Din ultimul număr:
Contemporanul » Eseu – Publicistică (pagina 21)

Eseu – Publicistică

Ce ne spune opera lirică?

Hegel aparţine în chip evident muzicii epocii sale (fiind un „corespondent” filosofic al lui Beethoven, cum înclina să-⁠l vadă Mihai Ralea!) prin poziţia privilegiată în care plasează muzica instrumentală. În memoria lui Nicolae Herlea, care a dezvăluit, prin interpretare, profunzimea operei După Al Doilea Război Mondial, opera lirică a fost socotită a fi prea convenţională şi în contrast prea direct ...

citește »

Istorismul şi filosofia

Strauss a văzut în filosofia profesorului său Heidegger culminaţia istorismului, atinsă chiar în efortul de a-⁠l transcende, şi a căutat să elaboreze o alternativă. La autorul lucrării Fiinţă şi timp constelaţiile culturale sunt istorizate, dar se caută, într-⁠adevăr, o contrapondere la dizolvarea lor în istorie. În 1953, Strauss a publicat Dreptul natural şi istoria, care este socotită justificat cea mai ...

citește »

Un poet „zgârcit la vorbă”

Să nu sărim peste mârţoagă şi să rămânem mai degrabă la adevăr, adică la faptul că universul liric contorsionat, negru şi câteodată de-⁠a dreptul atroce al lui Mihai Pascaru invită, subiacent, la responsabilitate: la una corectivă, etică, umană, politică, chiar metafizică. Binele poate fi peste tot, chiar şi printre molozuri… Cu condiţia să fie exprimat bărbăteşte, nu sentimentaloid sau edulcorat. ...

citește »

Bucureştii de la periferie. Romanţuri şi romane de veac XIX de Alexandru Farcaş

Romanul de aventuri reprezintă relaţiile dintre indivizi din perspectiva ideologiei mic-⁠burgheze, se caracterizează prin viziunea antiaristocratică, bunul-⁠simţ comun şi simpatia pentru cei din clasele de jos. Pe fondul maniheismului violent – reflex al tipologiei basmului, nu al romanului realist – dintre personaje, toate acestea se regăseau, în forme specifice societăţii franceze, şi la Sue, Dumas, Féval şi toţi ceilalţi. Cu ...

citește »

Caragiale. Fantastic şi ocult de Carmen Duvalma

Nuvelele lui Caragiale se termină într-⁠o ambiguitate specifică fantasticului, deoarece eroul nu este sigur de caracterul supranatural al întâmplării, căutând în timpul povestirii sale câte o explicaţie raţională pentru fiecare lucru ce la început i se părea anormal, deşi socrul lui susţinea că Mânjoloaia îi pusese farmece în „fundul căciulii”. În ultimii ani ai vieţii sale, în perioada petrecută la ...

citește »

Istoria filosofiei ca filosofie la Leo Strauss

Morala se transformă în oportunism, ştiinţa devine abstinentă, ideologiile îşi fac jocul, iar ceea ce a mai rămas din filosofie se pune în serviciul puterilor existente. Proba este, de pildă, împrejurarea că naţional-⁠socialismul german şi-⁠a anexat repede, după instalarea la putere din 1933, filosofiile lui Nietzsche şi Heidegger, pe fondul pe care filosofia politică încetase mai devreme. Extraordinar de influent ...

citește »

Doar ce se vede…

O Românie interioară traduce, în esenţă, o utopie retorică solitară, de tip marginal sau melancolic: cum ar putea fi România politică de azi „schimbată”, dacă substanţa ei ar fi altfel de cum este în momentul de faţă – şi dacă oamenii care se înfruptă din această „substanţă” ar fi mai puţin primitivi şi mai puţin gregari de cum sunt acum ...

citește »

Povestea subteranei: Sinonimele frigului

Numărul treptelor ce duc spre Cupola michelangelescă depăşesc cifra de cinci sute, pe când cel al treptelor spre vechea capelă a papilor supranumită Sancta Sanctorum, aflată în capul Scării Sfinte, ating cifra de douăzeci şi opt. Conform tradiţiei, treptele Scării Sfinte din casa imperatorului Pilat urcată de Iisus – şi, la dorinţa Sfintei Împărătese Elena, transportată la Roma – sunt ...

citește »

Sub semnul mitului

Un peisaj din Francis Jammes desenat de un intelectual cu simţurile la pândă şi cu spiritul obsedat de fantasmele firii şi de mesajele universului. Florile de mac îi par mari stropi de sânge căzuţi în grădina Ghetsemani de pe fruntea lui Iisus. Din cer cad leneşi fulgi moi care troienesc pacea de scrum a lumii. Bucolismul spiritualizat găseşte o ex­pre­sie ...

citește »

Din viitor

Clasicii literaturii de anticipaţie – şi Opriţă este unul dintre ei… – sunt conştienţi de faptul că, la fel ca în utopie sau distopie, „cheia” demonstraţiei o reprezintă sintaxa morţii: ce faci cu ea, cum o încadrezi. Dacă am numărat bine, Aşteaptă vremea ta (Ed. Tipo Moldova, Iaşi, 2012) este a 22-⁠a carte publicată de către Mircea Opriţă, autorul fiind, ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now