Din ultimul număr:
Contemporanul » Polemice (pagina 20)

Polemice

Ochiul din mijlocul frunţii

S-⁠a pus în circulaţie ideea că orice, totul pus pe hârtie devine literatură. Ei bine, nu. Devine maculatură. Contraculturalii se bucură de promovare şi, pe cale de consecinţă, de succes comercial, ba chiar de nobelabilitate, spre a folosi vocabula lui Ion Simuţ. Oscilam între două titluri de cronică, Văzutele şi nevăzutele sau Văzătorii şi nevăzătorii, când a apărut al treilea: ...

citește »

Nicolae Iliescu: Breban

Gaşca asta care s-⁠a suit pe toate organismele importante ale ţării – în primul rând CNSAS, ca să-⁠şi ascundă propriile legături, dar şi alte grupuri de presiune! – trebuie să se obişnuiască şi cu alte opinii. Din păcate, li s-⁠a spus doar adevărul. De douăzeci şi cinci de ani noi tot batem pasul pe loc şi nu putem ieşi din ...

citește »

Nicolae Breban, preşedintele Consiliului Consultativ al ICR

Nu avem librării româneşti nicăieri în lume. Nu e o ruşine? Ce altă dovadă de lipsă de viziune în activitatea ICR de până acum, birocratică, fals culturală, fară simţul realităţilor? Recenta numire a lui Radu Boroianu în funcţia de preşedinte executiv al ICR a dus la o schimbare semnificativă în organigrama acestei instituţii de importanţă vitală pentru cultura româ­nească. Până ...

citește »

Corectitudinea în neregulă naţională

Avem – Doamne, nu ne feri de aşa ceva – nevoie de librari informaţi, dar n-o să cerem oricui să fie enciclopedist, atâta vreme când breslele critice de la noi sunt sectar-impostoare sau chiar vocaţional-ticăloase. Ne-⁠am contaminat, unii, de corectitudinea politică, la care noi, deşi nu toţi, reducem globalismul sau mondialismul? De ce? Poate ca să învăţăm, repetând şi greşelile ...

citește »

„Gânduri albe” pe alb

Ernst Cassirer, o repet, considera că firele care-⁠l ţes pe homo sapiens sunt „limba, mitul, arta şi religia”. Or, noi suntem din ce în ce mai indiferenţi la stricarea limbii, de-⁠mitificăm, paradigma de/des face ravagii în culturosferă, de-⁠sacralizăm. Dezinteresul faţă de imaginea sinceră a României ţine tot de non-⁠moralia, ca şi ponegrirea a tot ce ţine de românesc/românitate. Au trecut ...

citește »

Bea, Grigore, aghiasmă!

Rondul de zi Contribuabilul ştie că plăteşte taxe şi impozite pentru ca statul să susţină financiar sănătatea, cultura, învăţământul, să dezvolte infrastructura rutieră etc., nicidecum să finanţeze apetitul pentru putere al nu ştiu cărei formaţiuni politice, cu care adesea n-⁠are nici în clin nici în mânecă ideologică. Mai nou, paremiologia salvează România. De fapt, n-⁠o salvează deloc şi de la ...

citește »

Alternativele Europei actuale

Europa şi-a ieşit din cursul ei îmbrăţişând insidioase ideologii de adaptare, în locul viziunilor motivatoare care au propulsat-o în trecut. Nici ruperea cu trecutul, nici întoarcerea la trecut nu sunt soluţii. Avem nevoie în Europa nu de revenirea în trecut, căci viitorul ne smulge oricum din ceea ce a fost, ci de preluarea trecutului ca resursă culturală pentru a recuceri ...

citește »

Comunismul de la trăire la recunoaştere

Marele semn de întrebare, apt să înlocuiască un semn de mirare la fel de mare, se cuvine să afle răspunsul la acest enunţ: Dar fiecare ins ce a făcut ori ce face din ceea ce istoria îi impune? Plecăm de la sentimentul şi faptul, potrivit cărora comunismul nu este cu adevărat condamnat. Să avem o minimă înţelegere: şi ce este ...

citește »

Aura Christi, à rebours

Întreb: de ce ar fi demodată cultura naţională, ca şi cum ar ţine de vreo modă? Şi de ce ar trebui să optăm pentru de-identificare, pentru ne-aşezare în identitate, pentru evadare (unde?) din ea? De ce să alegem între „cojocul tradiţiei” şi papionul experimentului, ca şi cum n-ar fi posibilă coexistenţa lor? „În această privinţă, v-⁠aş spune, deci, atenieni, doar ...

citește »

Democraţia pe înţelesul tuturor

Cu ocazia împlinirii a circa două secole de la expirarea marii democraţii ateniene, Aristotel, analizând în Politica formele de organizare statală, atrăgea respectuos şi echidistant atenţia că divina regalitate este pândită de pericolul glisării în tiranie, că luminoasa conducere de către aristocraţie îmbracă, mai devreme sau mai târziu, toga oligarhică. Un întreg guvern, cu cel mai bun premier de după ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now