Din ultimul număr:
Contemporanul » Românii de pretutindeni » Ai carte (şi ce dacă?), n‑ai parte!

Ai carte (şi ce dacă?), n‑ai parte!

Îmi amintesc cum, la finalul evaluării mele în Parlament drept Directorul Institutului Cultural Român de la Beijing, China, la Comisiile reunite de cultură, Doamna, acum Primar General al Capitalei, poet distins, m‑a întrebat, cu căldură în glas, dându‑mi de înţeles că am fost înţeles: Ei, bine, care va fi prima Dvs. acţiune culturală în China? Cartea, i‑am răspuns. Voi sprijini traducerea în limba chineză şi editarea a cât mai multe cărţi româneşti. Eu m‑am ţinut de cuvânt. În toamnă, când voi fi înapoi în Bucureşti, voi avea ocazia să întreb simplu: în câte ţări ale lumii s‑au publicat, în numai patru ani, fără suport financiar, două ori trei duzini de cărţi româneşti reprezentative?

Ai carte, ai parte, spune un proverb românesc, însă şi vorbele înţelepte transmise nouă din străvechime trebuie redimensionate, pe măsura epocii. Care ar fi funcţia epistemologică a zicalei? Dicţionarele vorbesc despre învăţătură morală, dar tare mi‑e teamă că este mai degrabă vorba de o podoabă de limbă fără nici o legătură cu realitatea socială. Simple metafore.

În lumea de azi, lipsită de cultură şi de moralitate, cartea nu mai are nici o valoare în lupta care pe care, atât de evidentă la guvernanţi. Pentru ei, cartea n‑ar avea nici un sens. Ei au grijă să‑şi cumpere „carte”, adică patalamale, piedestale pe care să urce ca o statuie – mă vedeţi? De ce îi alegem? De ce mergem la vot? Ar trebui să se prezinte la vot numai neamurile acestor persoane cu arhetipul fiinţei trasat de cifra 0 şi care, evident, sunt din aceeaşi plămadă.

Astăzi, dacă ai carte, nu ai nici o parte, câtă vreme cei fără studii sau cu diplome cumpărate, cu lucrări de doctorat copiate umplu sălile Parlamentului, sunt miniştri şi şefi de sus şi până jos. De alt­fel, românii au tradiţie în domeniu. Se spune că întâiul om politic român cu doctorat simulat, un nume de răsunet, pe lângă mulţi alţii ca el, ar fi trăit în secolul al XIX‑lea! Iar lui Mihai Eminescu, „stâlpul existenţei umane, psihologice şi de credinţă a poporului român”, după Nicolae Breban, nu i s‑a găsit un post pe măsură, pentru că el nu se îngrijise de diplome, ci de cultură, el s‑a împlinit pe sine ca om învăţat, om cu carte.

Nici dacă luăm zicala la propriu, ca Păcală care a tras uşa după el, plecând cu ea în spate, nici cel care are multe cărţi, care editează biblioteci întregi nu are astăzi parte de recunoaştere şi recunoştinţă! Fiindcă proverbele desemnau de fapt reguli de conduită, iar astăzi suntem obligaţi de viaţă să le modificăm şi acestora înţelesurile. Prin Hotărâri de Guvern!

Îmi amintesc cum, la finalul evaluării mele în Parlament drept Directorul Institutului Cultural Român de la Beijing, China, la Comisiile reunite de cultură, Doamna, acum Primar General al Capitalei, poet distins, m‑a întrebat, cu căldură în glas, dându‑mi de înţeles că am fost înţeles: Ei, bine, care va fi prima Dvs. acţiune culturală în China? Cartea, i‑am răspuns. Voi sprijini traducerea în limba chineză şi editarea a cât mai multe cărţi româneşti. Eu m‑am ţinut de cuvânt. În toamnă, când voi fi înapoi în Bucureşti, voi avea ocazia să întreb simplu: în câte ţări ale lumii s‑au publicat, în numai patru ani, fără suport financiar, două ori trei duzini de cărţi româneşti reprezentative?

Am publicat poezie: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Aura Christi, Carolina Ilica, Cassian Maria Spiridon, Peter Sragher, Valeriu Butulescu (Aforisme) şi o antologie: Poezie română contemporană.

Am publicat proză: Basmele românilor de Mite Kremnitz, Vladia de Eugen Uricaru, Cartograful puterii de Gabriel Chifu, Vizuina şi Fericirea obligatorie de Norman Manea, şi antologia Proză scurtă română contemporană. Am publicat Istoria românilor de acad. prof. univ. dr. Ioan‑Aurel Pop, Preşedintele Academiei, şi o lucrare de referinţă, extrem de utilă pentru introducerea unei ţări: România enciclopedică, sub pana unor scriitori locali: Li Xiuhuan şi Xu Gang.

Am publicat cartea Pas cu pas, semnată de preşedintele României.

Dar şi: Istoria culturii române moderne de Grigore Georgiu; Gramatica limbii române contemporane de prof. univ. dr. Dong Xixiao; Arta românească de la origini până în prezent de Vasile Florea – în lucru; Marius Stoicescu, Următorii şapte ani – economie; Nicolae Bud, La hotarul dintre milenii: Mineritul, încotro? – o lucrare de inginerie, ştiinţă, economie, sociologie.

Chinezii organizează, în ultima săptămână completă a lunii august, un Târg internaţional de carte, cinci zile, care în ultimele două zile – sâmbăta şi duminica – are porţile deschise pentru publicul larg. Cu toate că Institutul Cultural Român şi‑a inaugurat o reprezentanţă în China abia pe14 iulie 2015, eu am negociat din timp prima participare românească la acest târg chiar din acel an şi am ajuns ca în 2019 România să fie la cincea participare, de data aceasta în calitate de Ţară Invitată de Onoare!

Vom împodobi pavilionul românesc cu aceste cărţi publicate de când institutul fiinţează în Beijing. Oare va continua acest trend?

Beijing, Mai 2019
Constantin Lupeanu

0

Cum am putea îmbunătăți acest articol?


+
=


Verify Human or Spambot ?

Despre Constantin Lupeanu

Constantin Lupeanu –  scriitor, traducător, sinolog și diplomat din România. Născut în data de 4 august 1941 în com. Murgași, Dolj. Este un scriitor, traducător, sinolog și diplomat din România. A studiat la școala generală în comuna Murgași din județul [...]

Vezi descriere completă

Scrie un comentariu

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Sunt de acord cu termenii si conditiile Contemporanul.ro: Contemporanul.ro isi rezerva dreptul de a sterge/edita orice comentariu si de a interzice postarea comentariilor care depasesc limitele limbajului civilizat, comit atacuri la persoana precum comentariile cu tenta antisociala, caracter rasist sau xenofob.

*

Anticariat online

Pin It on Pinterest

Subscribe To Our Newsletter
Get the latest business resources on the market delivered to your inbox.
Subscribe Now