O zi de duminică însorită și nevoia de a rupe monotonia unei zile libere în una dintre suburbiile Stockholmului. Mă gândesc că o vizită la Muzeul Hallwylska ar putea fi o călătorie interesantă într‑o epocă demult apusă. A intra pe porțile Muzeului Hallwylska, care a fost inițial reședința de iarnă a soților von Hallwyl, precum și un birou pentru afacerile familiei și un spațiu pentru colecțiile de antichități ale Wilhelminei, înseamnă a călători cu mai mult de 100 de ani înapoi în timp.
Muzeul Hallwylska, situat în inima Stockholmului, este o bijuterie culturală care mă transportă în lumea elegantă a familiei Hallwyl. Găzduit într‑un conac falnic, muzeul expune o colecție extraordinară de lucrări de artă, obiecte și comori istorice, inclusiv un pian aurit, o adevărată raritate și care oferă o perspectivă captivantă asupra tradițiilor muzicale somptuoase ale aristocrației suedeze de acum un veac. Cu interioarele sale păstrate cu rigurozitate și exponatele interesante, Muzeul Hallwylska își invită oaspeții să călătorească înapoi în timp și să se cufunde în splendoarea și luxul unei epoci trecute.
Conacul Hallwylska a fost construit în 1893‑98 și este situat lângă Teatrul Dramaten, vizavi de parcul Berzelii. Misiunea de a construi noua casă a familiei contelui von Hallwyl a revenit arhitectului Isak Gustaf Clason, care, printre altele, a proiectat Muzeul Nordic. Acesta a gândit fațada într‑un stil care ne amintește de perioada dintre goticul târziu și Renaștere. Interiorul a fost realizat în diferite stiluri care erau obișnuite la sfârșitul secolului al XIX‑lea. Conacul a fost construit ca reședința de iarnă a soților von Hallwyl, cu spații potrivite pentru marea colecție de artă, antichități, arme, porțelan, ustensile de uz casnic și argintărie a contesei și biroul contelui. Wilhelmina von Hallwyl a fost foarte implicată în toate lucrările de decorare a casei. Pentru că familia era bogată, își puteau permite ca totul să fie de o calitate superioară. Astfel conacul a fost înzestrat cu multe inovații tehnologice, precum încălzire centrală, iluminat electric, apă curentă rece și caldă, un lift pentru alimente și pasageri, un telefon. Dintre cele mai moderne pot fi amintite sala de bowling a contelui Walther (bowlingul modern) și sala de gimnastică în care contesa Wilhelmina făcea zilnic exerciții pentru a se menține într‑o formă fizică bună.
Chiar de la început, Wilhelmina s‑a concentrat asupra faptului ca, după moartea lor, locuința să devină muzeu. Ea a colecționat cele mai multe lucruri – artă, antichități și porțelan – și a fost un client obișnuit la Casa de Licitații Bukowski’s, care era la o aruncătură de băț și unde a devenit cel mai important client al companiei de licitație din toate timpurile.
Walther von Hallwyl a murit în 1921, iar Wilhelmina a trăit până în 1930. În 1920, conacul Hallwylska, inclusiv mobilierul, a fost donat statului suedez, iar Muzeul Hallwylska a fost deschis publicului în anul 1938.
Faptul că Muzeul Hallwylska îl prezintă acum într‑o expoziție cuprinzătoare pe Lim‑Johan poate părea ciudat, dar explicația este că artistul a trăit și a lucrat în acea zonă din Hälsingland, unde familia von Hallwyl se ocupa de silvicultură. Dar contele Walther von Hallwyl și Lim‑Johan nu s‑au întâlnit niciodată. Când contele și cei din compania sa, în timpul unei călătorii de afaceri, au vizitat zona și au vrut să vadă cine era cioplitorul în lemn atât de priceput, acesta a fugit și s‑a ascuns în pădure. Marcat din copilărie de abuzurile tatălui său, Johan Erik era timid și se ferea de oameni.
Artistul Johan Erik Olsson (1865–1944), mai cunoscut sub numele de Lim‑Johan, este considerat unul dintre cei mai importanți artiști naivi ai Suediei. El s‑a născut în Mackskalen, în Hälsingland, iar numele de Lim‑Johan vine de la originea familiei sale din Lima, în regiunea Dalarna. Artistul și‑a petrecut întreaga viață, într‑o zonă cu o rază de cel mult 50 km, în Voxnadalen din regiunea Hälsingland – excepție făcând cei opt ani în care a fost internat la spitalul din Uppsala (în 1904 a fost internat pentru tratament la spitalul Ulleråker, nou construit pe atunci, din Uppsala. A rămas acolo 8 ani, până în 1912, când a fost externat și s‑a întors în localitatea natală). Nu se știe exact când a început să picteze, dar toate cele 28 de picturi conservate au fost create probabil în perioada de după șederea sa la Uppsala, adică după 1914, și până cândva pe la sfârșitul anilor 1920, când a trecut la fotografierea subiectelor care îl inspirau. Lim‑Johan și‑a pictat aproape toate lucrările pe hârtie gri simplă, ceva mai groasă și a cumpărat culori în cutii de la maestrul pictor Söderlund din Edsbyn. Culorile au fost mereu neamestecate, de unde compozițiile clar strălucitoare în roșu, verde și albastru tipice picturii sale. Era un cunoscut iubitor de animale, și se spune, de pildă, că dacă aveau caii o încărcătură prea grea de tras, îi ajuta, bine dezvoltat și puternic cum era Lim-Johan. În compozițiile sale apar adesea animale – atât domestice, cât și sălbatice, într‑un mediu forestier și pe dealuri. S‑au făcut adesea comparații între opera lui Lim‑Johan și cea a artistului francez Henri Rousseau, dar unui grup de experți le pare incredibil ca Lim‑Johan să fi intrat vreodată în contact cu arta lui Rousseau, nici măcar prin reproduceri. Cea mai mare sursă de inspirație a fost propria sa imaginație, conform biografului lui Lim‑Johan, Hans Lidman, care crede că „în imaginația și îndemnul său creator, el a fost chiar el însuși”. O altă temă pe care Lim‑Johan o pictează sunt scene fericite de la fermele din localitatea sa natală. Într‑un articol al lui Nils‑Göran Hökby (Gefle Dagblad, 22.05.1961), aceste lucrări și cea cu barca de pescuit Fiskelycka/Bucuria pescuitului sunt descrise astfel: „Drumuri bine pavate șerpuiesc plăcut de‑a lungul malului lacului, duc pe poduri delicate peste râul liniștit către un foișor sau conace îngrijite, cu două etaje, imagini fantastice ale turnurilor și aranjamentele de ferestre ale istoriei colective a arhitecturii. Aici domnește pacea de duminică. Singurele ocupații care pot intra în discuție sunt o clipă de pescuit pașnic la gura râului”.
Deja din adolescență Lim‑Johan confecționa cutii pentru aparate de ras cu câini mici pe capac, pentru ca mai târziu să sculpteze în lemn câini mari culcați și viței de elan în mărime naturală. Nu a avut nicio pregătire în artă, dar probabil că s‑a inspirat doar din ceea ce vedea în natură, ziare, biserică și lucrările artiștilor locali. Nu și‑a vândut niciodată tablourile, dar uneori le dăruia prietenilor săi. A cumpărat culorile de la comerciantul de vopsea din Edsbyn și de obicei picta pe carton gri. Nu și‑a amestecat niciodată culorile, dar s‑a întâmplat să adauge nisip în ele.
Astăzi, Lim‑Johan este acceptat drept unul dintre cei mai importanți artiști naivi din lume. El este adesea comparat cu Rousseau și cu alți mari pictori. Din nefericire, asta nu s‑a întâmplat când artistul era în viață. Scriitorul Hans Lidman a stârnit scandal în 1948, când a vrut să atârne picturile lui Lim‑Johan împreună cu artiști celebri din Hälsingland la o expoziție de artă din Edsbyn. Artiștii din Hälsingland au decis să boicoteze expoziția, pentru că nu au vrut să expună împreună cu un pictor atât de prost. De aceea picturile lui Lim‑Johan au trebuit să fie expuse într‑o cameră separată. Cel care a vorbit la vernisaj a fost Philibert Humbla, superintendent județean și profesor de artă. Artiștii Hälsinglandului nu l‑au impresionat mai deloc, dar când a ajuns să vadă picturile lui Lim‑Johan, le‑a apreciat într‑un discurs frumos despre arta acestuia. În același an picturile au fost expuse la Muzeul Nordic. De atunci picturile lui Lim‑Johan au făcut înconjurul lumii. Au fost expuse la Expoziția Mondială de la Basel în 1961. La Paris, în 1973. În 1994, o expoziție de artă a lui Lim‑Johan a fost organizată la Millesgården din Stockholm.
Iar acum, în 2024, Lim‑Johan a ocupat conacul Hallwylska. În cinci camere de oaspeți, îi sunt găzduite sculpturile în lemn, picturi, fotografii, mobilier, obiecte împrumutate de la Muzeul Edsbyn și unele din colecții private. Cadrul expoziției este magnific. Meșteșugul, arta strălucește la cea mai înaltă calitate în cei 2.000 de metri pătrați ai conacului cu patruzeci de camere.
În acest conac din mijlocul Stockholmului, luminează acum și picturile lui Lim‑Johan. Aici putem găsi lucrări celebre precum Black stars, Sjövik; tablouri cu animale și natură, păsări, vânători, pescari, arhitectură și tot ceea ce a dus la echivalarea lui cu Rousseau și Chagall. Aici sunt prezentate cele trei oglinzi cutie (pig peepers) ale lui Lim-Johan și pictura lui de la Moderna Museet, Älg och gråhund/ Elan și câine gri, pe care artista vizuală Karin Mamma Andersson le‑a ales pentru expoziția pe care a curatoriat‑o la bienala de artă din Sao Paulo, Brazilia, în 2018. Populara pictură Kaffe utan dopp/ Cafea fără prăjitură este unul din punctele culminante ale expoziției actuale.
În pictura lui Lim‑Johan putem vedea lumea sa interioară, lumea din visele sale. Artista Sara‑Vide Ericson spune în filmul de prezentare a expoziției: „Ceea ce este atât de frumos la arta lui este că este ca și cum ai merge la mare. Marea nu este nimic altceva decât mare și asta este destul de incredibil”.
■ Poet, traducător
Dorina Brândușa Landén
