Din nou Baba

Vorbeam în numărul trecut despre o megatrecere a 60 de tablouri semnate Corneliu Baba prin 6 oraşe chinezeşti, pe parcursul unui an calendaristic, Noiembrie 2018 – Octombrie 2019. Nu numai organizarea acestui eveniment se cuvine evidenţiată. Vreau să spun că partea chineză a preluat cheltuielile, deloc de neglijat. Mai mult, este atât de importantă pentru noi, românii, prezenţa permanentă a unui public numeros, a învăţăceilor, pictori începători, elevi şi studenţi, veniţi să ia seama la opera unui Pictor European de înaltă clasă. Domnul Waley Liu (pictorul Liu Junfa) mi‑a comunicat în scris situaţia din primul oraş care a adăpostit această mega‑expoziţie: „În cele 58 de zile cât a funcţionat la Hangzhou, întreaga comunitate a municipiului a răspuns cu interes şi căldură şi aproape 20 000 de persoane au vizitat expoziţia. Din prima săptămână, au fost prezenţi zi de zi în sălile expoziţiei între 300 şi 500 de oameni, în week end numărul acestora crescând la 600 – 800.”

Dacă luăm în calcul toate celelalte oraşe, ne întrebăm unde, cum şi când un asemenea răsfăţ? După fiecare vernisaj, s‑a ţinut câte un seminar, o dezbatere a artei maestrului pictor român. Expoziţia Corneliu Baba a venit la Beijing în plină vară. Zile de iulie şi august, cuptor cu aburi. Zile fierbinţi, umede, fără vânt. Zile câineşti. Soarele se ghiceşte undeva, dincolo de norii de praf şi gaze. Uneori se vede cât un nasture roşu, copleşit şi el de poluarea oamenilor. Eu sunt un snop de grâu, adus aici de puterea nevăzută a sorţii. Sunt fragil şi atât de puternic totodată, îmi dau bine seama. Am sorbit de mic dulceaţa soarelui, fruntea mea e cunună de raze. Al treilea ochi este soarele păstrat pentru iluminare. De mii de ani, acelaşi ritual, aceleaşi gesturi, aceleaşi dorinţe. Spre sfârşitul zilei, căldura excesivă se retrage parşiv, ea doar se ascunde pentru puţin, gradual, odată cu zgomotul. Oraşul moare în fiecare seară.

Am selectat câteva evidenţe din cele peste o sută de luări de cuvânt: Domnul Ding Yilin, preşedintele Academiei de arte din Shanghai, era doctorand în 1988, pe timpul primei prezenţe în Beijing a operelor lui Corneliu Baba. S‑a pregătit în acest sens, a citit tot ce a găsit despre pictorul român, apoi, ocupat de expoziţie şi pregătiri, a petrecut zi după zi în preajma lucrărilor. A devenit ucenicul neştiut de maestru. A scris şi a publicat în revistele de specialitate mai multe articole. Mulţi ani după aceea s‑a îndepărtat de Corneliu Baba, dar nu trădându‑l, ci găsindu‑şi propriul drum în artă. De aceea, în noiembrie trecut a mers special la Hangzhou şi a participat la primul mare eveniment. Nu va lipsi nici la vernisajul din Beijing. El crede că: „În privinţa tehnicii picturii în ulei, Corneliu Baba a absorbit caracteristicile lui Rembrand. La suprafaţă, se impune o senzaţie de vădită respiraţie, dar, de fapt, este o pictură multi‑stratificată. În unele lucrări se poate observa că întâi a realizat textura şi apoi a pictat, în acea culoare a texturii a adăugat culoare plină cu cuţitul sau cu mişcare de penel de maestru, dând astfel naştere unui sentiment de bogăţie.

În unele lucrări, efectul texturii bogate este acumulat prin mai multe straturi de acoperire. Unele dintre operele lui Baba par să atragă doar un simplu avatar, dar este vorba de un lung proces de rafinament lingvistic, de procesare, şi, de asemenea, de acumularea unui proces emoţional, de aceea, lucrările sale reflectă pe deplin caracterul artistului de «a stimula gândirea prin adâncimi de suflet»”.

Sub titlul „Influenţă perpetuă”, domnul Xu Li, vicepreşedintele şi secretarul general al Uniunii Artiştilor Plastici din China, scria: „De ce suntem tulburaţi? Întâi, deoarece este vorba de sfera de jos, de viaţa reală. Baba a pictat muncitori şi ţărani, orăşeni, oameni din jurul său, prezentaţi foarte plastic, vii, proaspeţi, reali. În al doilea rând, mă refer la farmecul, la fascinaţia creaţiei sale. Deşi a trăit în România, influenţa artei sovietice nu este mare, poate doar în ideea de a prezenta latura frumoasă a oamenilor muncii. Din punctul de vedere al tehnicii, măiestriei artistice, luminii şi umbrei, eu consider că el a fost destul de mult influenţat de marii maeştri vest‑europeni. Jocul luminii şi umbrei din Rembrandt, de exemplu, ca şi acea consistenţă a imaginii personajelor, realismul, expresiile oamenilor obişnuiţi, vreau să spun că atunci când pictează oameni, deşi este artă figurativă, apare drept foarte rezumată, liberă, abstractă, încărcată de imaginaţie. Or, tocmai asta face personajele şi mai vii, picturile apar a fi clasice, tari ca fierul. Şi din această cauză operele sale posedă un stil şi au un efect atât de personal.”

Shao Dazhen, profesor la Universitatea centrală de arte frumoase, critic de artă, nota: „Grigorescu în pictura în ulei în a doua jumătate a secolului al XIX‑lea şi Brâncuşi mai târziu în sculptură sunt strâns legaţi de impresionismul francez, post‑impresionism şi expresionism ca tendinţe de gândire. Prin urmare, artele plastice româneşti din anii ’50‑’60 ai secolului al XX‑lea diferă de cele din URSS cu exces de politic şi ideologic, nesocotind tabu semnificaţiile formale şi frumuseţea formală. Desigur, unii artişti sovietici care au venit din epoca „vechii Rusii” şi au fost influenţaţi de tendinţa modernă de gândire la sfârşitul secolului al XIX‑lea, de asemenea, a lucrat în tăcere în afara «sistemului», deşi limbajul lor nu a fost acelaşi cu cel al lui Baba, dar şi ei au explorat sensul modern în limbajul realismului expresiv.

Astăzi, aducerea în China a atât de multe lucrări de Corneliu Baba de către maestrul Quan Shanshi ne va ajuta să înţelegem principiile şi limba picturii şi va avea un efect edificator pentru crearea picturii în ulei din ţara noastră: pictura emoţionează nu prin conţinutul ei; limbajul picturii conţine şi transmite un «sens», are semnificaţie culturală şi, de asemenea, «gustul» poate fi simţit, compoziţia ne intrigă totodată.”

Zhan Jianjun, profesor universitar, decanul Facultăţii de pictură în ulei; Universitatea de arte plastice a Chinei, preşedinte de onoare al Societăţii picturii în ulei din China: „Corneliu Baba este un pictor pe care l‑am iubit şi preţuit din tinereţe. Atunci am avut privilegiul de a vedea la Beijing o expoziţie de mari dimensiuni. Am fost foarte şocat de expresia artistică puternică din lucrările sale. Din punctul de vedere al realismului figurativ, pictura lui Baba nu este numai diferită de cea a pictorilor celebri ruşi, dar, de asemenea, diferă de maeştrii picturii occidentale. Prin temperamentul spiritual şi prin limbajul artistic, pictura sa în ulei are caracteristici remarcabile. Arta sa, în generalizarea simplă a preciziei şi subtilităţii, are o formă riguroasă, vie, un impact artistic puternic, un farmec al limbii picturii în ulei şi poate fi descrisă ca fiind «vastitate şi subtilitate»”.

Beijing, August 2019

Constantin Lupeanu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantin Lupeanu

Constantin Lupeanu –  scriitor, traducător, sinolog și diplomat din România. Născut în data de 4 august 1941 în com. Murgași, Dolj. Este un scriitor, traducător, sinolog și diplomat din România. A studiat la școala generală în comuna Murgași din județul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now