Contemporanul » Profil (pagina 2)

Profil

Adrian Dinu Rachieru: A.E. Baconsky – un pedagog cosmopolit

În 1972, când realiza o carte-⁠monument (e vorba de Panorama poeziei Universale contemporane), Baconsky dovedea – încă odată – o concepţie articulată despre poezie şi o erudiţie indiscutabilă, dezvăluindu-⁠şi preferinţele şi idiosincraziile Figură aristocrat-⁠macedonskiană în decor comunist, poet (dar şi prozator, eseist, traducător) cultivat, orgolios-teatral, solemn-preţios, translând estetismul, în anii ultimi, în zona fastuozităţii crepusculare, ca profet sumbru, A.E. Baconsky ...

citește »

Marian Victor Buciu: Terţiul tainic

Iată-⁠l pe Dumnezeul revelat de terţiul tainic inclus. „Dumnezeu este un dumnezeu al ordinii, spunea Jacob Böhme. Un dumnezeu care joacă zaruri, un dumnezeu care mânuieşte dezordinea pentru a crea ordinea. Dumnezeul care joacă zaruri este dumnezeul maieuticii.” El, acest terţiu tainic (uneori i se adaugă un nou atribut: paşnic) inclus, teoretizat sau teorematizat în a zecea secţiune a lucrării, ...

citește »

Adrian Dinu Rachieru: Progresia Andru

Prozator şi/ sau predicator (ne anunţau cârcotaşii), el este o prezenţă necesară în lumea laică, având nevoie, într-⁠un secol hiperconsumist, de asceză îndrumată şi sacerdoţiu „Cu trecerea anilor, oamenii nu îmbătrânesc, ci se trezesc” Atipic, inclasabil, enigmatic, aproape o legendă, stârnind interes, nerăsfăţat, însă, de critică / critici, Vasile Andru nu are „mitul stilului”. Consecvent cu sine, refuză, totuşi, fixarea ...

citește »

Marian Victor Buciu: Abisul interogativ

Dar ce este omul în cuprinsul naturii? „Omul este o nuanţă cosmică”, „omul este cea mai prodigioasă creatură imperfectă între cer şi pământ” Într-⁠o modernitate a prostituării verbale ori condusă de canibalism verbal şi ima­gistic, îndemnul teoremelor poetice înclină ferm spre tăcerea cuvintelor, întrucât pe acestea modernitatea le-⁠a făcut atât de zgomotoase şi de asurzitoare. E poeticianul teorematic un antimodern? ...

citește »

Marian Victor Buciu: Basarab Nicolescu şi transdisciplinaritatea ca rădăcină a unei noi tradiţii

„Fundamentul drepturilor omului: libertate, iubire, transdisciplinaritate.” Iubeşte, fă ce vrei, dar transdisciplinarizează-⁠te, altfel eşti pierdut… Înnoirea gândirii nu mai apare – cum mi s-⁠a părut că se întâmplă totuşi contextual – ca ruptură totală şi deci ca utopie, fără loc regăsit. Dimpotrivă. Am avea aici o formă de gândire fundamental tradiţionalistă, organică, (r)evolutivă, redimensionată de actualitate, adică de modernitatea căii ...

citește »

Adrian Dinu Rachieru: Paul Celan şi „vina” supravieţuirii

E important de ştiut că Paul Celan, minte poliglotă, admirabil cunoscător al limbii franceze, nu a scris nici un rând în această limbă. El s-⁠a vrut un „trist poet de limbă teutonă” şi era încredinţat că retrăieşte, până la capăt, destinul atât de sinuos al spiritualităţii evreieşti. Recent, chiar în paginile Contemporanului, Boris Marian ne dădea asigurări că Paul Celan ...

citește »

Octavia Berceanu: Eugène Ionesco şi revolta metafizică

Dacă sună straniu un comentariu atât de dezolant la o piesă însufleţită de umor şi imbolduri parodice, să avem în vedere că, regulă de lucru la un iubitor al contrariilor ca Ionesco, acolo unde pare evidentă întronarea unui anumit gen dramatic, se impune cu forţă deplină şi lectura à rebours. „Aleasa inimii tale contra voinţei tale!” Jacques Tatăl În operele ...

citește »

Ion D. Sîrbu, un om liber

Dincolo de „anii de studii postuniversitare”, cum numise, cu un rictus amar, intervalul petrecut acolo, în acel „saison en Enfer” şi unde, antrenat temeinic în a renunţa, ţinuse colegilor de celulă prelegeri despre dramaturgia blagiană, Ion Dezideriu Sîrbu constată, răsfoind un vechi şi uitat Jurnal (acoperind anii 1952-⁠1953), că „e plin de Blaga”, prezent, dealtminteri, şi în epica sa, sub ...

citește »

Virgil Tănase, un „duşman privilegiat”?

Este cel puţin ciudat (dar nu şi inexplicabil) de ce Virgil Tănase, un important scriitor român, tratat reticent, văzut acasă ca scriitor francez (de oarece succes, totuşi), programatic marginalizat, aşezat, cu o inaderenţă asumată, la „o margine de drum” etc., continuă să fie ignorat. „Biografia e un roman ale cărui figuri sunt deja scrise” Este cel puţin ciudat (dar nu ...

citește »

Valeriu Cristea: programul intropatic

Este Valeriu Cristea un patetic demodat? El practica, se vede bine, o critică neepurată de sentimente, textele sale rămânând mai degrabă documentele unei sensibilităţi colocviale decât ale unui autorităţi inflexibile. Totuşi, autoritatea criticii de întâmpinare avea în Valeriu Cristea un pilon rezistent, deşi autorul prefera critica de interpretare; el se mişca cu siguranţă pe teritoriul prozei. „Cine nu e şi ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now