Contemporanul » Profil (pagina 6)

Profil

Valeriu Cristea: programul intropatic

Este Valeriu Cristea un patetic demodat? El practica, se vede bine, o critică neepurată de sentimente, textele sale rămânând mai degrabă documentele unei sensibilităţi colocviale decât ale unui autorităţi inflexibile. Totuşi, autoritatea criticii de întâmpinare avea în Valeriu Cristea un pilon rezistent, deşi autorul prefera critica de interpretare; el se mişca cu siguranţă pe teritoriul prozei. „Cine nu e şi ...

citește »

Mitul ca „întâmplare exaltată”

Vom reaminti că revoluţia stănesciană a marcat o mutaţie a viziunii poetice. Nichita ne-⁠a apropiat, alături de congenerii săi, de lirismul autentic, redescoperind modernismul interbelic, refăcând punţile de legătură cu o tradiţie fracturată. Poet până „în străfunduri” (cum l-⁠a văzut Ana Blandiana) „revoluţionarul” Nichita a fost un inovator. Nichita, aşadar, ar fi ajuns în zilele noastre un „mit exorbitant”, întreţinând ...

citește »

Mircea Martin sau obsesia adecvării (II)

Scrupulos, temeinic, râvnind exactitatea, o elaborare calmă, sub semnul definitivului, cuprinzând „totalitatea”, el şi-⁠a găsit armura de teoretician, palpând profunditatea şi găsind coerenţa semnificativă a operei. Intervine în discuţie şi educaţia reşiţeană, explică bănăţeanul Mircea Martin. Într-⁠un scurt Avertisment, datat octombrie 1968 (cules în Generaţie şi creaţie), Mircea Martin sublinia: „critica e una, indiferent de pretexte, şi identitatea ei o ...

citește »

Mircea Martin sau obsesia adecvării

S-⁠a spus deseori că Mircea Martin nu riscă; el nu impune, ci consolidează. Asta, evident, n-⁠ar fi deloc puţin (dacă ar fi doar atât). „Dezerţiunea” din armata foiletoniştilor era tot o soluţie temperamentală. Spirit dialogic, plin de politeţe şi sobrietate, Mircea Martin îşi păstrează dreptul de a formula obiecţii; nu crede în zeii nepătaţi, nu acceptă iubirile ne-⁠critice şi „încremenirea ...

citește »
Anticariat online

Pin It on Pinterest