Contemporanul » Românii de pretutindeni » Dragoş Nelersa: Incursiune în secretele fabricii Rafael

Dragoş Nelersa: Incursiune în secretele fabricii Rafael

Corespondenţă din Ţara Sfântă

Complexul de buncăre în care este uzina de armament israeliană Rafael arată exact ca‑n filme. Este o locaţie bine păzită, în care procedurile de securitate sunt dintre cele mai riguroase, iar accesul – strict limitat la persoanele autorizate. Cei care intră sunt trecuţi prin numeroase filtre de securitate chiar dacă sunt simpli muncitori sau directori de departament. Este strict interzisă intrarea în complex cu telefoane sau dispozitive electronice de orice fel.

În una dintre hale se produc rachetele Tamir care echipează sistemele de apărare „Cupola de fier”, pe care Rafael le produce intens în ultimii şapte ani. Sunt considerate cele mai performante rachete de interceptare din lume şi doar câţiva oameni din uzină ştiu cât de multe dintre aceste rachete au fost produse până în prezent.

Rachetele Tamir sunt vopsite în culori argintii strălucitoare, cântăresc 90 de kilograme şi au o lungime de trei metri. Vizitatorilor nu le este permis să se apropie prea mult de ele, secretul construirii acestor arme fiind bine păstrat.

„Pentru noi, fiecare dintre aceste rachete este ca şi corpul unei persoane”, spune un inginer de sistem care lucrează de 20 de ani la Rafael. „Racheta are un cap – sisteme senzoriale şi de orientare, are dispozitive de direcţionare, are picioare – motorul etc. Fiecare dintre aceste părţi este realizată separat, după care le aducem aici şi le asamblăm ca şi piesele Logo”.

Toţi lucrătorii sunt conştienţi de importanţa şi responsabilitatea muncii lor. Fiecare tehnician ştie că aici nu există nicio marjă de eroare. O rachetă produsă la Rafael poate să meargă oriunde când este angajată în luptă. Dacă racheta este una obişnuită, destinată distrugerii unei ţinte, neglijenţa înseamnă un eşec care poate distruge un loc care nu trebuie să fie atacat, cum ar fi un loc unde se adună civilii. Când sunt implicate rachete de salvare, cum ar fi cele trase de „Cupola de fier”, este foarte probabil ca un eşec să ducă la pierderea de vieţi umane.

Buncărul de asamblare este punctul terminus al rachetelor Tamir. Aici, patru rachete interceptoare sunt montate într‑o baterie, închise ca într‑o casetă. Este ultimul loc unde ele sunt expuse ochiului uman. Următoarea dată când cineva le poate vedea este când un ordin va fi dat de către centrul de comandă pentru a fi declanşate şi lansate către rachetele inamice, cel mai probabil undeva în sudul Israelului. Acolo nu lipsesc atacurile dinspre Fâşia Gaza. Hamasul trage spre aşezările israeliene cu tot felul de rachete şi ameninţă necontenit popu­laţia din oraşe. Fără bateriile de apărare, „Cupola de fier” ar fi imposibil de trăit.

Când sunt lansate, rachetele pot fi văzute cu ochiul liber doar câteva secunde, până când devin un punct pe cer care lasă în urma lui o dâră albă. Dacă Tamir întâlneşte racheta inamică totul se termină cu o explozie pe cer, iar dacă vizibilitatea este bună ai parte de un spectacol ca acela de artificii.

Costul de producţie al unei singure rachete Tamir se ridică la 50.000 de dolari. Fiecare lansare este destinată exclusiv unei rachete inamice a cărei traiectorie de zbor a fost calculată de sistemele de apărare şi există certitudinea că va lovi o zonă populată care necesită protecţie. Niciodată nu va fi lansată o rachetă interceptoare dacă racheta inamică va cădea undeva în afara zonelor de apărare. Inginerii companiei susţin că sunt capabili să calculeze în câteva secunde cu mare precizie unde va lovi racheta inamică. Dacă ea prezintă o ameninţare, atunci bateriile Tamir intră în funcţiune, alt­fel nu.

La început au fost foarte multe discuţii pe această temă. Costurile acestor rachete interceptoare sunt foarte mari pe lângă unele trase din Gaza, primitive, realizate pe un simplu strung şi care costă poate câteva sute de dolari. Într‑un final s‑a luat decizia că nu au importanţă costurile, importante sunt vieţile umane. Sistemele trebuie să fie performante şi să salveze vieţi. Investiţiile masive au creat sisteme automate care calculează imediat unde va cădea racheta inamică. Sistemele de interceptare Tamir au o rată de reuşită la interceptare de 96%, în comparaţie cu produsele concurente, care ajung la maximum 60%.

În timpul războiului din 2014 o rachetă a fost trasă din Fâşia Gaza către Tel Aviv. Oamenii care stăteau în cafenele sau pe terase la malul mării au auzit sirenele şi au intrat în adăposturi. Sistemul de apărare „Cupola de fier” a fost activat şi racheta a fost interceptată. „Nici n‑au apucat să se răcească cafelele până când oamenii s‑au întors la mese, aceasta este mândria muncii noastre”, a spus unul dintre tehnicieni.

Iniţial uzinele Rafael au investit câteva miliarde de dolari în acest proiect. Când s‑a dovedit fiabil, americanii au intrat în afacere, iar administraţia Obama a deschis robinetul şi a investit alte miliarde de dolari în proiect. Rambursarea se reflectă în faptul că, în prezent, 70% dintre componentele rachetelor interceptoare sunt produse în SUA şi importate în Israel pentru asamblarea finală.

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Conte

Revista Contemporanul, înființată în 1981, este o publicație națională de cultură, politică și știință, în paginile căreia se găsesc cele mai proaspete știri privind evenimentele culturale, sociale și politice din România și din străinătate. De asemenea, veți fi la curent [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now