Contemporanul » Profil (pagina 2)

Profil

Octavia Berceanu: Eugène Ionesco şi revolta metafizică

Dacă sună straniu un comentariu atât de dezolant la o piesă însufleţită de umor şi imbolduri parodice, să avem în vedere că, regulă de lucru la un iubitor al contrariilor ca Ionesco, acolo unde pare evidentă întronarea unui anumit gen dramatic, se impune cu forţă deplină şi lectura à rebours. „Aleasa inimii tale contra voinţei tale!” Jacques Tatăl În operele ...

citește »

Ion D. Sîrbu, un om liber

Dincolo de „anii de studii postuniversitare”, cum numise, cu un rictus amar, intervalul petrecut acolo, în acel „saison en Enfer” şi unde, antrenat temeinic în a renunţa, ţinuse colegilor de celulă prelegeri despre dramaturgia blagiană, Ion Dezideriu Sîrbu constată, răsfoind un vechi şi uitat Jurnal (acoperind anii 1952-⁠1953), că „e plin de Blaga”, prezent, dealtminteri, şi în epica sa, sub ...

citește »

Virgil Tănase, un „duşman privilegiat”?

Este cel puţin ciudat (dar nu şi inexplicabil) de ce Virgil Tănase, un important scriitor român, tratat reticent, văzut acasă ca scriitor francez (de oarece succes, totuşi), programatic marginalizat, aşezat, cu o inaderenţă asumată, la „o margine de drum” etc., continuă să fie ignorat. „Biografia e un roman ale cărui figuri sunt deja scrise” Este cel puţin ciudat (dar nu ...

citește »

Valeriu Cristea: programul intropatic

Este Valeriu Cristea un patetic demodat? El practica, se vede bine, o critică neepurată de sentimente, textele sale rămânând mai degrabă documentele unei sensibilităţi colocviale decât ale unui autorităţi inflexibile. Totuşi, autoritatea criticii de întâmpinare avea în Valeriu Cristea un pilon rezistent, deşi autorul prefera critica de interpretare; el se mişca cu siguranţă pe teritoriul prozei. „Cine nu e şi ...

citește »

Mitul ca „întâmplare exaltată”

Vom reaminti că revoluţia stănesciană a marcat o mutaţie a viziunii poetice. Nichita ne-⁠a apropiat, alături de congenerii săi, de lirismul autentic, redescoperind modernismul interbelic, refăcând punţile de legătură cu o tradiţie fracturată. Poet până „în străfunduri” (cum l-⁠a văzut Ana Blandiana) „revoluţionarul” Nichita a fost un inovator. Nichita, aşadar, ar fi ajuns în zilele noastre un „mit exorbitant”, întreţinând ...

citește »

Mircea Martin sau obsesia adecvării (II)

Scrupulos, temeinic, râvnind exactitatea, o elaborare calmă, sub semnul definitivului, cuprinzând „totalitatea”, el şi-⁠a găsit armura de teoretician, palpând profunditatea şi găsind coerenţa semnificativă a operei. Intervine în discuţie şi educaţia reşiţeană, explică bănăţeanul Mircea Martin. Într-⁠un scurt Avertisment, datat octombrie 1968 (cules în Generaţie şi creaţie), Mircea Martin sublinia: „critica e una, indiferent de pretexte, şi identitatea ei o ...

citește »

Mircea Martin sau obsesia adecvării

S-⁠a spus deseori că Mircea Martin nu riscă; el nu impune, ci consolidează. Asta, evident, n-⁠ar fi deloc puţin (dacă ar fi doar atât). „Dezerţiunea” din armata foiletoniştilor era tot o soluţie temperamentală. Spirit dialogic, plin de politeţe şi sobrietate, Mircea Martin îşi păstrează dreptul de a formula obiecţii; nu crede în zeii nepătaţi, nu acceptă iubirile ne-⁠critice şi „încremenirea ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now