Contemporanul » Românii de pretutindeni » Philadelphia – un oraş istoric

Philadelphia – un oraş istoric

Georgetown, oraş mai vechi, renumit pentru universitatea sa, a existat cu mult timp înaintea capitalei Washington D.C. (District of Columbia), în care Casa Albă şi cartierul guvernamental au fost construite pe 10 mile pătrate într‑o regiune sălbatică abia în anul 1800. Pentru majoritatea imigranţilor din spaţiul european germanofon, Philadelphia fusese prima staţie de oprire. Din punct de vedere istoric, este un oraş important – în 1776 a fost semnată aici Declaraţia de independenţă –, considerat locul natal al naţiunii americane.

Situată pe malurile râului Delaware, Philadelphia, cu cei 80 km de chei portuare – trece drept cel mai mare port de apă dulce de pe glob. Vizităm „casa de naştere” a steagului american. La multe clădiri patriotice din S.U.A. fâlfâie în toată ţara „Drapelul american cu stele”.

Pe tot timpul călătoriei, răsfoind în mai toate locurile cărţile de telefon, am dat de nume cunoscute şi în Banatul nostru, bineînţeles adaptate la scrierea americană. Mai ales în Philadelphia am găsit asemenea nume în abundenţă. Cu toate turbulenţele aparente în viaţa economico‑comercială, americanul pare în general liniştit şi fără agitaţie. În timpul discuţiei, americanul îşi dă seama imediat că are de‑a face cu un străin, cu toate că nici neo‑americanii nu stăpânesc bine limba naţională. Interlocutorul american aşteaptă răbdător întrebările şi explicaţiile noastre; cu aproape o linişte stoică, îşi vede fiecare de treaba lui.

O singură dată am observat că o agitaţie ar tulbura acest fel de viaţă. Stăteam în avionul spre Los Angeles, când, deodată, se anunţă prin microfonul bordului că a intervenit o problemă ce va întârzia decolarea. Defecţiunea tehnică în domeniul propulsiei a fost reparată în patru ore. Nicio gâlceavă sau văicăreală: pasagerii aşteptau calmi, doar o mamă cu patru copii se văita: era o franţuzoaică.

Zborul de după‑amiază a devenit un zbor de noapte…

De la Los Angeles şi San Francisco

Scurt timp după miezul nopţii avionul aterizează pe pământul Californiei, aproape de coasta Pacificului. O adiere plăcută de briză în noaptea călduţă a verii californiene ne primeşte adecvat. Palmieri şi cactuşi înconjuraţi de spaţiile verzi – ce primire prietenească! – învie la acea oră nocturnă într‑un alb strălucitor hala de primire a aeroportului. Microbuze shuttle trec în goană pe lângă noi, oprindu‑se însă la nevoie. Pe unul din cele şase culoare ale autostrăzii – pe aşa‑zisul Freeway – se circulă rapid. Ochi de pisică retroreflectoare mărginesc culoarul benzii de circulaţie. Palmieri învioraţi, legănaţi de vântul nocturn, flanchează străzile supralate.

Los Angeles, simplu L. A., creşte contrar cu NYC, însă nu în înălţime, ci lărgindu‑se. Metropola de 4 milioane nu e un oraş în sensul unuia european, ci un conglomerat, format din 80 de oraşe şi suburbii propriu‑zise: Santa Monica, Long Beach, Pasadena, Glendale, Anaheim ş.a. În raza de 100 km de Downtown, centrul bancar‑financiar, se înghesuie una din cele mai mari aglomeraţii urbane – Metropolis, a doua după NYC, cu o populaţie de aproximativ 18 milioane de locuitori.

Amplificarea spaţială prin edificii noi şi amplasamentele rutiere provoacă probleme enorme în circulaţie, deoarece distanţele uriaşe pot fi străbătute numai cu autoturisme.

Hotelul nostru, Figueroa, în stil mexican, este amplasat aproape de Downtown. Cu mare precauţie cercetăm apropiatul nostru mediu înconjurător: nici urmă de pietoni pe străzi, doar noi, europenii. Totul se petrece în sau în jurul autoturismelor: mâncatul, băutul, somnul, cititul, scrisul, drăgălăşeniile etc. Definiţia pietonilor în centrele Megalopolis din S.U.A.: Pietonul este un conducător auto care a găsit un loc de parcare.

Doar câţiva turisti se plimbă agale prin străzile somnoroase ale acestei mari amiezi de duminică. În răstimpul Rush Hour – ore de vârf – străzile şi autostrăzile supraîncărcate par a se înăbuşi în avalanşele kilometrice de pe Freeway. Culoarul de „diamant” e îngăduit doar maşinilor cu cel puţin doi pasageri. Încălcarea acestei reguli, cât şi un muc de ţigară aruncat nepăsător pe fereastră, atrage după sine amenzi draconice.

Un minitur de oraş ne poartă în cartierul Santa Monica, deja amintit, cu lungimea plajei de 5 km şi numeroasele Piers. Se disting căsuţele salvamarilor, o imagine ideală pentru un scenariu de film.

În Venice Beach ne pierdem în anturajul forfotei artiştilor de stradă şi al Bodybuildingurilor. Dacă în S.U.A. Austria se confundă de obicei cu Australia, se ştie însă din era lui Arnold Schwarzenegger, de origine din Austria (fostul guvernator al Californiei, artist de cinema şi marele idol al Bodybuildingurilor) de diferenţa confuziilor.

Cu mândrie ne povesteşte un şofer că în Venice Beach Schwarzenegger a iniţiat primul centru (în aer liber) al Bodybuildingului.

Bulevardul Wilshire – una din cele mai lungi străzi ale oraşului – poartă faima celei mai scumpe artere comerciale din lume.

La Giorgio, Bally, Valentino ş.a. trebuie stabilit în prealabil un termen pentru comercializări (cumpărături), iar mărfurile achiziţionate să fie de cel puţin 8.000 de dolari. Magazinele sunt accesibile doar pentru aceşti clienţi, neavând orar de funcţionare obişnuit.

Ajungem la Hollywood. Pe strada La Bera se află studioul „Charlie Chaplin”. Alte studiouri cu renume se înşiră ca perlele laolaltă. Pe bulevardul Hollywood sunt amplasate, sub formă stelară, pietre de pavaj cu numele vedetelor cinematografiei. Înalta societate de mult nu mai domiciliază în această zonă, ci s‑a mutat la Beverly Hills. Ni se arată vilele unor somităţi ca Jimmy Stewart, Tom Jones, Peter Falk, Zsa Zsa Gabor, Robert Wagner.

Bel Air este, în cadrul Beverly Hills, păzită şi izolată de mediul înconjurător prin porţi masive. Admirăm vilele Barbrei Streisand, Rod Stewart, a lui Charlie Chaplin, a timişoreanului Johnny Weissmüller, a lui Telly Savalas foste vedete de altădată. Aceste vile însă par „modeste”, dacă avem în vedere că edificiul nobil al reşedinţei proprietarului centrului comercial Robinson, valorând în jur de 50 de milioane de dolari, constă din 130 (!) dormitoare, 21 bucătării – doar pentru părinţii cu cei doi copii ai lor (poate între timp s‑o fi schimbat situaţia).

FRISCO – perla de pe coasta Pacificului

Dacă NYC şi L.A. sunt antrenate într‑o concurenţă est‑vest, pe coasta Pacificului, L.A. concurează cu San Francisco (FRISCO), într‑o rivalitate nord‑sudică. Edificat pe 40 de insuliţe pe şapte coline, pe vârful de nord al unei peninsule înguste, Frisco se întinde pe o suprafaţă de 11/11 km2. Golful cu acelaşi nume şi imaginea oraşului, prin amplasarea ondulată a colinelor, alcătuiesc farmecul pitoresc al străzilor urbane.

Intrăm în oraş dinspre nord‑est, pe podul San Francisco‑Oakland‑Bay, cu o întindere de 13,5 km, care, în 1989, în urma unui cutremur, fusese cumplit afectat. Străzile oraşului sunt frecventate doar de turişti. Piramida Transamericană se înalţă la 260 m şi este, după Golden Gate Bridge, al doilea simbol caracteristic al oraşului.

La renumitul Pier 93 – de aici sunt transportaţi anual peste 10 milioane de turişti – ne îmbarcăm pe o navă care ne va plimba pe un circuit turistic la Golden Gate Bridge, trecând pe lângă renumitul penitenciar de altădată Alcatraz la San Francisco‑Oakland May Bridge. Aerul rece dinspre Pacific se întâlneşte necontenit cu cel cald dinspre continent care, îndreptându‑se spre vest, provoacă pe tot timpul anului şi la orice oră din zi şi din noapte o ceaţă de multe ori foarte persistentă.

Frisco este, asemenea NYC‑ului, un conglomerat babilonial de popoare şi religii. Cei peste 160.000 de chinezi în jurul străzilor Stockton şi Grant Avenue, cea mai mare comunitate chinezească în afara Chinei, nu se asimilează: şcoli proprii, temple, biserici, bănci şi chiar un oficiu poştal propriu le stau la dispoziţie. În schimb, s‑au asimilat cei peste 150.000 de italieni. De la cartierul chinezesc ajungem pe Union Square, cu unităţile sale comerciale foarte scumpe. În Centrul Civic din jurul Primăriei sunt amplasate instituţiile culturale renumite: teatre, muzee, War Memorial Opera‑House, în care, în 1945, a fost semnată Charta Naţiunilor Unite. În Parcul din faţa Primăriei se adună în fiecare seară 5.000‑10.000 de persoane lipsite de adăpost.

Liniştită este însă zona din jurul străzii Castro până pe la strada Higt. Peste tot fanioane în culorile curcubeului semnalând că aici domiciliază homosexuali şi lesbiene care s‑au adunat din toate părţile unionale la Frisco, datorită libertăţii acordată de administraţie – circa 750.000 de locuitori paşnici, formând o imagine liniştită a oraşului.

De pe Twin Peaks se oferă primitorului o panoramă minunată peste oraş şi golf.

Hans Dama

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now