Contemporanul » Românii de pretutindeni (pagina 10)

Românii de pretutindeni

G. Mosari: Prietenul meu cel mai bun, Morel

În urmă cu câteva zile, a închis ochii pentru totdeauna prietenul meu cel mai bun, Morel. Nu-⁠mi vine să cred că natura a fost atât de nemiloasă cu acest prieten devotat, cu o inimă bună ca pâinea caldă, care mai putea trăi încă un număr de ani, dacă un cancer galopant nu l-⁠ar fi răpit. Dar de ce scriu eu ...

citește »

Constantin Lupeanu: România la Muzeul Chinei din Beijing, Piaţa Tiananmen

Dragul meu prieten, uite că am călcat deja în Anul Maimuţei şi, conform tradiţiei, va fi un an sucit dar reuşit, aşa cum este maimuţa, inteligentă, cu o memorie foarte bună, capabilă să-⁠şi manifeste abilitatea în orice împrejurare, cu viclenia politicianului care ştie să cadă mereu în picioare. Se vor da o sumedenie de pronosticuri, adevărul este că, deşi pusă ...

citește »

Roxana Pavnotescu: Incursiuni în a treia dimensiune

Ce reuşeşte Bogdan Burileanu cu deplinătate în acest roman este să te ţină cu sufletul la gură Romanul A treia dimensiune a lui Bogdan Burileanu, publicat la Editura Curtea Veche în 2004, propune o frescă socială în racursi, pornind de la personaje şi evenimente reale. Martin Eissler, elveţian, chirurg, participă activ la opera de restaurare a României în cadrul Operaţiunii ...

citește »

Constantin Lupeanu: Dragostea de ţară

Noi, românii, începem anul şi în China celebrând ziua culturii naţionale, cinstindu-⁠l pe Mihai Eminescu Dragul meu prieten, iată-⁠ne în Ianuarie 2016. Din ultima decadă a lunii Decembrie 2015, noi am ţinut-⁠o tot într-⁠o sărbătoare, nescăpând nici o cutumă românească sau vreun obicei de-⁠al locului, sărbătorile religioase ori laice. Acum e rândul prietenilor chinezi, care mai mult s-⁠au amuzat de ...

citește »

Dana Oprica: Violenţele care preced schimbarea

Spaniolii au votat schimbarea, tradusă în destrămarea jocului de plasare a balonului, puterea, de la echipa roşilor la cea a albaştrilor şi invers. Şi totul pe cale democratică, aşa cum scrie în cărţile politice, ignorând teatrul la scenă deschisă De ceva timp, înainte de alegerile programate la fiecare patru ani, nu vorbim de alegerile care survin în urma renunţării bruşte ...

citește »

Constantin Lupeanu: Calea cunoaşterii

Uite că ne apropiem cu repeziciune de Crăciun, de Anul Nou 2016 şi te rog să reţii că, prin Institutul Cultural Român de la Beijing, inaugurat oficial la mijlocul lunii Iulie anul acesta, în China s-⁠au făcut simţite adesea suflul Carpaţilor, zvonul câmpiei Române, legănarea apelor Dunării Dragul meu prieten, filosofia vieţii pe aici este: să citeşti zece mii de ...

citește »

Dana Oprica: Retrospectivă

Peste câţiva ani, o vedeam înscrisă la cursurile de limba română organizate la Madrid. Spaniolii, englezii, francezii, italienii, nemţii care studiază limba română sunt mânaţi la cursuri fie de propria pereche, în cazul familiilor mixte, fie de superiorii care au decis să-⁠şi extindă afacerile în România. Anul trecut, pe vremea asta, mă frământam la gândul că voi ajunge pentru prima ...

citește »

Constantin Lupeanu: Maotai, bucuria supremă

Noi am vizitat locul de naştere al bucuriei supreme maotai la un secol de la prima recunoaştere internaţională, celebrând totodată, scriitori chinezi şi străini deopotrivă, un secol de poezie liberă, modernă. Maotaiul şi poezia Prieten drag, spre sfârşit de Octombrie, într-⁠o dimineaţă, când în Beijing toamna îşi intra în drepturi, am urcat într-⁠un avion şi, după vreo trei ore de ...

citește »

Dana Oprica: Români din Madrid

Vorbind despre romanul Dumnezeu s-⁠a născut în exil, scris în limba franceză, o studentă l-⁠a întrebat câte limbi cunoaşte. Cu modestie a răspuns: doar una. Latina. Era baza limbilor pe care le vorbea: româna, spaniola, italiana, franceza, germana. După cel de-⁠al Doilea Război Mondial, românii s-⁠au remarcat în Spania în domenii precum lite­ra­tura, lingvistica, filosofia, socio­logia sau ştiinţele politice. Au ...

citește »

Emil Raţiu: Un premiu Nobel la Academia di Romania

Cartea descrie tragicul caz al morţii lui Ion Cazacu, un inginer român care lucra ca muncitor în construcţii în Italia, împreună cu o echipă de lucrători români pe care o dirija, şi care a fost ucis la Gallarate, în nordul Italiei, la 17 martie 2000, de către angajatorul său, Cosimo Iannece. Relativ recent la Accademia di Romania din Roma a ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest