Contemporanul » Românii de pretutindeni » Dana Oprica: Între haos şi disperare

Dana Oprica: Între haos şi disperare

Corespondenţă din Italia

„Dintre toate naţiunile europene supuse jugului dictaturii comuniste, România a plătit cel mai scump (…). Ruinat, înfometat, însângerat (…), acest pământ caută acum o ieşire spre democraţie. San Sebastian contestă originea populară a revoluţiei care a atras căderea lui Ceauşescu şi face un bilanţ negativ al situaţiei din România, ţară care se zbate între haos şi disperare”.

Acum câţiva ani, la cursurile de limbă română, organizate de Institutul Cultural Român din Madrid, s-⁠a înscris Anne-⁠Elisabeth Treffot, profesor de limba germană la Lycée Français de Madrid. Anne este originară din Annecy, o localitate situată în sud-⁠estul Franţei, în departamentul Haute-⁠Savoie, a cărei istorie este marcată de oraşele din apropiere, Geneva şi Chambéry. După extincţia casei de Geneva, reprezentată de antipapa Clement al VII-⁠lea, şi după triumful calvinismului, Annecy a devenit sediul episcopatului de Geneva şi al ordinelor religioase catolice, transformându-⁠se în capitala Contrareformei, liderată de autorul Tratatului de amor pentru Dumnezeu (1616), San Francisco de Sales, care odihneşte în Mănăstirea Bunavestire din oraş. În timpul Revoluţiei franceze şi al lui Napoleon I, Annecy a făcut parte din teritoriile Casei de Savoia, ai cărei monarhi au guvernat Italia şi Spania. Anne vorbea, la nivel nativ, două limbi europene de mare circulaţie, franceza şi germana, însă venea, cu două caiete în care îşi nota întrebări, conjugări, fraze, să studieze şi limba română. O făcea în semn de recunoştinţă pentru ceea ce descoperise în urma cercetării pentru teza de doctorat, publicată în 2016, de către Éditions Universitaires de Dijon, Collection Sociétés, care tratează tema migraţiei femeilor românce în Spania, şi în semn de respect pentru toate româncele pe care le intervievase, care-⁠i furnizaseră material pentru analiză şi interpretare şi cu care comunicase prin intermediul limbii spaniole. Considera că trebuia să le întoarcă, într-⁠un fel, cadoul pe care î⁠l făcuseră acele tinere pe care le-⁠a întâlnit în Spania: Ramona, Maria, Anca, Arina sau Ruxandra, şi graţie cărora a descoperit o lume nouă, sensibilă, entuziastă şi profundă, acei copii care au două mame, cum aveau să declare. Cadoul presupunea să cunoască limba acestor românce pe care le-⁠a întâlnit chiar şi în Pedrezuela, un orăşel celtiber din nordul Madridului, unde locuieşte.

Am primit cartea Annei, L’immigration féminine roumaine en Espagne, şi răsfoind-⁠o era ca şi cum trecutul lua forma literelor, fiecare nume, chiar luate la întâmplare, aveau un chip. Isabel San Sebastian, gazetar şi scriitor spaniol, o prezenţă constantă la dezbaterile politice interne şi internaţionale, scria în articolul „«Revoluţia de catifea» scăldată în sânge nevinovat” publicat în gazeta ABC, în ianuarie 1990: „Dintre toate naţiunile europene supuse jugului dictaturii comuniste, România a plătit cel mai scump (…). Ruinat, înfometat, însângerat (…), acest pământ caută acum o ieşire spre democraţie. San Sebas­tian contestă originea populară a revoluţiei care a atras căderea lui Ceauşescu şi face un bilanţ negativ al situaţiei din România, ţară care se zbate între haos şi disperare”.

Hermann Tertsch, gazetar, fost corespondent al Agenţiei EFE în Viena pentru ţările Europei Centrale şi de Est, bun cunoscător al mentalităţii est-⁠europene pe care o promova, prin comparaţie, în media spaniolă (într-⁠o emisiune de seară la TeleMadrid a invocat expresia românească referitoare la capra vecinului), prezenta situaţia din România, tot în 1990, în articolul «România: între sacrificiu şi haos», publicat în gazeta El País astfel: „Au fost ani plini de tensiune, de afronturi şi durere, de maşinaţiuni politice balcanice, de dezinformări, de tentative de lovituri de stat, de violenţă şi de ameninţări (…). Puterea, instaurată în urma unor alegeri al căror rezultat a fost fără îndoială manipulat, (…) a comis numeroase erori care întăresc imaginea unui organ care a moştenit dictatura (…). A reabilitat imensa majoritate a funcţionarilor, a conducătorilor şi a agenţilor implacabilului aparat al lui Ceauşescu”.

Dintre modelele şi exemplele culturale actuale, Anne include nume familiare: hispanista Ioana Zlătescu, mai mult spaniolă decât româncă, specialistă a prolificului scriitor avangardist spaniol Ramón Gómez de Serna, ale cărui opere complete i-⁠au fost încredinţate spre publicare, Horia Barna, director al Institutului Cultural Român, cu o prezenţă gazetărească în jurnalele spaniole în care semnalează asemănarea dintre cele două culturi, recentul deputat în Guvernul Regional din Madrid, Anka Moldovan, fiica primului preot român în Spania, Teofil Moldovan, care expune tablouri de pictură şi care răspândeşte, îndreptăţit, sintagma tineri madrileni pentru a o substitui pe cea de imigrant, pianista Clara Haskil, tragică şi dulce, evocată de Luis Súñen, Herta Müller, atât de prezentă în presa spaniolă, George Uscătescu, Vintilă Horia, Cristian Mungiu, jurnalistul Felix Damian, ca să menţionez doar câteva.

Anne-⁠Elisabeth pleacă de la primele semne ale deplasărilor umane ale secolului trecut ca să descopere exilul românesc, între 1947 şi 1989, şi pentru aceasta consultă gazetele epocii, în special jurnalul ABC care susţinea regimul franchist, până la dispariţia sa în 1975, precum şi arhivele Ministerului Afacerilor Externe din Spania care conservă documente interesante referitoare la exilul românesc. Astfel, românii care trăiau în Spania aparţineau unor grupuri diverse: erau membri ai bisericii ortodoxe, grupaţi în jurul preotului Alexandru Mircea, erau diplomaţi ai Legaţiei române, erau foşti membri ai Gărzii de Fier. Dintr-⁠un necrolog publicat în mai 1958, în jurnalul ABC, aflăm că la înhumarea prinţului Constantin Cantacuzino, mare aviator, instalat la Madrid în 1950, au fost prezenţi: mătuşa acestuia, prinţesa Zoe Sturdza, soţia prinţului Sturdza, fost ministru al Afacerilor Externe, sora sa, prinţesa Alicia Cantacuzino, ministrul plenipotenţiar Nicolae Dumitrescu şi Horia Sima. Alte prezenţe, consemnate în documente sunt Ioana de Hohenzollern, prinţul Nicolae, Elena Porfireanu Beneyto, soţia fostului consul al Spaniei la Bucureşti, sau George Uscătescu, care după o bursă prelungită din 1946 până în 1949, rămâne definitiv în Spania, unde devine profesor universitar de prestigiu; José Quiroga îi aduce un omagiu într-⁠un articol, Memoria de Uscătescu, publicat în jurnalul El País, la 23 ianuarie 1990.

Ceea ce surprinde este cum erau văzute femeile românce în societatea spaniolă a secolului trecut (pagina 33). Mărturia aparţine fiului unei familii de români, care ajunge la Madrid, în prima jumătate a secolului trecut: „Româncele care trăiau în Spania erau femei pline de viaţă, foarte diferite de femeile spaniole. Ele proveneau din cercuri înalte, conduceau maşini frumoase, ieşeau des, erau obişnuite să se bucure de libertate. Angajau în casă femei spaniole. Aveau o viaţă socială intensă şi îşi permiteau să meargă în vacanţă, la mare, unde purtau costume de baie necorespunzătoare preceptelor Spaniei franchiste. Într-⁠adevăr, normele interziceau, din motive morale, o activitate aşa de banală precum băile de soare şi insistau asupra obligaţiei de a purta un costum de baie mult prea decent, în cazul în care scăldatul era obligatoriu din motive de sănătate. Societatea spaniolă pe care româncele au descoperit-⁠o la sosirea lor era foarte diferită de cea pe care o părăsiseră”.

Şi cele care ajung recent sunt surprinse de noua societate pe care o găsesc (mărturii culese şi redate de autoare, pagina 220): „Femeile din Est au o bună formare, deşi aici sunt menajere şi sunt dispreţuite de către angajatoarele spaniole care sunt analfabete. (…) Femeile din Spania critică totul, ele gândesc că vrem să le furăm soţii. (…) Bărbaţii spanioli? Nu sunt deloc frumoşi, sunt scunzi şi cu chelie”.

■ Anne-⁠Elisabeth Treffot, L’immigration féminine roumaine en Espagne, Éditions Universitaires de Dijon, Collection Sociétés, Dijon, 2016

Articolele din numărul curent le găsiți aici (Click)

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Dana Oprica

dana.oprica@contemporanul.ro'
Alexandra-Daniela Oprică s-a născut în data de 10 noiembrie 1970, într-o familie de profesori, care au părăsit fiecare satul natal pentru a urma o carieră universitară la Craiova –oraș oarecum depărtat de freamătul cultural, economic și social al capitalei, dar [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest