Din ultimul număr:
Contemporanul » Românii de pretutindeni » „Tito”, capturat la frontieră

„Tito”, capturat la frontieră

O după‑amiază de toamnă timpurie la începutul anilor ‘50 într‑un orăşel bănăţean aproape de graniţa cu Iugoslavia. Liniştea deplină se aşternuse peste localitate, nici o adiere de vânt, nici un ciripit, de parcă natura căzuse într‑o siestă ameţită de razele soarelui. Doar prin curţile şi grădinile din spatele caselor, gospodarii trebăluiau angajaţi şi ocupaţi cu muncile lor de sezon.

Parcă liniştea idilică era totuşi întreruptă la un moment dat de un punct mişcător care se ivea la capătul străzii principale după cotitura şoselei ce vine dinspre Nerău şi Teremia Mare. Apropiindu‑se, punctul mişcător era de fapt un pâlc de soldaţi, care, cu tropotul cizmelor grele, atrăgeau atenţia asupra lor: vreo şase grăniceri cu cizmele prăfuite şi uniformele scăldate de transpiraţie, cu automate în mână, păzeau parcă un prizonier încătuşat. Omul scund şi rotunjel, cu haine murdare, prăfuite, cu faţa nerasă şi arsă de soarele tomnatic, abia se ţinea pe picioare; cu greu îşi mişca extremităţile inferioare. Părea istovit de marşul forţat.

Oamenii, atenţionaţi de tropăitul greu al cizmelor, ieşeau în stradă, curioşi şi miraţi de scena care li s‑a oferit, ceva cu totul şi cu totul nemaipomenit prin urbea lor. Unii parcă‑l recunoscuseră pe „prizonier”… era dl Ungureanu, tăietorul de lemne, care, cu maşina lui de tăiat, motorizată, se deplasa pe la oameni în vederea pregătirii combustibililor care, mai ales toamna şi în pragul iernii, se aprovizionaseră cu cele necesare pentru încălzirea caselor în timpul anotimpului geros. Localnicii, miraţi, îi întrebară pe grăniceri ce e cu „prizonierul” escortat.

„L‑am prins pe Tito”, se făleau grănicerii… şi, într‑adevăr, dl Ungureanu aducea bine cu şeful statului iugoslav… Însă un şef de stat singur în zona frontierei dintre RSR şi Iugoslavia, ca spion, era de neînchipuit, o absurditate…

„Vedeţi că «Tito al vostru» este dl Ungureanu al nostru, tăietor de lemne, cunoscut în localitate şi prin împrejurimi…”

Grănicerilor nici nu le păsa de argumentaţia localnicilor: „Avem ordin să‑l ducem la Raion…” În realitate, nici grănicerilor, militari în termen, nu prea le venea să creadă că prada lor ar fi chiar Tito. Însă treaba era alta: pentru fapte deosebite de vigilenţă la frontiera ţării – mai ales la cea cu un stat a cărui politică, pe vremea aceea, era în contradicţie cu cea a URSS şi a lagărului solcialist –, năzuiau o răsplată pentru faptele lor, câteva zile de învoire acasă… Se pare că, şi în acest caz, „vigilenţa” a fost răsplătită, iar domnul Ungureanu a fost eliberat numaidecât.

Hans Dama

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now