte 25 de ani de activitate în cadrul acestei opere.

Volumul este înzestrat cu numeroase fotografii, tabele, facsimile şi texte explicative semnate de Nicolae Ivan, care contribuie la receptarea vie a materialului care ar trebui să‑şi găsească accesibilitatea la iubitorii de operă şi teatru din Timişoara.

Hans Dama

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now