Contemporanul » Eseu – Publicistică (pagina 20)

Eseu – Publicistică

O scriere filosofică de cotitură

Mai trebuie amintit, spre a avea imaginea întreagă a situaţiei, că Joseph Ratzinger a dezvoltat de-⁠a lungul anilor o critică a marxismului din punctul de vedere al unei viziuni elaborate, ce avea ca suport personalitatea lui Isus din Nazaret. Din capul locului, el se afla la distanţă de convenţionalele critici fără de viziune, care aveau să prolifereze după 1989 în ...

citește »

George Morărel: Introducere în critica supra-agenţială

Ca şi criticul literar, K. se trezeşte într-⁠o lume stranie, aruncat-⁠în-⁠text, rătăceşte, încearcă să desluşească iţele acestui univers, îşi face planuri, introduce în strategiile sale toate piesele cu caracter semnificativ – Barnabas, Frieda, Klamm –, pentru a putea ajunge la castel. Agrimensorul K. nu este un simplu cititor, este un măsurător, critic specializat. Blamat de unii scriitori – pe bună ...

citește »

Alexandru Surdu: Memorialul de la Valea Plopului

Despre Nae Ionescu s-⁠au spus şi s-⁠au scris multe, şi de bine şi de rău, cum se face de regulă despre orice mare personalitate care iese în evidenţă prin ceva anume. Or, Nae Ionescu s-⁠a evidenţiat de tânăr prin multe calităţi excepţionale. Este de ajuns să ne referim aici la cunoştinţele sale deosebite din domeniile filosofiei şi ale matematicilor. Cum, ...

citește »

Dumitru Radu Popescu şi est-etica „anticomunistă”

Cum a abordat chestiunea în Istorie Nicolae Manolescu? El trebuia să îmbine exigenţele esteticului (pe care îl proclamă normă centrală a demersului său) cu cele ale est-⁠eticii, declarată de „dreapta” („anticomunistă”), cale deloc lesnicioasă, cu atât mai mult, cu cât se afla, totuşi, în faţa unui mare scriitor. Exegeza derepopesciană s-⁠ar putea spune că se află pe culme cu finalizarea ...

citește »

Opera ca unitate muzicală

Spre deosebire, însă, de Faust, care s-⁠a bucurat de redări scrise în cursul Evului Mediu, Don Juan nu a avut acest trecut. Explicaţia dată de Kierkegaard este că, în vreme ce Faust putea fi reprezentat ca individ concret, Don Juan rămânea undeva între individ şi idee. Kierkegaard consacră, deja în prima sa scriere, Entweder – Oder. Ein Lebensfragment herausgegeben von ...

citește »

William Blake, demiurgul de Aloisa Şorop

Sfinţii şi profeţii sunt a treia categorie de agenţi externi cu care Blake intră în relaţie de comunicare, deşi nu-⁠l ajută nici Isaia şi nici Iezechiel prea mult în încercarea de a-⁠l defini sau, măcar, caracteriza pe Dumnezeu. Tânărul şi prolificul critic şi universitar craiovean, proaspăt abilitat să conducă lucrări de doctorat, Cătălin Ghiţă publică la Editura Institutul European din ...

citește »

Ce ne spune opera lirică?

Hegel aparţine în chip evident muzicii epocii sale (fiind un „corespondent” filosofic al lui Beethoven, cum înclina să-⁠l vadă Mihai Ralea!) prin poziţia privilegiată în care plasează muzica instrumentală. În memoria lui Nicolae Herlea, care a dezvăluit, prin interpretare, profunzimea operei După Al Doilea Război Mondial, opera lirică a fost socotită a fi prea convenţională şi în contrast prea direct ...

citește »

Istorismul şi filosofia

Strauss a văzut în filosofia profesorului său Heidegger culminaţia istorismului, atinsă chiar în efortul de a-⁠l transcende, şi a căutat să elaboreze o alternativă. La autorul lucrării Fiinţă şi timp constelaţiile culturale sunt istorizate, dar se caută, într-⁠adevăr, o contrapondere la dizolvarea lor în istorie. În 1953, Strauss a publicat Dreptul natural şi istoria, care este socotită justificat cea mai ...

citește »

Un poet „zgârcit la vorbă”

Să nu sărim peste mârţoagă şi să rămânem mai degrabă la adevăr, adică la faptul că universul liric contorsionat, negru şi câteodată de-⁠a dreptul atroce al lui Mihai Pascaru invită, subiacent, la responsabilitate: la una corectivă, etică, umană, politică, chiar metafizică. Binele poate fi peste tot, chiar şi printre molozuri… Cu condiţia să fie exprimat bărbăteşte, nu sentimentaloid sau edulcorat. ...

citește »

Bucureştii de la periferie. Romanţuri şi romane de veac XIX de Alexandru Farcaş

Romanul de aventuri reprezintă relaţiile dintre indivizi din perspectiva ideologiei mic-⁠burgheze, se caracterizează prin viziunea antiaristocratică, bunul-⁠simţ comun şi simpatia pentru cei din clasele de jos. Pe fondul maniheismului violent – reflex al tipologiei basmului, nu al romanului realist – dintre personaje, toate acestea se regăseau, în forme specifice societăţii franceze, şi la Sue, Dumas, Féval şi toţi ceilalţi. Cu ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now