Contemporanul » Românii de pretutindeni » Supravieţuitorul Ilie Tiţa

Supravieţuitorul Ilie Tiţa

Eroul iese victorios. Învinge o armată de funcţionari bine îndoctrinaţi, răi, înfrânge un sistem politic închis

Editura MJM din Craiova a tipărit în anul 2005 o carte unică în România, o lucrare de mari dimensiuni, 734 de pagini, ceva între roman, jurnal intim, ziaristică şi pamflet, intitulată Rătăcit prin cripta roş‑albastră sau Singur contra omenirii. Autorul, un profesor de ţară la începutul evocării, devenit fără să vrea erou european, este Ilie Tiţa. Către sfârşit, el numeşte cartea: document, şi de fapt este o istorie a noastră, a românilor.

Profesor în comuna natală, Ilie Tiţa îşi istoriseşte peripeţiile, din momentul în care şi‑a dorit să călătorească în Europa, „în căutarea libertăţii”, scrie el: „de mine şi de neam”. Se izbeşte însă de refuzul autorităţilor de a‑i da paşaport, deşi la început nu‑şi mărturisise gândul secret de a se stabili în SUA sau într‑o ţară vest‑europeană. Ceruse paşaport pentru a face împreună cu familia o excursie în străinătate şi fusese refuzat.

Neîncredere, neînţelegere, invidie, răutate, toate acestea pornind de la „neam”, de la cei din jurul său, profesori, elevi, săteni, şi urcând în sus pe ierarhia socială, deoarece, pe măsura refuzului, el se adresa autorităţilor superioare, inclusiv şefului statului şi al partidului de guvernământ din anii aceia, anii 80 ai secolului XX. În felul acesta începe calvarul petiţiilor şi lupta sa cu românii, cu autorităţile timpului, cu poliţia şi cu securitatea, pornind de la şcoala unde lucra, în comuna Murgaşi, judeţul Dolj, apoi la capitala de judeţ Craiova şi până la nivel naţional.

Surprinzător este că Ilie Tiţa nu dă înapoi. Multor români li se refuza pe vremea aceea paşaportul, dacă exista suspiciunea că nu se mai întorc în ţară, de vreme ce colegii, vecinii şi prietenii informau, real sau nu, că respectivii au păreri critice la adresa regimului. Regula era să te supui. Nici măcar nu puteai să întrebi de ce eşti refuzat, pentru că nu ţi se explica! Eroul cărţii Rătăcit prin cripta roş‑albastră sau Singur contra omenirii nu dă înapoi, refuzurile repetate şi piedicile îl stârnesc, îl întăresc. „Este încăpăţânat”, declară de câteva ori soţia sa, Izabela. De fapt, eroul Ilie Tiţa este mai mult decât atât. El are o candoare dezarmantă pentru toţi oponenţii, ducându‑i la exasperare şi la măsuri punitive, candoare altoită pe o dârzenie de granit.
În carte, Ilie Tiţa descrie în amănunt cum i‑a bombardat pe toţi, de jos şi până sus, cu memorii, iar de la un anumit moment declară tuturor deschis că, da, vrea să plece din ţară, cere azil politic în afara ţării.

După doi ani de luptă, o luptă inegală, un profesor de istorie contra sumedenie de instituţii şi indivizi rigizi – Ilie Tiţa împotriva unei ţări întregi –, i se dă paşaportul pentru a vizita Italia.
Eroul iese victorios. Învinge o armată de funcţionari bine îndoctrinaţi, răi, înfrânge un sistem politic închis.

Pleacă radios cu avionul în Italia, lăsând acasă o soţie însărcinată, mai tânără decât el cu paisprezece ani, şi trei copii mici, convins fiind că „lumea liberă” îl va primi cu braţele deschise, dacă nu îl va aclama, cel puţin îl va înţelege, în câteva săptămâni va primi viză pentru SUA şi îşi va chema la el familia, cât mai curând posibil.

De unde să ştie el că avea să continue lupta ani buni şi că oriunde libertatea individului este mai degrabă o lozincă preţuită de politicieni, în campaniile electorale?

Amânările succesive şi neluarea sa în serios, de data aceasta de către autorităţile italiene, americane, franceze, germane etc, îl dezamăgesc.

Pe de altă parte, lumea morbidă a fugiţilor, fie ei români, bulgari, albanezi, polonezi etc., îi aplică lovitură după lovitură. Trăieşte ani de zile în teroare. Unde era libertatea individului la care visase Ilie Tiţa? Are impresia şi ajunge la concluzia că cei mai mulţi dintre românii fugari din jurul său sunt securişti ajutaţi să fugă, cu misiuni speciale în străinătate, care primiseră ordin să‑i facă viaţa amară şi chiar încearcă să i‑o ia! Cu cât se destăinuie vesticilor cu sinceritate, cu atât nu este crezut şi nu e luat în seamă. I se refuză viza în SUA. Aplică din nou şi iar este respins.

Partea a doua a cărţii, Singur printre priboime sau exilul prin moarte, este scrisă magistral. Din fiecare paragraf se degajă nedumerirea unui om curat, a unui copil, în faţa primejdiilor neaşteptate şi nesperate ale lumii pe care o socotise liberă şi dreaptă.

Reţine faptul că şi el şi soţia se iubeau, cheltuiau bani pentru a‑şi telefona, îşi scriau, el trimitea familiei cam o scrisoare pe săptămână, pachete cu cafea, ciocolată şi alte bunuri de consum care nu se găseau în ţară.

Ideea cărţii, ceea ce vrea Ilie Tiţa să demonstreze, este că luptase pentru a pleca dintr‑o ţară care pe el îl încorseta, râvnise şi căutase ţările în care credea că omul este preţuit, dar se izibise de un zid de nepăsare, găsise o libertate oarbă.

Cartea se dezvoltă ca un document grav.

Evidenţiem pagini reuşite cu descrierea unor localităţi şi locuri turistice. Prezentarea Vaticanului pe pagini întregi, ca şi a domului din Koln, de exemplu, sunt remarcabile.

Partea a treia a cărţii este alertă, plină de dramatism. Eroul trăieşte un şir de dezamăgiri, trece prin momente de deznădejde şi rezistă prin ceea ce reliefam la început: dârzenia sa, neînduplecarea de dac neînfricat, care ştie că el însuşi este corect şi are dreptate. În cei cinci ani şi jumătate de exil neîmplinit, rezistă multor atentate, trăieşte şi moare, învie şi moare iar, după calculele sale atinge cea de a o sută douăzeci şi noua viaţă! De atâtea ori fusese condamnat la asasinare, i se întind cele mai urâte capcane, dar el reuşeşte să se sustragă tragediei.

Cartea se cuvine să aibă o ediţie a doua, să fie preluată de o editură inimoasă, care să‑i asigure o difuzare pe măsură, iar analiştii să se aplece asupra ei: iată un român demn! Deocamdată să reţinem: Ilie Tiţa, Rătăcit prin cripta roş‑albastră sau Singur contra omenirii, un roman real, tulburător!

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantin Lupeanu

constantin.lupeanu@contemporanul.ro'
Constantin Lupeanu –  scriitor, traducător, sinolog și diplomat din România. Născut în data de 4 august 1941 în com. Murgași, Dolj. Este un scriitor, traducător, sinolog și diplomat din România. A studiat la școala generală în comuna Murgași din județul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now