Contemporanul » Românii de pretutindeni » Monica Săvulescu Voudouri: România din afara României

Monica Săvulescu Voudouri: România din afara României

Invitarea mea la prezentarea volumului Eu în România mă simt străin – vieţi de imigranţi în Grecia – semnat de Zoltán Rostás şi Nicole Salamon, apărut la Editura Eikon, 2018 – se datorează, probabil, faptului că trăiesc în Grecia, deci, în locul de unde vin cei mai mulţi subiecţi. Apoi faptului că am lucrat ani de zile în domeniul sociologiei emigraţiei; şi nu în ultimul rând faptului că am făcut sociologie de teren în mai multe ţări europene şi extra-europene.

Cartea de faţă umple cel puţin trei goluri. Ea este un aport însemnat în cercetarea fenomenului emigraţiei româneşti în sud-⁠estul european, de unde lipsesc în mare parte studiile; ea este un aport în cercetarea calitativă, antropologică, într-⁠un moment când ne-⁠a invadat şi de multe ori ne-⁠a indus în eroare cantitativismul, cu fixitatea chestionarului codificat, în care cu o cruciuliţă dintr-⁠o rubrică am fi vrut să tragem concluzii exhaustive (şi în acest sens voi cita o interpelare a unui respondent de-⁠al meu, care a aruncat o privire la un moment dat asupra chestionarului şi m-⁠a întrebat: dar pentru sufletul meu unde ai loc să pui o cruciuliţă?). În al treilea rând, cartea susţine ideea că aceste ştiinte umaniste, cum ar fi psihologia, sociologia, psihiatria, nu se pot face decât cu iubire de om. Mi s-⁠a reproşat adeseori că, fiind scriitor, emoţionalizez interviul. Din punctul meu de vedere, interviul oral este tocmai o dovadă că există şi o latură emoţională a cercetării, care trebuie şi ea pusă în evidenţă. Şi această latură emoţională se manifestă în legătura dintre intervievator şi subiect, în atmosfera de calm, de înţelegere şi de încredere, în care ei îşi dovedesc unul altuia interesul şi simpatia. Or, din acest punct de vedere, cartea este o reuşită, şi nu există un argument mai puternic pentru susţinerea acestui fapt decât întrebarea pe care mi-⁠au adresat-⁠o respondenţii din Atena, când le-⁠am vorbit despre lansarea cărţii în Grecia: vine, desigur, şi domnul profesor, nu-⁠i aşa? – m-⁠au întrebat ei – vine şi domnişoara?

Mă impresionează la această carte calitatea excepţională de iniţiator de proiecte a profesorului Rostas. El îşi urmăreşte ideea, indiferent de aprobarea sau neaprobarea unui for oarecare, sau de finanţarea de care orice proiect ar avea nevoie. El creează proiecte, le duce la capăt, le publică. Bani pentru cercetare vin sau nu vin, dar banii sunt făcuţi ca să se cheltuiască, pe când cercetarea rămâne. Din acest punct de vedere, am un respect total pentru Rostas şi mă străduiesc să învăţ de la el.

Un alt merit al cărţii este că vorbeşte despre valoarea categoriilor diferenţiale. Ea pune în evidenţă, în primul rând, diferenţele de mentalitate dintre ţările Europei de Sud-⁠Est şi alte ţări europene; apoi, diferenţele dintre ţările care au trecut prin anii sistemului comunist şi cele care nu au trecut.

O adevărată cercetare ştiinţifică asupra experienţei sistemului aşa-⁠zis comunist încă nu s-⁠a făcut. Ea este în mers (o cercetare serioasă vorbesc, nu una oportunistic declarativă, tip Tismăneanu, Băsescu, sau mai ştiu eu care…) Din interviuri orale ca cele din acestă carte, deci, din surse colaterale, ea se încheagă treptat, treptat, în timp; aflăm prin declaraţiile respondenţilor că oamenii unui sistem sunt mai rezistenţi la muncă decât cei din alt sistem, egalitatea între sexe este mai consolidată, populaţia la nivel mediu mai educată, femeile mai puternice şi mai emancipate.

Deci, cartea, analizând mentalităţi diferite, este în acelaşi timp o contribuţie sociologică, dar şi antropologică şi chiar şi etnografică, fiindcă ea dovedeşte că diferenţele de mentalitate sunt rezultatul adânc al tradiţiilor, al aşezării geografice, climatice etc.

Respondenţii au fost aleşi din mai multe straturi sociale; se încearcă şi o acoperire a mai multor grupe de vârstă, se urmăreşte categoria de gen (bărbat/femeie), diferenţele de poziţie socio-economică şi de nivel intelectual. Nu pot să nu remarc o frumoasă organizare a materialului pe capitole. Cu mottouri, titluri şi subtitluri, care asigură cărţii plăcerea lecturii. Pentru mine cartea este o lucrare de verificare şi îmbogăţire a conceptelor cu care lucrăm în sociologia emigraţiei.

Găsesc în ea argumente pentru explicaţia cauzelor emigraţiei (cu cele trei concepte clasice: sărăcia, spiritul de aventură sau neştiinţa how to make it, la care noi, cei care am lucrat cu respondenţii din Grecia, am adăugat la un moment dat, în urmă cu vreo două decenii, conceptul de emigraţie sentimentală, adică prin căsătoria cu un străin/străină, emigraţie predominantă în cazul acestei ţări). Interviurile susţin toate aceste concepte. Apar apoi dovezi ale unei mai sustenabile posibilităţi de mobilitate socială în ţările sud-⁠est europene într-⁠o anume perioadă istorică (recunoaşterea diplomelor printr-⁠un examen relativ simplu, în comparaţie cu anii de reluare a studiilor care i se cereau emigrantului din România în aceeaşi perioadă în Europa de Vest).

Alt concept sociologic pe care cartea îl îmbogăţeşte este cel al aşa-⁠ziselor târguri de sclavi, specific mai mult sudului (locuri de întâlnire ale emigranţilor zilieri, de unde erau închiriaţi). Apoi conceptul pe care noi l-⁠am denumit prizonierii apartamentului (imposibilitatea de a remigra din pricina unui apartament la care familia trebuie să plătească rate la bănci). Sau dictatura copiilor (nu se poate remigra, fiindcă copiii sunt intraţi în sistemul de învăţământ al unei alte ţări, nu mai ştiu limba maternă etc. etc.)

Găsim în carte elemente despre emigraţia în lanţ, din prima ţară de emigraţie într-⁠o altă ţară de emigraţie, al satelor zburătoare (un emigrant atrage după sine familia, neamurile, tot satul). Există şi multe elemente ale remigraţiei, pe care cartea le aduce în discuţie, cum ar fi reacţia de respingere din partea comunităţii originare (s-⁠a întors cel bogat, familia i-⁠a luat casa, nu i se mai dă dreptul la moştenire, să se întoarcă de unde a venit etc.)

Un element inedit este şi faptul că aflăm o mulţime de lucruri despre o Românie din afara României, dar şi despre o Grecie din interiorul României. Românii plecaţi îşi iau România cu ei. Dar şi cei întorşi aduc o parte a Greciei în România, temă extrem de interesantă şi demnă de studiat (ca fapt divers, vă sfătuiesc să faceţi o vizită şcolii greceşti din Bucureşti şi o să vedeţi că e plină de copii din familiile româneşti care s-⁠au întors din Grecia, voilà!)

Mi-⁠a plăcut foarte mult capitolul original Greci made in Romania. Şi cred că ar trebui ca lucrarea să continuie pe această linie, cu un capitol Români made in Grecia. Ca profesor la o şcoală românească în Atena, văd cum copiii emigranţilor se maturizează, ei sunt români, dar made in Grecia, deci, asistăm de fapt la un demers în oglindă.

În concluzie: suntem întâmplător contemporani cu un mare fenomen demografic. Globalizarea nu este numai un concept, ea este o realitate. Se mişcă banii, mărfurile, informaţia, dar se miscă şi oamenii. Şi, odată cu ei, şi mentalităţile, care nu sunt lăsate, ca o valiză, la graniţă, ci trec odată cu cei plecaţi. Integrarea, aşa cum a fost ea concepută în deceniile anterioare, este un concept absolut vulnerabil. Cartea dovedeşte că şi după decenii de la emigrare, românul rămâne român. Elementul nou este că el se simte acum străin în România, şi cauzele acestui fenomen sunt de o uriaşă complexitate. Ea implică factori economici, politici, sociologici, de cultură sau incultură etc.

Probabil că încercările repetate şi din ce în ce mai frecvente de transformare a graniţelor sau de federalizare vor rămâne încă mulţi ani de acum înainte iluzii. Nu însă şi apariţia unor minorităţi noi, ca ciupercile după ploaie, unde cu gândul nici nu gândeşti.

Tehnica modernă ne ajută ca aceste identităţi să se integreze, dar în acelaşi timp ele, tot datorită tehnicii moderne, nu se vor integra sută la sută. Probabil că suntem, fără să ne dăm seama, în plin proces de trecere de la statele naţionale la statele teritoriale. Titulescu vorbea despre spiritualizarea graniţelor. Era un vizionar, desigur. Asta se întâmplă însă acum, sub ochii noştri. Şi atâta timp cât apar noi grupuri etnice care se declară oficial minorităţi, fenomenul este în mers. În momentul în care se va ajunge la studiul etapelor acestor noi formaţiuni sociologice pe teritorii îndepărtate, nelimitrofe, cum ar fi, spre exemplu, comunitatea minoritară a românilor din Grecia, această carte va fi document de studiu şi sursă de inspiraţie.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now