Contemporanul » Eseu (pagina 10)

Eseu

Aura Christi: O dimineaţă perfectă

Oare să fie Tibetul preponderent gri? Pe măsură ce urcam, munţii creşteau în înălţime, pe platourile formate ici şi colo apăreau din când în când parcele de porumb, apoi câmpuri întinse de rapiţă, al căror galben ducea cu gândul la peisajele târzii ale prietenului lui Paul Gauguin, Van Gogh. Apoi, a urmat surpriza de proporţii… Cum arată o dimineaţă desăvârşită? ...

citește »

Ramona Ardelean: Entropia supraeului naţional

Această carenţă sau slabă apetenţă a românilor pentru o idee mare, pentru un ideal sau pentru o idee „de creştere” îşi are originea în structura fragilă a supraeului nostru naţional, rămas, din păcate, într-⁠un stadiu infantil şi insuficient dezvoltat Omul este considerat, nu fără temei, fiinţa cea mai puţin entropică dintre toate. Şi prin ce ar fi omul mai puţin ...

citește »

Horia Pătraşcu: Energia radiantă a idealului

Idealul este acea forţă care structurează forţele, înzestrările, calităţile, dar şi defectele unei naţiuni şi le dă o formă coerentă, stabilă. Fiecărei naţiuni îi este specific un astfel de ideal la un moment dat al istoriei sale – fie că se cheamă idealul unităţii, al libertăţii, al democraţiei, al egalităţii Cultura şi politica sunt cele două aspecte fundamentale ale unei ...

citește »

Bogdan Creţu: Când Emma Bovary citeşte

Se sinucide. De ce? Din refuzul de a accepta evidenţa? Din dezamăgire? Pentru că are intuiţia că, de fapt, nimic niciodată nu va reuşi să îi ostoiască setea de altceva? Trist este că avea foarte aproape ceea ce căuta: un bărbat care o iubea nespus, care o idolatriza, blegul de Charles, şi altul care o admira, supus şi stângaci, Justin. ...

citește »

Aura Christi: Copilul fântânii

Şi întâmplarea e supusă unor legi necunoscute, aşezate departe de zodia accidentalului; cele desfăşurate aici, pe pământ – ne sugerează în repetate rânduri autorul, lăsând porţile deschise spre necunoscutul îmbietor – îşi au în mod firesc corespondentul în lumea de sus, din ceruri. Dacă lucrurile nu s-⁠ar petrece astfel, totul ar fi probabil lipsit de strălucire şi s-⁠ar derula sub ...

citește »

Horia Pătraşcu: Stadiile karamazoviene ale existenţei

Marea idee adusă de omul de ştiinţă rus este aceea că transpune în ordine morală ceea ce este evident în ordine fizică: la fel ca orice alt simţ, simţul moral al omului este supus dezorganizării şi destructurării. Moralitatea şi religiozitatea fiinţei umane sunt afectate iremediabil de trecerea timpului, timpul nu iartă pe nimeni, pe „omul interior” la fel de puţin ...

citește »

Vasile Muscă: Însemnări pe marginea ideii de filosofie românească

Este, într-⁠adevăr, nevoie astăzi de o filosofie românească, o filosofie care să se aplece asupra realităţii româneşti, să-⁠i depisteze conflictele şi convulsiile pentru a le explica şi înţelege, oferind teoreme, concepţii, soluţii, generalizări pentru problemele sale A scrie sau a vorbi despre filosofia românească, adică despre ceea ce în opinia unora nici nu există, constituie un perfect exerciţiu de inutilitate ...

citește »

Bogdan Creţu: Despre Bacovia de la dreapta la stânga

Bacovia nu este un lipsit de vitalitate şi un deznădăjduit, aşa cum încearcă să ne convingă, recurgând la această retorică a simplităţii. Cultivă banalitatea nu doar dintr-⁠un apăsător sentiment al lipsei de sens, dintr-⁠o prejudecată existenţială a anodinului, ci şi din amuzament. Bacovia – ludic? Sigur că da E ciudat să descopăr acum că experienţa mea cu poezia bacoviană reia, ...

citește »

Aura Christi: Un principe al subteranei

Culmea e că post-⁠puberul acela singuratic, care doar cu nişte ani în urmă, înfricoşat de singurătate şi de cine ştie ce alte minuni, se ţinea scai de maică-⁠sa, n-⁠a mişcat! N-⁠a mişcat toată viaţa din subterana lui, nici de lângă uşa înfiptă la ieşirea din gurile-⁠i de balaur, învăţând s-⁠o trateze – ca un principe – drept un dar! Senzaţia ...

citește »

Horia Pătraşcu: Primul vehicul al omului – scara

 Ce este acesta? Un obelisc. Ce este un obelisc? O scară. „Nevoia de transcendenţă -⁠ Ne aflăm aici la modul superior, de cea mai înaltă complexitate, pe care o poate căpăta nevoia de a da un sens vieţii. Etimologic, trans înseamnă dincolo, iar verbul latinesc ce i se alătură s-⁠ar traduce prin a te căţăra. Obiceiul copiilor de a se ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest