Românii de pretutindeni

G. Mosari: Despre ziarişti

Diaspora românească
Corespondenţă din Ţara Sfântă

În Ţara Sfântă există ziarişti şi „ziarişti” dar de data aceasta renunţ la a mă referi la veşti diferite din Israel pentru a vă vorbi despre ziariştii dintre ghilimele. Mă voi referi la o chestiune care mă priveşte direct şi la care am dat replica şi în presa din Israel.

Un bun gazetar român, Vali Petcu, a scris prin internet acum cinci ani un articol despre „ziaristul” Mircea Popescu, pe care îl ia peste picior din titlu: „Mircea Popescu este cel mai influent şi mai deştept om din lume. Şi din România.” Vali Petcu ne mai spune: „Cel mai urât om din lume e cel care se dă ceea ce nu este.” Iar unul dintre oamenii găunoşi care cred că e colosal este Mircea Popescu, ziarist care – contra sumelor pe care le stoarce – scrie ce-⁠i trece prin cap, fără niciun control. El vede alb, scrie negru. Nu există nicio dovadă pentru ceea ce afirmă şi e convins că nu va fi niciodată tras la ziarist-foto-reprezrăspundere pentru articolele mizerabile pe care le inventează (vezi articolul scris de Vali Petcu în pag. 23).

Auzind de existenţa lui Mircea Popescu, o persoană feminină din Israel, din aceeaşi categorie morală cu Popescu, ştiind că majorităţii evreilor care a locuit în România li s-⁠au făcut dosare de securitate, a hotărât să vadă care-⁠i situaţia mea şi aşa, prin manevre, s-⁠a ajuns la dosarul subsemnatului. Mircea Popescu a văzut dosarul dar a comentat complet altceva decât adevărul, scriind în stilul lui caracteristic, fără dovezi, tot felul de aberaţii. Dar Popescu a dovedit că e şi prost căci s-⁠a referit şi la faptul că am fost ales preşedinte al asociaţiei scriitorilor din Israel, el crezând că asociaţia israeliană face parte din conducerea statului sau că e organizată măcar ca Uniunea Scriitorilor din România, cu filiale, finanţări şi celelalte. Deci se putea înţelege că încă din anii 1976-⁠1977 se ştia în România că voi fi ales preşedinte al asociaţiei în anii 2011-⁠2015 (!). „Maestrul” Popescu a scris după comanda din Israel, căci individa de care pomenesc a vrut să mă „răstoarne” de la asociaţie, dar a eşuat. Popescu a avut şi neobrăzarea să scrie astfel articolul lui defăimător în termeni care au stârnit câteva reacţii antisemite şi a lăsat impresia că se referă la probleme actuale, nu la vechituri de zeci de ani. Bineînţeles că, dacă am trecut cu vederea calomniile care au apărut în Israel, n-⁠am putut să tac împotriva inepţiilor din fiţuica românească. Am scris un „drept la replică” dar Mircea Popescu a fost ajutat de redactorii şefi ai publicaţiei ordinare care i-⁠a tipărit articolul şi a dat numai fragmente, omiţând esenţialul. Aşa ceva nu se poate întâmpla în cadrul unei prese adevărate, cinstite. Faptul că Mircea Popescu s-⁠a referit la dosarul de securitate, conform legilor române, reprezintă o infracţiune penală pedepsită cu închisoare până la 3 ani, căci nimeni n-⁠are dreptul să se refere în public la un asemenea dosar dacă nu există o hotărâre definitivă a unui tribunal în acest sens.

M-⁠am adresat preşedintelui României care mi-⁠a răspuns să-⁠i dau pe ziariştii impostori în judecată şi să le fac şi proces civil ca să plătească daune, ceea ce am şi făcut. Am cerut dosarul de securitate pe care l-⁠am predat unui grup de intelectuali din România şi Israel pentru a-⁠l analiza. După verificare, mi s-⁠a răspuns că articolul lui Mircea Popescu este absolut mincinos, el a preluat câteva fraze şi comentarii ale instituţiei care a întocmit dosarul; nu există niciun cuvânt scris de mine care ar leza pe cineva. Mai mult, chiar eu am fost „verificat”, s-⁠au instalat microfoane la mine în casă şi altele asemănătoare. În plus, m-⁠am adresat cu o plângere la Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, care a deschis un dosar de anchetă şi unde urmează să emită citaţii de judecată. Mai mult, în şedinţa Camerei Deputaţilor din România, la 21 aprilie 2015, deputatul român pentru Orientul Apropiat, dl. Ovidiu Raetchi a făcut o declaraţie politică despre comunitatea românească din Israel spunând, printre altele: „Un alt caz, extrem de grav, vizează un atac ciudat, aflat cu mult în afara logicii statului de drept şi a normelor în vigoare, la adresa lui G. Mosari, preşedintele ASILR.”

Aşa se întâmplă când nişte imbecili aruncă cu pietre în baltă în baza maşinaţiilor din Israel, iar catastrofele de la periferiile societăţilor din România şi Israel vor suferi consecinţele.

Total 1 Votes
0

G Mosari

G. Mosari s-a născut la Bacău. A absolvit Facultatea de Drept la Iaşi. În România a fost consilier juridic principal la combinatul textil din fosta regiune Bacău, până în 1977 când a emigrat în Israel. În Israel este avocat şi notar cu birou independen Scrieri În România – a colaborat la ziare şi reviste din fosta regiune Bacău, cu rubrici permanente: ziarul „Steagul roşu”, revista „Plaiurile Bistriţei” şi la publicaţiile Casei de Cultură. Lucrări independente: „Volei pe meleaguri băcăuane” „În numele balonului rotund” „Ţara cere” – scenetă În Israel: Cărţi: Povestiri de buzunar: „Capul calendar”, 1994, „Lumea pe dos” – 1996, „Salutări de departe”- 2000, „Luna pe pământ” – 2001 Tablete: „Cutia cu tablete” – 2002, „Vorbe în pustiu”- 2003, „Tablete internaţionale” – 2010, „Eu sunt cel mai bun” – 2011.

Articole similare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Back to top button